ICCJ. Decizia nr. 4396/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4396/2012
Dosar nr. 2877/118/2008
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1130 din 17 iunie 2010, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanţa.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul A.C. a făcut dovada calităţii de moştenitor a autorului său (S.M.) de pe urma căreia au rămas ca moştenitori mama reclamantului care a decedat şi prin reprezentare vine la moştenirea celei dintâi, conform certificatului de moştenitor din 3 aprilie 1992 şi certificatul de moştenitor din 31 ianuarie 2008, în înţelesul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Cu contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 8 martie 1946, reclamantul a făcut dovada că S.M. a cumpărat 3,5 ha teren situat pe mereaua fostei comune A., pendinte de Municipiul Constanţa.
În baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafaţă de teren.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.C. criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- prin cererea de reconstituire s-a solicitat punerea în posesie cu suprafaţa de 3 ha teren cu care S.M. a fost înscrisă în C.A.P.;
- ce nu a observat instanţa este că s-au solicitat 3 ha teren şi nu 3,35 ha solicitată prin notificare;
- autoarea reclamantului a revenit cu o cerere la data de 7 aprilie 1995 prin care a solicitat reconstituirea suprafeţei de 5 ha teren arabil care a aparţinut bunicului acesteia;
- nu s-a observat că titlurile de proprietate au fost emise în condiţiile Legii nr. 18/1991 numai de pe urma autorilor M.N. şi S.M.;
- în realitate, M.N. a avut în proprietate suprafaţa de 10 ha teren agricol;
- mama reclamantului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru 5 ha, iar pentru diferenţa de 5 ha teren arabil extravilan şi 3,35 ha din litigiul de faţă nu s-au emis titluri de proprietate.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 308/C din 23 mai 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A.C. reţinând următoarele considerente:
Suprafaţa de 3,35 ha teren care face obiectul prezentei cauze a fost restituită conform Legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiind emise titlurile din 3 noiembrie 2003 având la bază contractul de vânzare-cumpărare.
Distinct de suprafaţa de 3,35 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru 5 ha teren agricol de pe urma lui M.N. şi nu 10 ha, cum susţine apelantul.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul A.C., criticând-o întrucât în mod greşit nu s-a dispus restituirea suprafeţei de 3,35 ha teren intravilan, situat în Municipiul Constanţa, în apropierea Campusului Universitar O.
Susţinerea pârâtului că terenul din litigiu a format obiectul unei cereri în condiţiile Legii nr. 18/1991 nu poate fi reţinută aceasta fiind în contradicţie cu actele aflate la dosar.
Că ambele instanţe au reţinut greşit că titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 s-au făcut în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat din 8 martie 1946, deşi acest act face dovada doar pentru suprafaţa de 3,35 ha.
Instanţa nu a observat că s-au solicitat doar 3 ha de teren şi nu 3,35 ha cum au fost solicitate prin notificare şi care sunt identificate în actul de vânzare-cumpărare din 8 martie 1946.
Faţă de cele expuse recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtului la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 1.153,51 m.p. situat în Municipiul Constanţa în apropierea Campusului Universitar O.
La termenul de judecată din data de 14 iunie 2012 Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-reclamant A.C.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora realizează cerinţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din acelaşi Cod.
Or, în speţă, criticile formulate de recurentul-reclamant nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., întrucât dezvoltarea lor vizează aspecte ce nu ţin de judecata în apel.
Prin urmare, recurentul - reclamant nu a combătut în nici un fel argumentele instanţei de apel, referitoare la dreptul acesteia de a solicita măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Aşa fiind în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei civile nr. 308C din 23 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4395/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4397/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
