ICCJ. Decizia nr. 427/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 427/2012
Dosar nr.2006/100/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC L.K.W. M. & T. SRL prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, a solicitat instanţei obligarea pârâtei SC M.P. SRL la plata sumei de 386.874,86 lei, din care suma de 105.503,86 lei reprezintă chirie neachitată şi 281.370,86 lei reprezintă penalităţi de 1% pe zi de întârziere.
Prin cererea reconvenţională pârâta a solicitat obligarea reclamantei să plătească despăgubiri în valoare de 150.000 lei întrucât de la data de 22 august 2008 ocupă terenul său abuziv.
Prin sentinţa civilă nr. 4544 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul Maramureş a respins acţiunea formulată de către reclamanta SC L.K.W. M. & T. SRL, în insolvenţă, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală activă.
S-a constatat că a intervenit suspendarea de drept cu privire la cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă SC M.P. SRL.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că întrucât societatea reclamantă se află în procedură de insolvenţă acţiunea este scutită de taxă de timbru cu condiţia să fie introdusă de către administratorul judiciar, cel care are de altfel capacitatea procesuală de a introduce o asemenea acţiune pe parcursul acestei etape a procedurii insolvenţei şi cum la termenul acordat în acest scop, administratorul judiciar P.I. IPURL nu a înţeles să-şi însuşească acţiunea introdusă de către administratorul statutar al societăţii reclamante, instanţa a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu privire la cererea reconvenţională introdusă de către pârâta SC M.P. SRL instanţa a constatat că o asemenea cerere este suspendată de drept în virtutea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Apelul declarat de reclamanta SC L.K.W. M. & T. SRL, împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 130/2011 din 29 iunie 2011, când s-a anulat în parte sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare în ceea ce priveşte acţiunea principală. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin încheierea nr. 554 din 9 martie 2009 dată în dosar nr. 409/100/2009 al Tribunalului Maramureş judecătorul sindic a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva reclamantei din prezenta cauză fără însă a dispune în sensul ridicării dreptului de administrare.
S-a constatat că în această ipoteză formularea de acţiuni în justiţie în numele debitoarei constituie apanajul atât al practicianului în insolvenţă, cât şi al administratorului statutar.
Totodată instanţa de apel a constatat că administratorul judiciar a ratificat actele de procedură îndeplinită de către administratorul statutar în prezenta cauză, astfel încât sancţiunea lipsei calităţii procesuale active se impune a fi înlăturată.
S-a apreciat că doar dintr-o eroare materială în dispozitivul sentinţei recurate instanţa a făcut referire la capacitatea procesuală fiind evident faptul că potrivit considerentelor hotărârii excepţia pusă în discuţie şi analizată a fost aceea a lipsei calităţii procesuale.
Împotriva acestei decizii recurenta pârâtă SC M.P. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în susţinerea căruia a arătat că interpretarea dată apelului de instanţa de apel nu este în concordanţă cu dispoziţiile legale care guvernează materia insolvenţei şi a falimentului în speţă dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, susţine recurenta, la data deschiderii procedurii insolvenţei şi numirii administratorului judiciar, chiar şi în ipoteza în care societăţii debitoare nu i s-a ridicat dreptul de administrare în mod expres, societatea îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea judecătorului sindic, care urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor legale de către administratorul judiciar numit în cauză, între care şi obligaţia de a reprezenta societatea debitoare în instanţă, prin formularea de cereri în faţa instanţei competente şi încheierea unor contracte de asistenţă juridică cu avocaţi care să apere interesele societăţii.
Recurenta, faţă de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 85/2006, consideră că nu poate fi reţinută interpretarea dată de către instanţa de apel conform căreia trebuie să distingem între două ipoteze, în care s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei şi cea de-a doua în care nu a fost ridicat dreptul de administrare al acesteia şi că doar în prima dintre acestea administratorul statutar nu ar putea promova în nume propriu acţiuni în instanţă.
Totodată susţine recurenta acţiunea introductivă a fost formulată, semnată doar de către administratorul special (statutar) al reclamantei, făcându-se abstracţie de normele de drept conţinute de Legea nr. 85/2006, iar administratorul special nu a avut mandat din partea administratorului judiciar să formuleze această cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe cale de consecinţă respingerea apelului reclamantei şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Prin încheierea nr. 554 din 9 martie 2009 a Tribunalului Maramureş, a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei SC L.K.W. M. & T. SRL, a fost numit administrator judiciar P.I. IPURL fără a fi ridicat dreptul de administrare.
Prin încheierea nr. 3680 din 2 noiembrie 2009 a Tribunalului Maramureş a fost admis planul de reorganizare a activităţii debitoarei SC L.K.W. M. & T. SRL, iar acţiunea a fost iniţiată în data de 13 aprilie 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.
Faţă de aceste precizări se constată că susţinerile recurentei conform cărora administratorul special al debitoarei nu avea dreptul de a iniţia şi semna acţiuni ci numai administratorul judiciar desemnat, sunt nefondate, întrucât administratorul statutar are dreptul de a conduce activitatea societăţii reclamante şi de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii atunci când nu a fost ridicat dreptul de administrare.
Astfel, instanţa de apel în mod corect a apreciat că în ipoteza neridicării dreptului de administrare al debitoarei, formularea de acţiuni în justiţie în numele debitoarei constituie apanajul atât al practicianului în insolvenţă, cât şi al administratorului statutar.
În consecinţă se apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale şi este la adăpost de orice critică de nelegalitate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.P. SRL împotriva deciziei civile nr. 130/2011 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 989/2012. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 985/2012. Civil. Acţiune în anulare. Cerere... → |
|---|
