ICCJ. Decizia nr. 4635/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4635/2012
Dosar nr. 1058/88/2006
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 250/ C din 18 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a constatat perimat apelul declarat de apelanta reclamantă Asociaţia Cultul Eroilor şi Partidul Solidarităţii Democratice, împotriva sentinţei civile nr. 398 din 9 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, comercială şi contencios administrativ, în Dosarul nr. 1058/88/2006 (număr în format vechi 5019/2006), în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului Tulcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În speţă, instanţa a dispus, la data de 08 octombrie 2007, suspendarea judecăţii apelului, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an”.
Din analiza textului, rezultă că, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, perimarea având o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
În cauza de faţă, s-a reţinut că, raportat la data suspendării, 08 octombrie 2007, a trecut mai mult de un an de lăsare în nelucrare, din culpa părţilor, astfel încât se impune aplicarea sancţiunii perimării apelului.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii Asociaţia Cultul Eroilor şi Partidul Solidarităţii Democratice, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În şedinţa publică din 20 iunie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului.
Deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepţiei procesuale de procedură, absolută, peremptorie a tardivităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 301 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
În cazul hotărârilor care constată perimarea, legiuitorul a instituit un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, care este de 5 zile de la pronunţare, conform art. 253 alin. (2) C. proc. civ.
În considerarea art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac (…) în termenul legal atrage decăderea, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Verificând dosarul de apel, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. nr. 250/ C a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, ce formează obiect al recursului, a fost pronunţată la data de 18 aprilie 2011, fiindu-le comunicată apelanţilor la data de 6 mai 2011.
Recurenţii au declarat şi motivat recursul, la data de 1 august 2011, conform plicului existent la dosar (fila 6 dosar recurs), cu depăşirea termenului special, legal, imperativ, de decădere, reglementat de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., fără să invoce circumstanţe excepţionale si insurmontabile, de natură să îi împiedice să exercite calea de atac, conform legii.
Constatând încălcarea normelor legale imperative care reglementează termenul de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, pentru exercitarea căii de atac a recursului, în această materie, dar şi împrejurarea că nu există motive de ordine publică, care să poată fi invocate ex officio de instanţa de recurs, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanţii Asociaţia Cultul Eroilor şi Partidul Solidarităţii Democratice împotriva deciziei nr. 250/ C din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanţii Asociaţia Cultul Eroilor şi Partidul Solidarităţii Democratice împotriva deciziei nr. 250/ C din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi de familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4633/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4636/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
