ICCJ. Decizia nr. 4568/2012. Civil
| Comentarii |
|
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 599 din 29 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC C.Ș. SRL în contradictoriu cu pârâtele O.T.P. SA și O.B. SA, sucursala București, instanța de fond reținând, în esență, că problema restituirii/predării unor bilete la ordin ține de regimul juridic al circulației titlurilor de credit, iar pentru acestea regimul juridic este cel prevăzut de Legea nr. 58/1934, reclamanta neinvocând niciun temei juridic prevăzut de această lege ca fundament legal al dreptului său de a deține aceste bilete la ordin, ci doar faptul că ea este proprietara respectivelor bilete, iar pârâta nu a respectat înțelegerile dintre părți cu privire la utilizarea acestora.
împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC C.Ș. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, pe motiv că nu a indicat nici un temei de drept, că în mod greșit s-a apreciat că pârâtele au intrat în mod legitim în posesia celor trei bilete la ordin, că instanța a făcut o greșită aplicare a legii, motivând hotărârea pe dispozițiile Legii nr. 58/1934, nicidecum pe obligația de face, temeiul de drept fiind art. 1073 și urm. C. civ., că motivarea soluției instanței de fond este vădit contradictorie în condițiile în care susține că apelanta este proprietara.
Curtea de Apel Ploiești, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 8 din 25 ianuarie 2012, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
în fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că beneficiar al biletelor la ordin ce se solicită a fi restituite este intimata-pârâtă O.T.P., că suma pentru care s-au emis acestea reprezintă garanția pentru restituirea creditului acordat pentru contractul de credit și că în mod legal intimata-pârâtă a procedat la executarea biletelor la ordin, dată fiind neîndeplinirea în totalitate de către apelantă a obligației de restituire a creditului contractat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.Ș. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență O.R.G. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și a sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.
Recurenta-reclamantă își subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., reproșând instanței de control judiciar faptul că în mod greșit a apreciat că intimatele-pârâte au intrat în mod legitim în posesia celor trei bilete la ordin, întrucât acest aspect nu a fost contestat, că a făcut o greșită aplicare a legii, motivând hotărârea pe dispozițiile Legii nr. 58/1934 și nu pe obligația de a face, temeiul invocat de recurentă fiind art. 1073 și urm. C. civ.
Arată recurenta că în mod nelegal ambele instanțe au stabilit că nu rezultă niciun temei pentru care biletele la ordin să nu-i fie predate în condițiile în care a demonstrat că numai din rea credință O.T.P. a procedat la introducerea la plată a celor două bilete la ordin lăsate de recurentă drept garanție.
Recurenta-reclamantă punctează asupra faptului că, pe de-o parte, contractul încheiat era încă în derulare, data scadenței fiind 31 ianuarie 2011 iar, pe de altă parte, că suma celor două bilete la ordin introduse la plată este dublă față de suma celor 7 bilete la ordin cesionate.
Precizează recurenta că instanța de apel recunoaște că cele două bilete reprezintă garanții pentru creditul acordat recurentei dar nu un instrument de plată, că cele două titluri trebuie restituite întrucât există deja titluri executorii puse în executare silită pentru sumele datorate către bancă, că nu este legal ca pentru aceeași sumă, să existe mai multe titluri executorii întrucât ar avea loc o îmbogățire fără justă cauză în patrimoniul intimatelor-pârâte.
înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Cele două bilete la ordin a căror restituire a fost solicitată prin acțiune au fost constituite pentru a garanta restituirea creditului contractat de recurentă de la intimata-pârâtă O.T.P. SA în condițiile convenite prin contractul de credit cu scadență la 31 ianuarie 2011.
întrucât reclamanta nu și-a onorat decât în parte obligațiile contractuale, de restituire a împrumutului, beneficiara celor două bilete la ordin prezentând mențiunea "fără protest", intimata-pârâtă O.T.P., a procedat la începerea executării silite a acestora.
Odată începută executarea silită, aceste bilete la ordin care aveau rolul de a garanta restituirea creditului, nu mai puteau fi restituite recurentei-reclamante, aceasta neprobând îndeplinirea în totalitate a obligației asumată convențional.
Prin motivarea soluției instanța de control judiciar nu a schimbat cu nimic temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, ci a analizat în raport de obiectul cauzei, de temeiurile de drept invocate și de conținutul contractului de credit, regimul juridic al celor două titluri de credit din perspectiva finalității pentru care au fost emise, raporturile juridice dintre părți corect analizate fiind în funcție de tipul titlurilor de credit emise în garantarea îndeplinirii obligației de restituire contractată de recurentă.
în considerarea celor ce preced, înalta Curte a constatat că decizia recurată nu a fost susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4573/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4570/2012. Civil → |
|---|
