ICCJ. Decizia nr. 442/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 442/2012
Dosar nr. 7951/105/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 862 din 15 aprilie 2009 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, obligându-l pe acesta la plata unei despăgubiri în cuantum de 18,70 euro/ mp la cursul B.N.R. în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, pentru terenul expropriat în suprafaţă de 467,452 mp situat în extravilanul comunei Bărcăneşti, jud. Prahova, menţionat în H.G. nr. 1546/2006 şi în hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 74 din 10 ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond şi-a întemeiat sentinţa pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de comisia de experţi, în sensul că valoarea de piaţă estimată pentru terenurile din zonă este cuprinsă între 15 şi 50 euro/ mp, în funcţie de distanţa de amplasament faţă de DN1, iar pentru terenul reclamantei, ce are categoria de folosinţă de teren agricol, această valoare este de 18,70 euro/ mp. Cât priveşte suma oferită de expropriator, instanţa a apreciat că expertul D.M. nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, sumele propuse fiind foarte mici raportat la preţurile de vânzare ale terenurilor din zonă, iar suma de 7,93 lei/ mp propusă de expertul M.I. nu se coroborează cu părerile celorlalţi experţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta, cât şi pârâtul.
Prin decizia nr. 21 din 3 februarie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul pârâtului, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a respins acţiunea, obligând apelanta-reclamantă la 1.200 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât. De asemenea, a respins apelul declarat de reclamantă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că starea de fapt şi incidenţa în cauză a art. 26 din Legea nr. 33/1994 au fost corect stabilite de instanţa de fond, însă raportul de expertiză întocmit nu a respectat criteriile prevăzute de lege. De aceea, a dispus efectuarea unui alt raport de expertiză, cu obiectivul de a stabili valoarea despăgubirilor ţinând seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză şi la data consemnării sumei acordate cu titlu de despăgubiri. În urma administrării probei, instanţa a apreciat că numai punctul de vedere exprimat de expertul desemnat de pârât corespunde criteriului legal, acesta determinând valoarea de despăgubire prin raportare la preţurile de vânzare ce reies din ultimele tranzacţii efectuate cu terenuri de acelaşi fel din zona în care acesta este amplasat. Pentru acest considerent a decis respingerea acţiunii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta T.M., solicitând modificarea hotărârii atacate şi respingerea apelului pârâtului.
În motivarea recursului reclamanta a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a anulat actele efectuate de comisia de experţi numită de tribunal, pentru considerentul că experţii şi-au exprimat punctele de vedere prin rapoarte diferite, deşi Legea nr. 33/1994 nu prevede expres condiţia întocmirii unui raport de expertiză unic.
De asemenea, a criticat decizia atacată sub aspectul omologării punctului de vedere al expertului desemnat de expropriator, deşi punctul de vedere al acestuia nu ţine seama de criteriile legale, respectiv valoarea reală a terenului şi prejudiciul cauzat prin exproprierea terenului ce constituia sursa sa de venit, după cum nu ţine seama nici de categoria de folosinţă a terenului. Arată că a depus la dosar acte din care rezultă că la momentul exproprierii reclamanta era producător agricol şi că vindea produsele obţinute în cadrul unei societăţi de profil, precum şi decizii ale aceleiaşi instanţe în temeiul cărora vecini ai terenului expropriat, producători agricoli, au primit despăgubiri de 20 euro/ mp.
Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Recurenta-reclamantă critică decizia civilă recurată din perspectiva greşitei aplicări a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că instanţa de apel a însuşit punctul de vedere al apelantului-pârât, respectiv al expertului desemnat de acesta la efectuarea expertizei, ceea ce a condus, în fapt, la acordarea aceleiaşi sume ca şi cea stabilită prin hotărârea contestată.
În considerarea art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei interesate, instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se având, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativă teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale. În cazul exproprierii parţiale, dacă partea din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere a daunelor”.
Sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare - cumpărare, acesta neputând fi raportat la ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunţurile de mică publicitate sau de pe internet.
Din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, care constituie sediul materiei în domeniul exproprierii, se observă că nu se instituie obligativitatea reţinerii de către instanţă a valorii despăgubirilor, stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator, la momentul exproprierii, ci, dimpotrivă, se autorizează instanţa să constituie o comisie de experţi, care să calculeze despăgubirile, conform criteriilor legale.
Totodată, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Instanţa de apel, interpretând si aplicând aceste prevederi legale speciale, si în considerarea caracterului devolutiv al apelului, a apreciat că se impune refacerea expertizei evaluatorii administrate în faţa primei instanţe şi a dispus întocmirea unei noi lucrări de expertiză, de către o noua comisie de experţi, constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.
În mod corect s-a reţinut că punctul de vedere al expertului desemnat de pârât ţine seama de prevederile legale, în sensul că la stabilirea valorii terenului expropriat a avut în vedere contracte de vânzare efectiv încheiate, respectiv un număr de 30 de contracte încheiate în anul 2007 şi un număr de 41 de contracte încheiate în anul 2008 şi înregistrate la Primăria Bărcăneşti.
Or, ceilalţi doi experţi, desemnaţi de reclamantă şi de instanţă, au reţinut în punctele de vedere exprimate că la data evaluării nu se efectuează tranzacţii de vânzare-cumpărare cu imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, piaţa este inactivă şi au avut în vedere preţul mediu de ofertă din publicaţiile imobiliare.
În consecinţă, cât timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar Curtea de Apel Ploieşti a aplicat si respectat aceste criterii, în cauza dedusă judecăţii, stabilind o despăgubire proporţională, ca urmare a măsurii exproprierii suportată de recurenta-reclamantă T.M., hotărârea astfel pronunţată satisface, în opinia instanţei de recurs, exigenţele art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului si ale legislaţiei interne şi nu poate reprezenta o încălcare a normelor naţionale sau convenţionale.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei civile nr. 21 din 03 februarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4419/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4420/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
