ICCJ. Decizia nr. 4605/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4605/2012
Dosar nr. 6897/1/2011
Şedinţa publică din 19 iunie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 903/97/2009, revizuientul C.A. a solicitat revizuirea Deciziilor civile nr. 578/R/2008, nr. 831/R/2008 şi nr. 1003/R/2007 pronunţate de Tribunalul Hunedoara în recurs, motivat de faptul că instanţa s-a pronunţat prin fiecare din cele trei decizii menţionate fără a examina probele cauzei, împrejurare care se impunea cu evidenţă.
Prin decizia civilă nr. 759/ R din 25 iunie 2009, Tribunalul Hunedoara a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, reţinând că niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzut de art. 322 C. proc. civ. nu se regăseşte în cauză, revizuentul urmărind, în realitate, reformarea unor hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat, pentru alte motive decât cele admise de lege.
La această decizie revizuentul a formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., cerere de „îndreptare, lămurire şi completare” prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 4307/221/2006 de către Judecătoria Deva, în sensul respingerii acţiunii reclamantei Asociaţia de proprietari nr. 185 Deva, având în vedere că reclamanta nu a depus la dosar tabelele cu taxele comune şi penalităţile solicitate de petent prin întâmpinare.
Prin încheierea camerei de consiliu din 16 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 903/97/2009, Tribunalul Hunedoara a respins cererea introdusă de C.A. cu motivarea că, deşi se solicită îndreptarea, lămurirea şi completarea deciziei civile nr. 759/ R din 25 iunie 2009 a Tribunalului Hunedoara, în realitate, petentul vizează modificarea sentinţei civile nr. 1582 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Deva, ceea ce nu este admisibil pe calea cererii de completare a hotărârii în procedura reglementată de art. 2822 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri petentul C.A. a declarat recurs, arătând că instanţele de fond nu au analizat probele de la dosar şi nu au administrat probele care erau necesare pentru aflarea adevărului, calea de atac a fost greşit calificată ca fiind recurs, apelul fiind calea legală în prezenta cauză şi nu s-au respectat prevederile art. 115 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 35 din 28 ianuarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 903/97/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul petentului C.A., reţinând că încheierile pronunţate în temeiul art. 281, 2811 şi 2812 C. proc. civ. sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea, lămurirea, sau, după caz, completarea, or, în speţă, hotărârea a cărei lămurire se solicită este irevocabilă, astfel încât şi încheierea dată în lămurirea unei astfel de hotărâri este, de asemenea, irevocabilă, neputându-se exercita calea de atac a recursului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul C.A., arătând că nici instanţa de recurs şi nici celelalte instanţe nu au luat în considerare şi nu au cercetat dovezile depuse la dosarul cauzei în vederea aflării adevărului.
A mai arătat că, potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat ca reclamanta să depună la dosarul cauzei în copie tabelele cu taxele comune ce au fost afişate pe perioada august 2005-iulie 2006, iar la judecata recursului din data de 28 ianuarie 2010 a formulat şi depus la dosarul cauzei concluzii scrise, anexând dovezile conform cărora taxele comune nu au fost calculate corect, legal, aspecte pe care instanţa de judecată nu le-a avut în vedere.
Prin decizia nr. 1838 din data de 2 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins recursul, ca inadmisibil.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, astfel încât recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestaţie în anulare contestatorul C.A., arătând că, la emiterea hotărârilor, toate instanţele de judecată nu au luat în considerare înscrisurile ce făceau dovada legală că taxele comune nu au fost calculate şi repartizate corect şi conform reglementărilor în vigoare.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat şi faptul că a solicitat ca reclamanta să depună şi să comunice în copie certificată, tabelele cu taxele comune pe perioada august 2005-noiembrie 2006, care s-au afişat, însă reclamanta nu s-a conformat. Actele menţionate sunt dovezi la dezlegarea pricinii şi aflarea adevărului, iar instanţele de judecată aveau dreptul să ordone reclamantei, potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. civ., să le depună şi să le comunice, însă nu au făcut-o, încălcând astfel, prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 172 alin. (1) şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Contestatorul a susţinut că hotărârile Curţii de Apel Alba Iulia şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu cupriund măsurile pe care se sprijină acţiunea, hotărârile fiind date cu încălcarea legilor.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Alin. (2) al art. 317 prevede că, contestaţia poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 318 C. proc. civ. dispune că, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, contestatorul C.A. a exercitat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Din analizarea susţinerilor contestatorului rezultă faptul că aceasta a reiterat criticile privind nedepunerea de către reclamanta Asociaţia de proprietari nr. 185 Deva a tabelelor cu taxele comune, precum şi cele privind greşita interpretare a înscrisurilor şi a dispoziţiilor legale invocate.
Or, aceste critici nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., care prevăd, în mod expres şi limitativ, în ce situaţii şi condiţii pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare, hotărârile judecătoreşti.
De fapt, contestatorul C.A. a formulat critici ce vizează fondul cauzei şi care nu pot fi valorificate pe calea contestaţiei în anulare.
Faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.A. împotriva deciziei nr. 1838 din data de 2 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4604/2012. Civil. Termen de graţie/eşalonare... | ICCJ. Decizia nr. 4606/2012. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
