ICCJ. Decizia nr. 989/2012. Civil. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 989/2012Dosar nr. 3616/1/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa arbitrală nr. 102 din 7 septembrie 2009 a Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC I.Z.M. SRL Timişoara împotriva pârâtei SC S.A. SRL BUCUREŞTI cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 504.718,38 lei cu titlu de preţ marfă livrată şi neachitată, 494.121,25 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 22 iulie 2009 şi 12.542,54 lei taxă arbitrală şi 8.000 lei onorariu avocat, către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul arbitral a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 9 ianuarie 2008 prin care reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei materiale de construcţii pentru preţul de 504.718,38 lei ce urma să fie achitat în termen de 7 zile de la semnarea şi acceptarea la plată de către pârâtă.
Deşi reclamanta şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale asumate, pârâta nu a achitat preţul convenit astfel că acţiunea a fost admisă potrivit art. 3 din contract, raportat la art. 1362 C. civ., în sensul obligării pârâtei la plata contravalorii mărfurilor precum şi a penalităţilor de întârziere datorate potrivit clauzei penale stipulate la art. 17 din contract".
Totodată, s-a arătat în considerentele hotărârii tribunalului arbitral, că reclamanta şi-a schimbat denumirea ca urmare a procedurii de fuziune prin absorbţie, conform înscrisurilor depuse la dosar, motiv pentru care a admis acţiunea precizată formulată în acest sens de reclamantă.
Prin hotărârea nr. 10 din 1 aprilie 2010 pronunţată în dosar nr. 1145/59/2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, s-a respins acţiunea în anulare precizată formulată de reclamanta SC S.A. SRL împotriva sentinţei arbitrale, s-a luat act de renunţarea reclamantei la soluţionarea capătului unu din acţiunea introductivă având ca obiect suspendarea executării hotărârii arbitrale precum şi de renunţarea la judecata excepţiei ridicate la punctul I din acţiunea introductivă referitoare la excepţia necompetenţei materiale a tribunalului arbitral şi anularea încheierii de şedinţă din 6 iulie 2009 .
Totodată, s-a respins cererea pârâtei SC I.Z.M. SRL privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta SC S.A. invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte a constatat că este nefondat.
Raportat la temeiul de drept invocat respectiv art. 364 lit. i) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că în mod corect s-a reţinut prin hotărârea recurată că excepţia nulităţii hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor şi respectiv a fuziunii societăţii reclamante, pot fi analizate doar în cadrul procesual şi după regulile stabilite de dispoziţiile imperative cuprinse în art. 132, art. 250 şi art. 251 din Legea nr. 31/1990 şi nu pot fi valorificate pe cale incidentală în prezentul litigiu.
Prin urmare, Curtea a constatat că sunt nefondate motivele de recurs invocate de pârâtă întrucât curtea de apel a motivat în fapt şi drept, în conformitate cu art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea pronunţată şi a aplicat corect dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., soluţionând corespunzător şi excepţiile invocate în cauză, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În privinţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Curtea a constatat că acesta este doar invocat, fără o dezvoltare corespunzătoare astfel că examinarea acestuia nu este posibilă.
Totodată, s-a constatat că motivul de recurs invocat ulterior, respectiv încălcarea art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 nu este fondat întrucât la fel ca şi celelalte excepţii vizează o cauză de nulitate absolută a hotărârii generale extraordinare a acţionarilor, derivată din lipsa formei autentice a acesteia. Astfel cum s-a menţionat deja în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 364 C. proc. civ. criticile trebuie să vizeze hotărârea arbitrală şi respectiv aceea pronunţată de instanţă în acţiunea în anulare şi nu motive care pot fi invocate în conformitate cu regulile stabilite de un alt act normativ în speţă Legea nr. 31/1990.
În consecinţă, prin Decizia nr. 153 din data de 18 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul pârâtei.
La data de 28 aprilie 2011, a formulat contestaţie în anulare pârâta SC S.A. SRL CORBEANCA, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 318 teza II C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea contestaţiei, rejudecarea recursului în limita motivului de recurs omis.
Prin criticile invocate s-a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. şi art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. În continuare, a arătat că acest temei juridic al motivului de recurs omis de către instanţă, a fost ridicat în condiţiile în care acţiunea în anulare formulată de pârâtă, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu privire la încălcarea prin hotărârea de arbitraj a unor dispoziţii imperative ale legii referitoare la prorogarea calităţii procesuale active, de la societatea a cărei personalitate juridică a încetat prin procesul fuziunii.
Contestatoarea a arătat că art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea oricărei persoane interesate de a formula motive de nulitate absolută, pe calea excepţiei, iar nu pe calea unei acţiuni directe.
În susţinerea acestei posibilităţi, contestatoarea a invocat şi dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., care instituie posibilitatea pentru instanţa care judecă cererea principală, de a judeca cererile incidentale şi accesorii.
În raport de aceste considerente, a arătat că nulitatea absolută a unei hotărâri A.G.A. poate fi invocată şi pe cale de excepţie de către partea interesată, chiar într-un litigiu având alt obiect.
În finalul cererii, contestatoarea a susţinut în esenţă că sunt îndeplinite cerinţele pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente :
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce se poate exercita numai în cazurile expres prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
În speţă, motivele invocate au ca temei juridic art. 318 alin. (1) teza a II-a care se referă la neexaminarea unui motiv de recurs, acestea vizând modul în care instanţa de recurs a omis să analizeze motivele de nulitate absolută a întregii operaţiuni de fuziune şi verificarea prorogării legale a calităţii procesuale active.
Din considerentele deciziei rezultă că instanţa de recurs a examinat criticile invocate de recurent privind excepţia nulităţii acţiunii în anulare, precum şi fuziunea societăţii reclamante, statuând, în mod corect că acestea nu vizează direct hotărârea arbitrală şi raportul juridic dedus judecăţii, nefiind incident motivul de anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Deşi contestatoarea a invocat că instanţa nu s-ar fi pronunţat pe acest motiv de recurs, în realitate îşi manifestă nemulţumirea de faptul că instanţa nu a împărtăşit punctul său de vedere în ceea ce priveşte interpretarea criticilor sale.
De altfel, pretinsul motiv invocat de recurent care nu ar fi fost analizat de instanţa de recurs, reprezintă în realitate argumente aduse în sprijinul motivelor propriu zise invocate de aceasta şi care au fost examinate în Decizia contestată.
Faţă de considerentele reţinute, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. şi urmează a se respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de SC S.A. SRL CORBEANCA împotriva deciziei nr. 153 din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă contestatoarea SC S.A. SRL CORBEANCA la plata sumei de 5967 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC I.Z.M. SRL TIMIŞOARA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 427/2012. Civil → |
|---|
