ICCJ. Decizia nr. 4233/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a Ii-a CIVILĂ
Decizia nr. 4233/2012
Dosar nr. 31306/3/2010
Şedinţa publică din 30 octombrie 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată sub nr. 31306/3/2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, reclamanta SC O.I. SRL - societate în faliment, a chemat în judecată pe pârâţii S.L. şi S.R., solicitând constatarea inexistentei dreptului de proprietate al pârâţilor asupra mansardei în suprafaţă totală construită de 207 mp (21.5,49 mp din măsurători) şi asupra cotei părţi din părţile comune ale imobilului, la data de 17 septembrie 2002.
Prin sentinţa civilă nr. 475 din 8 martie 2011, Secţia a V-a Civilă a Tribunalului Bucureşti a admis cererea de intervenţie formulată de SC T.I.C. SRL, a respins ca neîntemeiată excepţia invocată de aceasta privind lipsa de interes a reclamantei în formularea acţiunii în constatare şi a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei SC O.I. SRL prin lichidator M.G.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând probatoriile administrate în cauză, a reţinut că spaţiul în litigiu, a fost înstrăinat de pârâţi către intervenienta în interes propriu, prin contractul de vânzare-cumpărare din 17 septembrie 2002, astfel încât a apreciat ca justificat interesul acesteia de a fi parte în litigiul dedus judecăţii şi a admis cererea sa de intervenţie; a reţinut că reclamanta falită, prin lichidator judiciar justifică un interes direct, născut şi actual în promovarea unei acţiuni ce are ca obiect inexistenţa dreptului de proprietate al pârâţilor asupra unui bun aparţinând patrimoniului său şi, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare în baza dispoziţiilor art. lll teza a Ii-a C. proc. civ., care consacră principiul subsidiarităţii acestei acţiuni, în raport cu acţiunea în realizarea dreptului, statuând că „cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului";. În acest sens, instanţa de fond a reţinut că reclamanta avea deschisă calea acţiunii în revendicare ca acţiune în realizarea dreptului, având în vedere că pretinde un drept propriu de proprietate asupra imobilului în litigiu, la data de 17 septembrie 2002 - data înstrăinării acestuia de către pârâţi în favoarea intervenientei.
II. Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel, reclamanta SC O.I. SRL prin lichidator M.G., care a fost soluţionat Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă prin decizia civilă nr. 910/A din 19 decembrie 2011 în sensul respingerii căii ordinare de atac ca nefondate.
Instanţa de prim control şi-a argumentat soluţia de menţinere a sentinţei instanţei de fond reţinând următoarele:
Potrivit reglementării cuprinse în art. 111 C. proc. civ., pentru exercitarea acţiunii în constatare este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: partea să nu poate cere realizarea dreptului, să justifice un interes în iniţierea demersului judiciar şi prin acţiune să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.
Conţinutul art. 111 C. proc. civ., determină principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare, în raport cu acţiunea în realizare, cu toate consecinţele ce decurg din regimul juridic distinct al celor două acţiuni.
Contestarea dreptului de proprietate al pârâţilor, poate fi realizată cu succes în cadrul unei acţiuni în revendicare, acţiunea întemeiată pe art. 111 C. proc. civ. putând fi folosită numai în cazul imposibilităţii exercitării unei acţiuni în realizare pentru valorificarea pretenţiilor reclamantei, ceea ce nu este cazul în speţă.
III. Împotriva deciziei civile nr. 910/A din 19 decembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC O.I. SRL prin lichidator M.G., indicând în memoriul depus la dosar motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul admiterii apelului său, cu consecinţa schimbării sentinţei primei instanţe şi admiterii în tot a cererii introductive.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:
Deşi în cuprinsul declaraţiei de recurs, reclamanta a indicat încadrarea criticilor formulate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluţiei, privind stabilirea situaţiei de fapt şi administrarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: ";Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.";
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), respectiv: „motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor. Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304";. Dispoziţiile art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., sancţionează recursul cu nulitatea pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceleiaşi norme, fiind reţinute expres: ";motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-uri memoriu separat";.
Astfel, înalta Curte constată că, în speţă, deşi reclamanta, în memoriul de recurs a formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată şi a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a structurat şi nu a dezvoltat aceste motive subsumat motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, tară a preciza relevanţa faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta SC O.I. SRL prin lichidator M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC O.I. SRL Bucureşti - prin lichidator M.G. împotriva deciziei civile nr. 910/A din 19 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4232/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4235/2012. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
