ICCJ. Decizia nr. 4669/2012. Civil
Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC R.G.C. SRL la plata sumei de 134.782,62 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii și 89.635,35 RON penalități de întârziere.
Tribunalul Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 931/2011 prin 24 noiembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamanta, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 102.197,62 RON cu titlu de debit și 89.635,35 RON cu titlu de penalități de întârziere.
împotriva acestei sentințe, a promovat recurs pârâta SC R.G.C. SRL, iar Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 217/2012 din 14 februarie 2012, a respins recursul declarat de pârâtă.
Curtea de Apel Bacău, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă ni. 620/2012, din 17 aprilie 2012, a respins contestația în anulare formulată de SC R.G.C. SRL BACĂU ca nefondată.
La data de 15 martie 2012, pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de SC R.G.C. SRL, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
Revizuenta a solicitat anularea sentinței civile nr. 931 din 24 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, ale cărei dispoziții le apreciază ca fiind contradictorii cu cele ale deciziei nr. 217 din 14 februarie 2012.
Prin motivele cererii de revizuire s-a susținut că între revizuenta și intimată s-a încheiat contractul de lucrări din 26 mai 2008 pentru asfaltarea unei străzi, contract încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.
Se arată, în continuare, că deși intimata nu și-a îndeplinit obligația contractuală, a emis două facturi fiscale, din care una este nr. XX, pentru suma de 74.284,6 RON, care a făcut obiectul sentinței civile nr. 231 din 14 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria Bacău, prin care s-a admis contestația la executare și au fost anulate formele de executare silită.
în această situație, susține că există contrarietate între aceste două hotărâri.
Analizând cererea formulată în raport cu motivele invocate, se constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă.
Cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac, de retractare care în cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu implică o verificare a legalității și temeiniciei hotărârii atacate, ci anularea celei de a doua hotărâri.
Dispozițiile pct. 7 ale art. 322 C. proc. civ., condiționează admiterea cererii de revizuire de existența a două hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, așadar de existenta autorității de lucru judecat.
Raporturile litigioase dintre părți s-au născut prin executarea contractului din 26 mai 2008, privind contractul de lucrări încheiat între SC R.G.C. SRL și SC C. SRL.
SC C. SRL a obținut un titlu executoriu privind plata debitului de 102.197,62 RON, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. YY și nr. XX și a penalităților de întârziere în sumă de 89.635,35 RON, rămasă definitivă prin respingerea recursului-decizia civilă 217/2012 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Printr-o altă cerere, SC R.G.C. SRL a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea formelor de executare efectuate în baza adresei de înființare a popririi din 7 septembrie 2010, prin care i s-au indisponibilizat conturile până la recuperarea sumei de 641.561 RON.
Condițiile autorității lucrului judecat nu există, instanțele pronunțându-se, în cauze având obiecte diferite, în timp ce decizia nr. 217/2012 a Curții de Apel Bacău privea neplata a 2 facturi și penalități de întârziere, sentința civilă nr. 231/2011 avea ca obiect anularea formelor de executare silită până la recuperarea sumei de 641.561 RON.
Astfel hotărârile potrivnice nu sunt date în una și aceeași pricină, iar revizuirea nu poate fi admisă.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată cererea de revizuire a deciziei nr. 217/2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
← ICCJ. Decizia nr. 4658/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4667/2012. Civil → |
---|