ICCJ. Decizia nr. 4240/2012. Civil. Suspendare provizorie a executării. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 4240/2012
Dosar nr. 485/32/2012
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a Civilă, de contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 485/32/2012, petenta SC C. SA Borzeşti a solicitat în contradictoriu cu intimata SC I.E. SA Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 280 alin. (1), (2), (5) C. proc. civ. cu trimitere la art. 403 din acelaşi cod, suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 74 din 2 februarie 2012 până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul dosarului nr. 5658/110/2008.
Prin încheierea din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Bacău - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de petenta SC C. SA Borzeşti, în contradictoriu cu intimata SC I.E. SA Bucureşti şi a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 74 din 2 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului obiect al dosarului nr. 5658/110/2008 pe rolul Curţii de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că petenta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite a sentinţei civile nr. 74 din 2 februarie 2012, pronunţate de Tribunalul Bacău, formulate în cadrul apelului declarat împotriva acestei hotărâri.
În acest sens a reţinut că pentru cazuri urgente, dispoziţiile art. 280 alin. (5) C. proc. civ. reglementează instituţia încuviinţării vremelnice a suspendării pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale până la dezlegarea cererii de suspendare formulată în cadrul apelului, impunând ca unică condiţie consemnarea la dispoziţia instanţei a unei cauţiuni, condiţie îndeplinită de reclamantă prin depunerea recipiselor în valoare totală de 1.025.000 lei.
Din această perspectivă, instanţa a analizat cererea şi în raport de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 581 cu art. 403 alin. (4) C. proc. civ., reţinând ca fiind dovedite în cauză.
Astfel, urgenţa măsurii este justificată în raport de circumstanţele cauzei, respectiv: indisponibilizarea veniturilor petentei prin poprirea înfiinţată asupra conturilor acesteia, care face imposibilă pentru aceasta achitarea costurilor energiei electrice consumate cu consecinţa deconectării consumatorului şi implicit, în aceste condiţii imposibilitatea desfăşurării activităţii şi producerea unei pagube iminente.
Aparenţa dreptului, în raport de faptul că, la o analiză sumară, soluţia cuprinsă în hotărârea a cărei suspendare provizorie s-a solicitat este la prima vedere susceptibilă de anulare în apel este de asemenea o cerinţă îndeplinită în speţă.
Cu privire la vremelnicia măsurii s-a apreciat că şi această condiţie este îndeplinită câtă vreme suspendarea provizorie îşi produce efectele până ce instanţa de apel se va pronunţa asupra cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul apelului, în mod vădit este îndeplinită şi această condiţie.
Împotriva încheierii din 26 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs SC I.E. SA Bucureşti, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 3041 din acelaşi cod şi solicitând admiterea căii extraordinare de atac, astfel cum a fost formulată, modificarea în tot a încheierii recurate, iar pe fond solicită respingerea cererii de suspendare provizorie a efectelor sentinţei civile nr. 74 din 2 februarie 2012 până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul dosarului nr. 5658/110/2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs SC I.E. SA Bucureşti, a criticat hotărârea atacată din perspectiva aprecierii eronate în cauză îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, respectiv: urgenţa, aparenţa dreptului şi vremelnicia, arătând că soluţia este una eronată, petenta nefăcând în realitate dovada existenţei acestora.
Astfel, referitor la caracterul urgent al cererii de suspendare provizorie, a arătat că acesta nu se verifică în speţă, din perspectiva faptului că încetarea furnizării energiei electrice ar atrage încetarea activităţii petentei.
În acest sens a arătat că SC C. SA Borzeşti era deja debitoare a SC E.E.R. SA Tg. Mureş, la data la care s-a demarat împotriva acesteia procedurii executării silite, astfel încât, având în vedere conduita culpabilă a petentei, nu se poate reţine urgenţa cererii ca fiind consecinţa actelor de executare.
În susţinerea aceleiaşi critici, recurenta a arătat că, în mod eronat, prima instanţă a justificat existenţa caracterului urgent în raport de derularea contractelor de finanţare europeană de către petenta, susţinând că poprirea pe care a instituit-o asupra conturilor petentei nu este de natură să prejudicieze nici activitatea acesteia, nici a instituţiei bancare creditoare.
Referitor la îndeplinirea condiţiei aparenţei de drept în justificarea admiterii cererii petentei, recurenta a susţinut că argumentele avute în vedere de prima instanţă sunt neîntemeiate, aceasta trebuind să stabilească un raport corect şi echilibrat în aprecierea intereselor ce trebuie protejate în cauză şi să facă un examen sumar fără a face o analiză în amănunt a acesteia.
Concluzionând, recurenta a susţinut că, SC C. SA Borzeşti nu a făcut dovada unor consecinţe prejudiciabile, cu privire la care să existe riscul de a nu mai putea fi reparate ulterior prin executarea hotărârii anterior soluţionării apelului.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În raport de temeiul de drept invocat de petentă în susţinerea cererii de suspendare provizorie a sentinţei civile nr. 74 din 2 februarie 2012, pronunţate de Tribunalul Bacău, până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul apelului declarat împotriva acestei hotărâri, respectiv art. 280 alin. (5) C. proc. civ., se constată că instanţa de fond a făcut o analiză judicioasă şi chiar exhaustivă a condiţiilor de admisibilitate a acestei categorii de cereri, aplicând corect normele legale incidente la situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate.
Astfel, în raport de trimiterea pe care textul legal precizat o face la ordonanţa preşedinţială, instanţa a analizat fiecare dintre condiţiile prevăzute de legiuitor pentru această din urmă procedură judiciară, apreciindu-le ca fiind îndeplinite în raport de susţinerile părţilor şi actele de la dosar.
Referitor la pretinsa apreciere eronată a caracterului urgent al cererii invocată de recurentă, pentru argumentele anterior evocate, înalta Curte reţine că acestea nu se regăsesc în cauză, punerea petentei în imposibilitatea de achitare a debitele avute către creditoarea SC E.E.R. SA Târgu Mureş, cu consecinţa întreruperii furnizării energiei electrice şi implicit a încetării activităţii acesteia, nu poate fi apreciată ca neconstituind urgenţă.
Faptul că petenta avea debite neachitate către această creditoare, anterior iniţierii procedurii executării silite de către recurentă, este lipsit de relevanţă în speţă, câtă vreme blocarea conturilor acesteia şi punerea ei în imposibilitate de aş achita prioritar aceste obligaţii, cu consecinţa întreruperii activităţii, nu poate fi apreciată ca nefiind urgenţă, opinia recurentei în acest sens fiind eronată.
În speţă, orice măsură, de natură a conduce la încetarea activităţii unei societăţi comerciale urmând a se aprecia ca fiind extrem de gravă şi de natură să producă consecinţe deosebite şi eventual ireversibile asupra însăşi existenţei societăţii.
Situaţia se apreciază ca fiind similară şi în ceea ce priveşte aprecierea caracterului urgent al cererii şi din perspectiva criticii asupra derulării contractelor de finanţare externă, consecinţa fiind aceeaşi, respectiv întreruperea activităţii petentei.
Înalta Curte urmează să înlăture ca nefondată şi critica referitoare la îndeplinirea condiţiei referitoare la aparenţa dreptului, reţinând că argumentele reţinute de prima instanţă au fost făcute, la o cercetare sumară, aşa cum s-a şi consemnat în considerentele hotărârii atacate, nefiind de natură să prejudece fondul cauzei şi în acest fel să prejudicieze recurenta.
Pentru toate argumentele care preced, înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC I.E. SA Bucureşti împotriva încheierii din 26 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, menţinând decizia instanţei de apel, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta SC I.E. SA Bucureşti împotriva încheierii din 26 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4238/2012. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4241/2012. Civil. Ordonanţă... → |
|---|
