ICCJ. Decizia nr. 4397/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4397/2012
Dosar nr. 6828/30/2009
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2009 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanţii B.G., B.B.S., B.B.A., B.B.Z., B.B.E.M. şi B.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S.W.C. SRL Sânnicolau Mare, să se dispună anularea dispoziţiei din 30 octombrie 2009 emisă de pârâtă în procedura Legii nr. 10/2001, dispoziţie prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în Sânnicolau Mare, înscris în CF.
Prin sentinţa civilă nr. 1.299 din 21 mai 2010, Tribunalul Timiş a admis acţiunea, a dispus anularea dispoziţiei contestate şi a obligat-o pe pârâtă la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a imobilului, în favoarea reclamanţilor.
În considerentele acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea din 10 august 2001, reclamanţii au solicitat retrocedarea în natură a imobilului situat în oraşul Sânnicolau Mare, constând în casă de locuit şi teren în suprafaţă totală de 2.547 m.p.
Prin dispoziţia din 08 octombrie 2007 a Primarului Oraşului Sânnicolau Mare s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a casei precum şi terenului evidenţiat, iar pentru terenul de 1.304 m.p., evidenţiat în CF Sânnicolau Mare, s-a propus acordarea de despăgubiri în acord cu procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, întrucât acest teren a trecut în proprietatea SC S.W.C. SRL.
Dispoziţia primarului a fost contestată de către reclamanţi în instanţă, iar Tribunalul Timiş, prin decizia civilă nr. 1.971 din 23 aprilie 2008, rămasă irevocabilă, a stabilit că entitatea competentă să soluţioneze notificarea reclamanţilor în ceea ce priveşte terenul de 1.304 m.p., evidenţiat în CF Sânnicolau Mare este actuala pârâta SC S.W.C. SRL.
În consecinţă, procedura administrativă pentru terenul de 1.304 m.p. a fost reluată de către SC S.W.C. SRL, care a emis dispoziţia din 30 octombrie 2009 şi prin care a respins cererea reclamanţilor de retrocedare în natură a terenului, cu argumentul că pârâta este o societate integral privatizată şi că deţinea acest imobil în patrimoniu şi în proprietate anterior apariţiei Legii nr. 10/2001 (ca urmare a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 18 august 2000, prin care pârâta a cumpărat toate acţiunile deţinute de stat la respectiva societate).
Tribunalul a respins această apărare a pârâtei reţinând că problema momentului la care a fost privatizată SC S.W.C. SRL a fost decisă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş în Dosar nr. 8.223/30/2007, prin care s-a constatat că pârâta a cumpărat de la stat un număr de 50.381 de acţiuni dintre cele 50.382 de acţiuni deţinute de stat, Statul Român devenind astfel acţionar minoritar (păstrând 1 acţiune), perfectarea acestei tranzacţii realizându-se la data de 13 iunie 2001, adică la aproximativ 4 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile art. 1.201 C. civ. şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a constatat că, la momentul adoptării şi intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (februarie 2001), statul era încă acţionar unic la actuala societate pârâtă, aspect reţinut irevocabil şi cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş, astfel că această pârâtă este obligată să restituie în natură către reclamanţi terenul în suprafaţă de 1.304 m.p.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC S.W.C. SRL Sânnicolau Mare, invocând greşita aplicare a prevederilor art. 1.201 C. civ. şi art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 935 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că primul motiv de apel, legat de inaplicabilitatea în cauză a excepţiei autorităţii de lucru judecat, este lipsit de fundament juridic, în condiţiile în care se poate remarca fără echivoc existenţa triplei identităţi: de părţi, de cauză şi de obiect între prezentul dosar şi Dosarul nr. 8.223/30/2007, în care s-a pronunţat decizia irevocabilă nr. 1971/2008 a Tribunalului Timiş.
În privinţa părţilor, instanţa de apel a constatat că SC S.W.C. SRL a figurat în ambele dosare în calitate de pârâtă, astfel că decizia civilă nr. 1.971/2008 îi este opozabilă.
Sub aspectul cauzei juridice, s-a reţinut că aceasta are ca fundament dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, în ambele cauze, determinat de faptul că reclamanţii - intimaţi au contestat în ambele dosare dispoziţiile motivate emise de către unităţile deţinătoare cu privire la imobilul (unul şi acelaşi) revendicat de aceştia.
În sfârşit, în privinţa obiectului, Curtea a constatat, de asemenea, existenţa identităţii. În acest sens, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii, printr-o notificare unică, au revendicat unul şi acelaşi imobil, constând în casă de locuit şi teren în suprafaţă totală de 2.547 m.p., cu singura diferenţă că respectiva notificare a fost „divizată";, în condiţiile în care o parte din imobilul revendicat şi care anterior naţionalizării a reprezentat o proprietate compactă se afla în posesia Oraşului Sânnicolau Mare, respectiv casa şi terenul de 1.243 m.p. evidenţiate, în timp ce terenul de 1.304 m.p., evidenţiat în CF Sânnicolau Mare, se afla în posesia SC S.W.C. SRL.
S-a mai reţinut, de către instanţa de apel, că decizia civilă nr. 1.971/2008 a Tribunalului Timiş are o relevanţă esenţială pentru dezlegarea actualei pricini, întrucât, prin această decizie s-a constatat irevocabil şi cu putere de lucru judecat, în raport cu toate părţile implicate în cele două litigii, că Statul Român a devenit efectiv acţionar minoritar la SC S.W.C. SRL abia la data 13 iunie 2001, aceasta fiind data la care s-a perfectat contractul din 18 august 2000, încheiat de pârâtă cu fostul Fond Proprietate de Stat, potrivit rezoluţiei din 13 iunie 2001 a judecătorului delegat la O.R.C. Timiş, care a confirmat modificarea structurii acţionariatului, în urma plăţii celor 50.381 de acţiuni din totalul celor 50.382 de acţiuni deţinute de stat, de către cumpărător.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că s-a tranşat deja irevocabil prin decizia civilă nr. 1.971/2008 a Tribunalului Timiş, că la data de 14 februarie 2001 Statul Român era încă acţionar majoritar la SC S.W.C. SRL Sânnicolau Mare, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta SC S.W.C. SRL, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv contractul de privatizare, ignorând împrejurarea că dreptul de proprietate asupra acţiunilor societăţii a fost transferat şi, implicit structura acţionariatului s-a schimbat la data de 18 august 2000, iar nu în 2001, data înscrierii acestui contract la O.R.C. Timiş.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1295 C. civ. privind caracterul consensual al vânzării de acţiuni şi momentul transferului dreptului de proprietate, a încălcat prevederile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi art. 212 alin. (1) (fostul art. 20) din Legea nr. 10/2001, reţinând în mod greşit că statul mai avea calitatea de acţionar majoritar la data intrării în vigoare a acestei legi. înscrierea noilor acţionari la O.R.C. produsă după intrarea în vigoare a legii nu a avut efecte constitutive de drepturi.
Recurenta mai susţine că, prin obligarea sa la restituirea terenului în natură sunt afectate drepturile acţionarilor societăţii, care au cumpărat în mod legal acţiunile şi le-au achitat integral, la un preţ care includea şi terenul retrocedat, deşi spiritul Legii nr. 10/2001 este acela ca restituirea în natură să se facă prin diminuarea valorică a participaţiei statului în societatea obligată la restituire.
Prin retrocedarea terenului acţionarii rămân cu proprietatea de valoarea diminuată, deşi au achitat o proprietate de valoare mai mare, ceea ce naşte o răspundere pentru evicţiune mai mare, ceea ce legiuitorul a voit a evita atunci când a condiţionat retrocedarea în natură de existenţa statului ca acţionar majoritar.
Recurenta critică şi reţinerea autorităţii de lucru judecat, susţinând că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de obiect, că împrejurarea că în procesul anterior s-a respins printr-o „rezoluţie"; excepţia privind lipsa calităţii sale procesuale pasive nu are nicio înrâurire asupra litigiului de faţă şi că prin hotărârea judecătorească anterioară nu a fost obligată la nicio conduită juridică, nefiind un act apt de a intra în puterea lucrului judecat.
Prin întâmpinarea formulată în raport de motivele de recurs, intimaţii reclamanţi au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând deciziei recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reţine următoarele:
Considerentul pentru care, în litigiul anterior, prin sentinţa civilă nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi s-a dispus anularea în parte (în ceea ce priveşte terenul deţinut de pârâtă) a dispoziţiei din 18 octombrie 2007 emisă de Primarul Oraşului Sânnicolau Mare, a fost acela că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, statul era acţionar unic la SC S.W.C. SRL şi că, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, cu privire la acest teren, notificarea trebuia soluţionată de această societate comercială, în calitate de unitate deţinătoare. Calitatea de acţionar a statului la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 a fost reţinută de instanţă din conţinutul relaţiilor comunicate de O.R.C. Timiş.
În motivarea prezentului recurs, pârâta SC S.W.C. SRL invocă interpretarea greşită a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, precum şi încălcarea unor principii şi norme de drept referitoare la momentul transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, solicitând să se constate că data la care statul şi-a pierdut calitatea de acţionar nu este cea a înscrierii la registrul comerţului, ci cea a încheierii actului.
Înalta Curte constată că instanţele de fond şi de apel în prezentul litigiu nu au interpretat în niciun fel contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, pentru a se putea reţine incidenţa art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu au aplicat dispoziţiile legale pretins a fi încălcate, prin determinarea unei anumite date a transferului dreptului de proprietate, pentru a se putea susţine greşita interpretare şi aplicare a legii, în sensul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţele au reţinut că această problemă de drept a fost irevocabil tranşată în litigiul anterior, în care pârâta din prezenta cauză a avut calitatea de parte. Argumentele sale privind momentul în raport de care trebuia stabilit transferul dreptului de proprietate, cu consecinţă directă în ceea ce priveşte unitatea obligată să soluţioneze notificarea, trebuiau invocate în calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş.
Împrejurarea că cele două litigii au avut ca obiect anularea unor dispoziţii diferite de soluţionarea a notificării (în cadrul primului litigiu instanţa a fost învestită cu anularea parţială a dispoziţiei din 18 octombrie 2007 emisă de Primarul Oraşului Sânnicolau Mare, iar în prezenta cauză se solicită anularea dispoziţiei din 30 octombrie 2009 emisă de pârâta SC S.W.C. SRL), nu poate justifica înlăturarea celor statuate în litigiul anterior şi reanalizarea unor probleme de drept irevocabil tranşate.
Potrivit art. 1.200 pct. 4 şi art. 1.202 alin. (2) C. civ., puterea de lucru judecat este considerată o prezumţie legală, ca manifestare pozitivă, ceea ce presupune că o constatare jurisdicţională (în sensul de soluţie a raportului litigios dedus judecăţii), făcută printr-o hotărâre judecătorească, este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre.
Faptul că în dispozitivul sentinţei civile nr. 1.971 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Timiş nu s-a menţionat obligaţia SC S.W.C. SRL de a emite dispoziţie de restituire a imobilului nu înlătură puterea de lucru judecat a aspectelor tranşate prin considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, considerente decizorii în lipsa cărora nu s-ar mai fi justificat soluţia de anulare parţială a dispoziţiei iniţiale emise de primar.
Fiind stabilit în litigiul anterior că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul se afla în patrimoniul SC S.W.C. SRL, societate la care statul era unic acţionar, în mod corect instanţele de fond şi de apel din prezentul litigiu au reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare";.
Faptul că prin această soluţie se diminuează patrimoniul societăţii şi întinderea drepturilor asociaţilor nu poate constitui un argument pentru respingerea cererii de restituire în natură, în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru adoptarea acestei măsuri reparatorii, iar recurenta nu invocă alte impedimente legale care să justifice refuzul restituirii în natură şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Răspunderea statului faţă de recurentă sau faţă de asociaţii acesteia nu formează obiect de analiză în prezentul litigiu, astfel încât criticile din recurs, pe acest aspect, nu pot fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.W.C. SRL împotriva deciziei civile nr. 935 din 9 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4396/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4398/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
