ICCJ. Decizia nr. 4456/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4456/2012
Dosar nr. 2234/105/2009
Şedinţa publică din 14 iunie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2009 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanţii C.M. şi C.L. au chemat în judecată Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 849 din 30 aprilie 2009 şi a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor din 28 aprilie 2009 şi obligarea intimatului la plata către reclamanţi a sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat, ce a fost proprietatea lor, situat în Judeţul Prahova, comuna B., sat B.
Prin cererea precizatoare, depusă la data de 19 ianuarie 2010, reclamanţii au arătat că solicită despăgubiri în cuantum de 250.000 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 1433 din 09 noiembrie 2010, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor invocată de intimat, a admis în parte contestaţia precizată şi a modificat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 849 din 30 aprilie 2009 şi procesul-verbal din 28 aprilie 2009 în sensul că a obligat intimatul să plătească contestatorilor suma totală de 193.084 RON despăgubiri pentru imobilul situat în comuna B., sat B.
Tribunalul a reţinut că, urmare exproprierii suportate de contestatori, acestora li s-au acordat despăgubiri în sumă de 128.998 RON, dar că valoarea reală a despăgubirilor pe care contestatorii urmează să le primească este de 193.084 RON, astfel cum a fost calculată de expert C.M., care a ţinut seama de amplasamentul imobilului, de valorile practicate pe piaţa imobiliară, de coeficienţii pozitivi şi negativi de corecţie aplicaţi, de posibilităţile de acces, de restricţiile constructive, de utilităţi, de metodele comparative de evaluare aplicabile şi de marja de negociere pe piaţa imobiliară.
Tribunalul a înlăturat susţinerea contestatorilor conform căreia despăgubirile ce urmează a li se acorda sunt în valoare de 249.264 RON, aşa cum a stabilit expertul consilier C.C., deoarece din expertiza tehnică evaluări imobiliare C.M. reiese că valoarea stabilită de aceasta reprezintă o valoare reală, aplicată în raport de criteriile stabilite de lege, în timp ce valoarea stabilită de expertul C.C. este exagerat de mare în raport de metoda aplicată şi preţurile de pe piaţa imobiliară.
Nu a fost reţinut nici punctul de vedere al expertului M.I., expert parte pentru intimat, întrucât s-a considerat că valoarea stabilită de acest expert este mică faţă de valoarea reală a imobilului în prezent şi faţă de metodele de evaluare aplicate.
Instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesule active a contestatorilor, invocată de intimat, apreciind că existenţa unei declaraţii din partea acestora în sensul că sunt de acord cu despăgubirile stabilite şi că renunţă la eventuale contestaţii nu poate înlătura dreptul lor de a uza de contestaţia prevăzută de lege, pentru că altfel li s-ar încălca accesul la justiţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât contestatorii cât şi intimatul-pârât, iar prin decizia civilă nr. 145 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondate, ambele apeluri formulate.
Analizând apelul contestatorilor, Curtea de Apel a reţinut că acesta vizează cuantumul despăgubirilor şi este neîntemeiat deoarece tribunalul a majorat cuantumul despăgubirilor ce se cuvin contestatorilor de la 128.998 RON la 193.084 RON având în vedere expertiza efectuată în cauză de expert C.M.
Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, acest expert a avut în vedere toate criteriile legale de evaluare, ţinând cont de amplasamentul imobilului, de valorile practicate pe piaţa imobiliară, aplicând coeficienţi pozitivi şi negativi de corecţie, a analizat posibilităţile de acces, utilităţile existente în zonă şi metodele comparative de evaluare precum şi marja de negociere pe piaţa imobiliară.
Expertiza efectuată în faţa instanţei de apel relevă faptul că aceasta este valoarea reală a despăgubirilor, întrucât expertul desemnat de instanţă, M.G., evaluând acelaşi imobil ajunge la o valoare aproximativ egală cu cea stabilită de expertul desemnat de Tribunalul Prahova, diferenţa fiind nesemnificativă (197.097 RON în loc de 193.084 RON).
Concluziile experţilor parte, respectiv M.I. şi C.C., nu pot fi luate în discuţie pentru că stabilesc valori fie prea mari, fie prea mici, fără a ţine seama de toate criteriile legale de evaluare.
În ceea ce priveşte apelul formulat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, Curtea de Apel a reţinut că prima critică, referitoare la greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor, este nefondată, întrucât declaraţia autentificată a contestatorilor în care aceştia au precizat că sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor şi că nu înţeleg să atace în instanţă hotărârea intimatei nu le poate înlătura dreptul de a uza de calea contestaţiei, pentru că ar însemna să li se încalce dreptul de liber acces la justiţie.
S-a mai reţinut că susţinerea conform căreia despăgubirile acordate de prima instanţă sunt mult prea mari faţă de valoarea reală a imobilelor expropriate urmează a fi înlăturată pentru aceleaşi considerente pentru care a fost respins apelul declarat de contestatori.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs atât reclamanţii C.L. şi C.M., cât şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
1. Prin recursul declarat, reclamanţii C.L. şi C.M. formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ:
Instanţa nu a ţinut cont de punctul de vedere al expertului consilier C.C. care a stabilit o valoare a bunurilor expropriate apropiată de valoarea reală.
De asemenea, instanţa de judecată nu a luat în considerare faptul că recurenţii sunt în imposibilitate de a-şi cumpăra un imobil asemănător în zonă datorită preţurilor practicate în tranzacţiile imobiliare. Experţii nu au avut în vedere preţurile tranzacţionate în zona la momentul efectuării expertizei.
2. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA critică decizia instanţei de apel pentru următoarele motive, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Instanţa de apel a soluţionat procesul fără pune in discuţia părţilor şi fără a se pronunţa cu privire la primul motiv de apel, prin care pârâtul a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a celor doi reclamanţi.
Se mai susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 atunci când a stabilit că raportul de expertiză omologat a fost corect întocmit, deoarece experţii au calculat despăgubirea luând în considerare preţurile de ofertare a imobilelor din comuna B., iar nu preţul menţionat în contracte de vânzare-cumpărare.
La termenul de judecată din data de 14 iunie 2012, reprezentantul pârâtului a arătat că nu mai susţine motivul de recurs vizând calitatea procesual activă a reclamanţilor, astfel încât, faţă de principiul disponibilităţii care guvernează desfăşurarea litigiului civil, Înalta Curte nu va mai analiza criticile circumscrise acestui motiv de recurs.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte retine următoarele:
Întrucât ambele recursuri declarate în cauză vizează nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel pentru încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate, Înalta Curte va răspunde criticilor formulate prin considerente comune:
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile administrate de aceştia";.
Confirmând hotărârea primei instanţe care şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a fondului, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, în cuprinsul acestui raport, experţii menţionează că au avut în vedere preţurile de ofertă publicate pe internet la care au aplicat diverse corecţii.
Tot astfel, în raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, experţii stabilesc cuantumul despăgubirilor pentru imobilul în litigiu pornind de la preţurile de ofertă publicate pe internet, la care au aplicat corecţii privind deprecierea externă.
Prin urmare, experţii nu au avut în vedere preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în zona în care este situat imobilul în litigiu, ci ofertele de preţuri publicate pe internet.
Or, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experţii cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, ceea ce presupune în mod necesar administrarea de probe în acest sens.
În respectarea acestor prevederi legale şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părţi pentru a obţine înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacţii imobiliare cu privire la imobile de acelaşi fel şi preţul la care s-au tranzacţionat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite atât recursul declarat de pârât, cât şi recursul declarat de reclamanţii, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale, şi prin care să poată fi determinat preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află bunul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii C.L. şi C.M. şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 145 din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi Curţi de Apel.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4455/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4482/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
