ICCJ. Decizia nr. 4392/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4392/2012
Dosar nr. 1067/62/2012
Şedinţa din 13 iunie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 29 iulie 2011, Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare - Sucursala Teritorială Mureş-Olt Superior a solicitat, în baza art. 256 alin. (1) C. muncii şi în contradictoriu cu C.D., obligarea pârâtei la plata sumei de 20.988 RON reprezentând contravaloare spor de complexitatea muncii, acordat nelegal în perioada 2007 - 2010.
Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 55 din 12 ianuarie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat, în favoarea Tribunalului Braşov, competenţa soluţionării acţiunii.
S-a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 269 C. muncii şi având în vedere că sediul reclamantei se află în judeţul Braşov, competenţa soluţionării aparţine Tribunalului Braşov.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 442/M din 29 martie 2012, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamantă. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, în vederea soluţionării acestuia, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că prin O.U.G. nr. 82/2011 a fost reorganizată Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare în filiale judeţene.
Potrivit art. 1 al deciziei nr. 6 din 9 ianuarie 2012 a Directorului General, acesta a delegat directorilor de filiale judeţene atribuţiile privind angajarea, ordonanţarea şi lichidarea cheltuielilor în cadrul execuţiei bugetare, pentru fondurile alocate filialelor.
De asemenea, prin art. 2 al aceleiaşi decizii, s-au prevăzut în sarcina directorilor de filiale judeţene atribuţii privind reprezentarea Agenţiei în toate litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată de toate gradele, care izvorăsc din activitatea filialei judeţene.
S-a constatat că aceste modificări legislative au survenit anterior pronunţării soluţiei de declinare de către Tribunalul Mureş, astfel că s-a reţinut că în speţă operează aceleaşi dispoziţii legale invocate şi de prima instanţă care atrag competenţa acesteia în raport de sediul reclamantei.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Braşov, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 269 alin. (1) C. muncii, „judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ. iar alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează: „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul";.
Problema de drept care se ridică însă în speţă nu este cea a determinării instanţei competentă teritorial a soluţiona acţiunea prin prisma textului de lege menţionat, ci stabilirea acesteia în condiţiile în care reclamanta, ulterior, prin reorganizare, a devenind Filiala de Îmbunătăţiri Funciare Mureş din cadrul Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, cu sediul în judeţul Mureş.
Or, se reţine că această modificare a sediului reclamantei, nu este de natură a schimba legala învestire a instanţei competentă teritorial, la data formulării acţiunii, cu soluţionarea acesteia.
Prin urmare, schimbarea sediului reclamantei în timpul procesului, chiar dacă este rezultatul şi al unei reorganizări a respectivei instituţii, nu poate conduce la invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială, în condiţiile în care competenţa teritorială este determinată de sediul avut la data introducerii acţiunii, schimbările ulterioare ale acestuia nefiind relevante.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că la data formulării acţiunii, reclamanta îşi avea sediul pe raza judeţului Braşov, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 438/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4395/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
