ICCJ. Decizia nr. 428/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 428/2012
Dosar nr.3077/101/2010/a1
Şedinţa publică din 2 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul C.N. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata sumei de 1.000.000 lei Euro, reprezentând daune morale atât pentru reclamant cât şi pentru părinţii acestuia, pentru perioada de 4 ani, 6 luni şi 13 zile, cât au fost deportaţi în localitatea Frumuşiţa, judeţul Galaţi.
Prin sentinţa civilă 311 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Mehedinţi s-a admis în parte acţiunea, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 15.000 (cincisprezece) mii Euro în echivalent lei la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel atât reclamantul C.N. cât şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin încheierea din data de 25 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, constatând că reclamantul C.N. nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de către instanţă la termenul din data de 28 octombrie 2010, respectiv depunerea de înscrisuri care vizează dovedirea calităţii de unic moştenitor şi drepturile acordate prin alte legi reparatorii, a suspendat judecata cauzei în raport de prevederile art. 1551 alin. (1) C. proc. civ..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Mehedinţi întemeiat pe dispoziţiile art. 2441 C. proc. civ., în susţinerea căruia a arătat că suspendarea apelului lor în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. este neîntemeiată întrucât nu lor li s-a impus obligaţia stabilită de instanţă şi ar fi nedrept să fie sancţionaţi cu perimarea. Totodată a susţinut că instanţa stabilind obligaţia în sarcina părţii adverse, pentru neîndeplinirea acesteia trebuia să procedeze la sancţionarea acestei părţi, iar în apelul lor să continue judecarea.
Prin precizarea la recurs depusă la data de 26 ianuarie 2012 recurentul pârât a solicitat să se ia act de faptul că datorită soluţionării apelurilor recursul a rămas fără obiect.
Din verificările efectuate în sistemul informaţional s-a constatat că apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 311 din 14 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, au fost soluţionate prin Decizia nr. 377/2011 din 8 decembrie 2011 de către Curtea de Apel Craiova.
Întrucât prin cererea de suspendare, soluţionată cu încheierea recurată, s-a solicitat suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea apelurilor, iar acestea au fost soluţionate, se constată lipsa interesului pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – D.G.F.P. Mehedinţi pentru a mai stărui în soluţionarea căii de atac promovate.
Aşa fiind, criticile formulate de recurentul pârât nu mai au nici o relevanţă juridică pentru a mai fi analizate şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice împotriva încheierii din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 430/2012. Civil → |
|---|
