ICCJ. Decizia nr. 4667/2012. Civil

Decizii civile ICCJ 2012

Judecătoria sectorului 3 București prin sentința civilă nr. 8480 din 27 octombrie 2006 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților reclamanți L.A. și L.Z., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.E. și a admis cererea astfel cum a fost completată și precizată de reclamantul-pârât A.I. în contradictoriu cu pârâții reclamanți L.A. și L.Z., pârâta SC G.I.E. SRL, pârâții B.L. și B.E. în sensul că a fost constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierile din 20 mai 2004 și din 27 aprilie 2004 la B.N.P. X pentru cauză ilicită.

A fost pronunțată o hotărâre care să țină loc de act.de vânzare-cumpărare între pârâții L.Z., L.A. și SC G.I.E. SRL în calitatea de vânzători și reclamantul A.I. în calitatea de cumpărător având ca obiect spațiul comercial situat în București în suprafață de 178,79 m.p.

A mai fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți L.Z. și L.A. ca neîntemeiată.

Prin decizia comercială nr. 30 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția necompetenței instanței de fond în soluționarea cauzei, a fost admis apelul reclamanților L.A., L.Z. și SC G.I.E. precum și apelul declarat de pârâții B.C., B.L. și B.E. împotriva sentinței civile nr. 8480 din 27 octombrie 2006 a Judecătoriei sectorului 3 București în sensul că a fost anulată sentința atacată și reținută cauza spre competentă soluționare în primă instanță, fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Această soluție a fost menținută prin decizia comercială nr. 70 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială prin sentința comercială nr. 8014 din 26 iunie 2008, rejudecând cauza în fond, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului-pârât A.I., excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.E. pe capătul de cerere din acțiunea principală, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 539 din 20 mai 2004 și nr. 441 din 27 aprilie 2004 a B.N.P. X.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-reclamanți L.Z. și L.A. pe capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul spațiu comercial în suprafață de 176 m.p. și teren aferent, situat în București, respingând acest capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unor persoane tară calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acțiunea principală precizată și completată formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâții L.Z., L.A. și SC G.I.E. SRL, B.C., B.L. și B.E.

A mai fost constatată nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 441 din 26 aprilie 2004 și nr. 539 din 20 mai 2004 de B.N.P. X cu privire la imobilul spațiu comercial în suprafață de 176 m.p. și terenul aferent situat în București.

în final a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții L.Z. și L.A.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială prin decizia comercială nr. 34 din 26 ianuarie 2009, a respins ca nefondate apelurile pârâților L.Z., L.A., B.C., B.L. și B.E. împotriva sentinței comerciale nr. 8014 din 26 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și a admis apelul declarat de reclamantul A.I. împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, în sensul că a schimbat în parte sentința apelată, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților L.Z. și L.A. ca neîntemeiată.

Astfel, a fost admis capătul de cerere precizat și completat privind constatarea intervenirii vânzării cumpărării a imobilului spațiu comercial situat în București, în suprafață de 178,70 m.p. așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză imobiliară efectuat de către expertul O.C., între L.Z. și L.A. în calitatea de reprezentanți ai SC G.I.E. SRL în calitatea de vânzători și reclamantul A.I. în calitatea de cumpărător.

S-a apreciat, că ambii pârâți apelanți L.Z. și L.A. având calitatea de asociați ai SC G.I.E. SRL exercită în același timp și calitatea de administratori ai societății, având drept egal de semnătură, precum și dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terții și de a angaja societatea în diferite raporturi juridice. Voința societății comerciale reprezintă voința celor doi asociați și administratori, respectiv voința apelanților pârâți L.Z. și L.A.

înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială prin decizia nr. 669 din 18 februarie 2010, a admis recursul declarat de pârâții L.Z., L.A., SC G.I.E. SRL, B.C., B.E. și B.L. împotriva deciziei nr. 34 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, și a modificat în parte decizia recurată în sensul că a desființat în parte sentința nr. 8014 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, și a trimis cauza la tribunal, pentru soluționarea pe fond a capătului de cerere privind constatarea vânzării-cumpărării intervenită între reclamanți și pârâți și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

S-a stabilit că instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 297 (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care prima instanță a rezolvat procesul rară a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Așa fiind, în raport de soluția primei instanțe, cu referire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, s-a constatat că în mod greșit instanța de apel a reținut cauza spre soluționarea acestui capăt de cerere în contradictoriu cu SC G.I.E. SRL, lipsind această parte de o cale de atac.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 10813 din 16 noiembrie 2010, rejudecând cauza în fond, a admis cererea formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâții L.Z., L.A. și SC G.I.E. SRL, constatând intervenită vânzarea-cumpărarea spațiului comercial situat în București, în suprafața de 178,70 m.p. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză imobiliară efectuat de expertul O.C., între pârâți în calitate de vânzători și reclamant în calitate de cumpărător.

S-a menționat că prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

în fundamentarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că ulterior contractului de leasing imobiliar din data de 2 aprilie 1999 încheiat între SC G.I.E. SRL prin reprezentanții L.Z. și L.A. în calitate de utilizatori și SC M. SA în calitate de locator, este autentificată convenția din 31 mai 1999 între reclamantul A.I. și pârâții L.Z. și L.A.

Potrivit convenției, reclamantul s-a obligat să acorde pârâților suma de 606.000.000 RON în vederea cumpărării de către SC G.I.E. SRL a spațiului comercial descris anterior iar pârâții s-au obligat în numele societății comerciale să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, la expirarea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.

Din conținutul convenției rezultă că împrumutul acordat constituie prețul spațiului în suprafață de 176 m.p., împrejurare care este confirmată și de răspunsurile pârâților la interogatoriu.

Având în vedere că între părți s-a încheiat în mod valabil un antecontract de vânzare-cumpărare, că spațiul ce a făcut obiectul acestuia s-a reîntors în patrimoniul societății pârâte iar reclamantul și-a îndeplinit obligația privind plata prețului, a fost admisă cererea reclamantului constatându-se intervenită vânzarea-cumpărare spațiului comercial.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 261 din 9 iunie 2011, a respins ca nefondat apelul pârâților SC G.I.E. SRL, L.Z. și L.A. împotriva sentinței comerciale nr. 10813 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, fiind preluate argumentele primei instanțe.

împotriva deciziei comerciale nr. 261 din 9 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, au promovat recurs pârâții SC G.I.E. SRL, L.A. și L.Z. care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii și desființării sentinței pronunțate de prima instanță, iar pe fondul cauzei respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 251 din 26 ianuarie 2012, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți L.A., L.Z. și SC G.I.E. SRL București împotriva deciziei nr. 261 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

A obligat recurenții-pârâți să plătească intimatului-reclamant A.I. suma de 4.300 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, revizuentii SC G.I.E. SRL, L.Z. și L.A. prin care au invocat motivul reprezentat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ..

în susținerea acestuia, au arătat că decizia atacată cuprinde considerente identice cu cele prezentate în hotărârea Judecătoriei sectorului 3 București.

în cuprinsul convenției cât și în contractul de asociere, cât și în dispozitivul deciziei se face vorbire de o suprafață de 176 m.p.

Revizuentii arată că amintește în cuprinsul deciziei și de raportul de expertiză imobiliară executat de expertul O.C. din care ar reieși suprafața de 178,70 m.p., deși în cuprinsul raportului se face vorbire despre suprafața desfășurată aferentă spațiului comercial reieșită din expertiză fiind de 225,91 m.p.

Revizuentii au mai formulat critici și cu privire la eroarea strecurată în considerente, prin care s-a reținut obligația de a se proceda la vânzarea valabilă către reclamant, în calitate de promitent cumpărător a imobilului în natura construcției - spațiu comercial în suprafață de 176 m.p.

în final, se arată că din dispozitiv reiese că acest aspect este soluționat irevocabil, cu putere de lucru judecat, pentru suprafața de 176 m.p., solicitând revizuirea acestei decizii și a sentinței nr. 10813/2010 a Tribunalului București, deoarece s-a acordat mai mult decât s-a cerut.

înalta Curte, analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele care urmează:

Motivul invocat este cel prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ..

Pentru a fi în prezenta acestui motiv de revizuire, este necesar să ne aflăm în una din cele trei situații prevăzute de acest text de lege și anume: când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut și când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.

în esență, acest motiv de revizuire vizează încălcarea principiului disponibilității.

Susținerile revizuenților prin care s-a invocat că instanța de recurs a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care a menținut considerentele instanței de apel, în ceea ce privește suprafața construită nu vizează această ipoteză a textului de lege.

Prin considerentele deciziei instanței de recurs, s-a reținut că prin raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții, expertul tehnic O.C. a identificat spațiul comercial, atât prin studierea documentelor cât și prin evaluarea în teren, fiind determinată real întreaga suprafață construită, ceea ce reprezintă o chestiune de interpretare a probelor administrate, care au fundamentat pronunțarea soluției în cauză.

în consecință, criticile revizuenților nu se încadrează în noțiunea de "lucru cerut" care vizează numai cererile care au fixat cadrul litigiului și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.

Așa fiind, înalta Curte a constatat că nu au fost îndeplinite prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., și în consecință a respins cererea de revizuire.

← ICCJ. Decizia nr. 4669/2012. Civil		ICCJ. Decizia nr. 4663/2012. Civil →

ICCJ. Decizia nr. 4667/2012. Civil

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4667/2012. Civil