ICCJ. Decizia nr. 4607/2012. Civil. Conflict de competenţă. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4607/2012
Dosar nr. 3786/1/2012
Şedinţa publică din 19 iunie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 05 mai 2009, reclamantul I.S. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Bacău, solicitând obligarea acesteia la despăgubiri, în cuantum de 410.240 lei, fără a indica temeiul juridic al cererii sale.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 1099 din 9 februarie 2010, şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, apreciind că prin acţiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri stabilite conform dispoziţiei nr. 3552 din 4 octombrie 2004 emisă de Primarul municipiului Bacău, ca urmare a nerestituirii în natură a terenului solicitat de reclamant, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Bacău, la rându-i, s-a dezînvestit, declinându-şi competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Bacău, constatând că cererea nu este de competenţa, în primă instanţă, a tribunalului, în raport de valoarea obiectului, acesta fiind sub limita sumei de 500.000 lei, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Judecătoria Bacău, prin încheierea pronunţată la 20 septembrie 2011 a trimis cauza, Curţii de Apel Bacău, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, ivit între Judecătoria şi Tribunalul Bacău, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ.
Investită a pronunţa regulatorul de competenţă, Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 11 din 10 octombrie 2011, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, potrivit art. 2 din acelaşi cod, faţă de obiectul acţiunii, valoarea despăgubirilor solicitate reprezentând, în realitate, contravaloarea chiriei rezultată din amplasarea unor panouri publicitare, suma solicitată de reclamant fiind sub limita de 500.000 lei.
Împotriva hotărârii sus menţionate a declarat recurs, reclamantul I.S., criticând-o şi indicând generic, fără a le dezvolta, motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 3122 din 8 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constat nul recursul reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, din modul în care, doar generic sunt indicate criticile, ca fiind circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4-7 şi 9 C. proc. civ. este de observat că acestea nu se pot constitui într-o motivare, în accepţiunea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) teza finală C. proc. civ., deoarece aceste motive nu sunt dezvoltate şi nu au un conţinut care să permită instanţei a le califica în drept.
Potrivit textului procedural mai sus evocat, a motiva recursul presupune nu numai indicarea motivelor expuse, prin raportare la criticile de nelegalitate cuprinse în cele 9 pct. ale art. 304 C. proc. civ., ci şi dezvoltarea acestora, printr-un conţinut care să poată determina instanţa la o încadrarea corectă a acestora, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Or, în ipoteza în care recurentul-reclamant s-a limitat doar la a indica formal motivele de recurs, fără a le dezvolta în mod concret, prin raportare la speţă, în sensul formulării unor critici pertinente privind modul de judecată al instanţei, nu se poate reţine în sarcina instanţei obligaţia de a realiza o încadrare a criticilor.
De altfel, încadrarea criticilor este posibilă numai dacă acestea îmbracă, prin conţinutul expunerii, o formă care să permită instanţei a le califica din punct de vedere al temeiului de drept.
Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat cerere de revizuire recurentul I.S., criticând-o deoarece instanţa nu a soluţionat cererea sa de chemare în judecată.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că tot lanţul de proceduri a fost parcurs fără judecată, iar motivaţia a fost lipsită de competenţa instanţei, exprimată de art. 105, 106, 107 C. proc. civ. Efectul acestor articole presupune revizuirea hotărârii.
Revizuentul a arătat că a prezentat în instanţă un document care lipsea din dosar, transmis prin poştă la data de 3 mai 2012, pe care instanţa nu l-a luat în considerare, motiv pentru care invocă revizuirea.
Totodată, s-a susţinut că instanţele nu au soluţionat cauza, justificând lipsa de competenţă şi, faţă de această situaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nul recursul, când instanţa poate avea un rol definitoriu, pe care revizuentul îl solicită.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs legiuitorul a impus o condiţie specială în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
Ca urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii, hotărârile prin care a fost respins recursul pe cale de excepţie, fără a se intra în cercetarea fondului.
În speţă, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs, prin care s-a constatat nulitatea căii de atac, neevocându-se deci fondul cauzei.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiţie impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul.
Pe de altă parte, revizuirea este o cale de atac extraordinară, care poate fi exercitată cu respectarea unor condiţii expres şi limitativ prevăzute de art. 322 şi urm. C. proc. civ., iar cel care promovează o cerere în temeiul textului de lege menţionat, trebuie să formuleze critici care pot fi încadrate şi se circumscriu prevederilor invocate.
În speţă, din analizarea susţinerilor revizuentului I.S., rezultă că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. şi, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă şi din această perspectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.S. împotriva deciziei nr. 3122 din data de 8 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4606/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 4608/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
