ICCJ. Decizia nr. 4238/2012. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 4238/2012
Dosar nr. 6416/2/2011
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 aprilie 2011, pronunţată în dosarul nr. 20128/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială a dispus emiterea unei adrese către recurenta, debitoare F.G., prin care i s-a pus în vedere acesteia că taxa de timbru stabilită în sarcina sa este de 4 lei şi timbru judiciar de 0.15 lei; să precizeze dacă insistă în cererea de ajutor public judiciar şi, în caz afirmativ, să depună înscrisuri doveditoare ale veniturilor obţinute, declaraţie pe proprie răspundere cu menţiunea dacă a mai primit ajutor public judiciar în ultimele 12 luni şi i s-a precizat că, în măsura în care pierde procesul, va suporta cheltuielile de judecată efectuate de partea adversă, dar şi sumele acordate prin cererea de ajutor public judiciar.
Prin aceeaşi încheiere s-a dispus prorogarea pronunţării asupra cererii de ajutor public judiciar.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare F.G., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI-a Comercială la data de 12 iulie 2011, prin care a solicitat suspendarea oricăror forme de executare silită dispusă de B.R.D. prin firma SC E.K.R. SRL departament executări silite.
Prin decizia civilă nr. 1907/R din 5 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac de retractare, invocată din oficiu şi a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva încheierii din 05 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Comercială în dosarul nr. 20128/3/2010, în contradictoriu cu intimata B.R.D. – G.S.G. SA, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, că F.G. nu a indicat temeiul de drept al căii de atac exercitate, şi analizând cererea atât din perspectiva dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., cât şi a celor ale art. 318 din acelaşi cod, a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate nici pentru contestaţia în anulare obişnuită, nici pentru cea specială, întrucât încheierea atacată este una premergătoare, prin care instanţa de recurs nu a procedat la analiza nici uneia dintre cererile recurentei şi nu a dispus nici o măsură a cărei legalitate, ar fi putut fi cenzurată din perspectiva normelor legale precizate.
Împotriva deciziei civile nr. 1907/R din 5 decembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă, a declarat recurs contestatoarea F.G., motivat lapidar şi fără să circumscrie criticile formulate motivelor de recurs expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte, în baza art. 137 C. proc. civ., deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii căii extraordinare de atac, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepţia invocată oficiu, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Astfel, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
În speţa dedusă judecăţii, F.G., a formulat contestaţie în anularea unei încheierii de şedinţă premergătoare, prin care instanţa de recurs nu a procedat la analiza nici uneia dintre cererile recurentei şi nu a dispus nici o măsură a cărei legalitate, ar fi putut fi cenzurată din perspectiva dispoziţiilor art. 317 sau 318 C. proc. civ., contestaţia fiind respinsă ca inadmisibilă, pentru neîntrunirea niciuneia dintre condiţiile de admisibilitate statuate de normele legale care reglementează calea extraordinară atac exercitată.
În speţă, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunţată în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, care, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu contestaţie în anulare.
Cum în cauză, calea de atac de retractare, contestaţia în anulare a fost exercitată împotriva unei încheieri premergătoare, care conform dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. nu este susceptibilă de a fi atacată pe cale separată decât în cazul când prin ea s-a întrerupt cursul judecăţii, ceea ce, nu este cazul încheierii din 7 aprilie 2011, pronunţate în dosarul nr. 20128/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a Comercială, rezultă că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă şi prin raportare la prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat împotriva acesteia, este de asemenea inadmisibil, conform principiului ubi aedem est ratio, aedem solutio esse debet.
Această concluzie decurge şi din observarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, precum şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
În concluzie, faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta F.G. împotriva deciziei civile nr. 1907/R din 5 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta F.G. împotriva deciziei civile nr. 1907/R din 5 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4237/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4240/2012. Civil. Suspendare provizorie a... → |
|---|
