ICCJ. Decizia nr. 4965/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 197 din 4 februarie 2011, Tribunalul Comercial Mureș, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC N. SA prin administrator judiciar general M.C. SPRL Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâtele SC P. SRL Sighișoara respectiv SC G.A.S.R. SRL Sighișoara, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare din 8 iulie 1998, precum și obligarea pârâtei SC G.A.S.R. SRL, la plata sumei de 201.996 RON, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 1629 m.p.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între reclamanta SC N. SA și SC P. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 8 iulie 1998, prin care reclamanta, în calitate de vânzătoare, a vândut pârâtei, în calitate de cumpărătoare, imobilul construcție și teren, situat în Sighișoara, individualizat în trei corpuri.
Reclamanta susține că pârâta a ocupat o suprafață de teren în plus de 1.774 m.p., această suprafață identificându-se cu parcarea în suprafață de 1.107 m.p. și cale de acces în suprafață de 667 m.p..
Situația acestui teren a mai fost analizată prin sentința civilă nr. 186 din 22 ianuarie 2003 a Judecătoriei Sighișoara, prin care au fost stabilite liniile de hotar dintre proprietățile limitrofe ale celor două societăți.
Prin sentința nr. 380 din 19 august 2008, Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă acțiunea în revendicarea aceleiași suprafețe de teren promovată de reclamantă și s-a reținut că pârâta respectă liniile de hotar stabilite prin sentința civilă nr. 186/2003 a Judecătoriei Sighișoara.
S-a reținut că nu există nicio neregularitate a contractului de vânzare-cumpărare din 8 iulie 1998, care să atragă nulitatea absolută a acestuia.
Cu privire la cererea de acordare a sumei de 201.996 RON, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren de 1.629 m.p., instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe îmbogățirea fără just temei, ori în condițiile în care între părți a fost încheiată o convenție, mijlocul juridic folosit de către reclamantă este exclus. Reclamanta avea exercițiul acțiunii judiciare în complinirea prețului, acțiune reglementată prin dispozițiile art. 1.328 - 1.329 C. civ..
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC N. SA, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii așa cum este formulată.
în motivarea apelului se arată că instanța a dat o interpretare greșită obiectului acțiunii deduse judecății, întrucât prin această acțiune a înțeles să solicite obligarea pârâtei să predea suprafața de teren ce nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC N. SA și SC P. SRL.
Prin decizia nr. 1/A din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamantă și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut cu respectarea condițiilor instituite de legiuitor.
Prin sentința civilă nr. 186 din 23 ianuarie 2003 a Judecătoriei Sighișoara s-a stabilit în mod irevocabil linia de hotar dintre cele două proprietăți, nefiind făcută dovada că pârâta ar ocupa vreo suprafață de teren în afara acestei linii de hotar.
în legătură cu cererea reclamantei de obligarea pârâtelor la plata sumei de 201.996 RON, cerere întemeiată pe îmbogățirea fără just temei, instanța de control apreciază că, în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că în speță nu este incident acest principiu, atâta timp cât între părți a fost încheiată o convenție, îmbogățirea fără just temei presupune mărirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului alteia, fără a exista vreun temei juridic.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC N. SA, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
în perimetrul îngrădit inițial de SC P. SRL a fost cuprinsă o suprafață de teren cu 2.709 m.p. mai mare decât cea care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Judecătoria Sighișoara, prin sentința civilă nr. 186/2003, a dispus ca linia de hotar să fie astfel cum aceasta a fost stabilită, cu acceptul SC N. SA, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și cum și-a împrejmuit proprietatea SC P. SRL.
Această linie de hotar s-a stabilit conform expertizei întocmite de expert D.R., expertiza care face parte integrantă din hotărâre, și în care, limitele de hotar stabilite includ parte din terenul proprietate a SC N. SA.
Persoanele împuternicite de SC N. SA pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare au avut un mandat precis și strict determinat și puteau să angajeze societatea în limitele activelor - construcții și teren - care au fost înstrăinate, respectiv a suprafețelor de teren de 6.292 m.p, 3.956 m.p. și 11.129 m.p..
Orice convenție cu privire la limitele terenului înstrăinat peste suprafața totală de 21.377 m.p. a fost încheiată de persoane tară un mandat special în acest sens.
Predarea unei suprafețe de teren mai mare decât cea efectiv cumpărată, cu ocazia înțelegerii privind traseul liniei de hotar este o convenție lovită de nulitate și face ca terenul excedentar, de 1.629 m.p., să fie deținut de pârâte fără un titlu valabil.
Persoanele împuternicite pentru semnarea actului de vânzare-cumpărare au semnat pentru 21.377 m.p., dar predarea unui teren în plus s-a făcut tară mandat.
întrucât a fost respinsă acțiunea având ca obiect revendicarea, s-a solicitat plata contravalorii terenului, întemeiat pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, singurul mijloc juridic, în opinia reclamantei pe care aceasta l-ar avea la îndemână pentru repararea pierderii pe care a suferit-o.
în cauză, intimata SC G.A.S.R. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, intimata SC P. SRL a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: între recurenta-reclamantă SC N. SA și intimata-pârâtă SC P. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la 20 iunie 1998, contract care cuprinde 6 anexe.
Dintre anexele contractului de vânzare-cumpărare face parte și planul de dezmembrare care cuprinde delimitarea terenului aferent activelor vândute de către SC N. SA.
Ulterior, s-a încheiat între aceleași părți, contractul de vânzare-cumpărare din 1996 în formă autentică, contract în care s-a menționat că actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 1998 face parte integrantă din actul autentic.
Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că aceste contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, astfel că nu există niciun motiv să se constate nulitatea acestora.
Problema suprafeței de teren în litigiu a fost tranșată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 186/2003 a Judecătoriei Sighișoara, prin care s-a stabilit linia de hotar care desparte proprietatea societății recurente de cea a intimatei SC P. SRL.
De asemenea, acțiunea în revendicare formulată de recurenta-reclamantă a fost respinsă în mod irevocabil.
Prin hotărârile judecătorești sus - menționate s-a stabilit că părțile, cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare au procedat la individualizarea activelor și terenului și s-a stabilit linia de hotar prin expertiză.
Vânzarea-cumpărarea s-a încheiat cu respectarea normelor legale în materie, astfel că nu există motive pentru anularea acestora.
Nu se poate reține critica recurentei în ceea ce privește cererea privind obligarea societăților intimate la plata sumei de 201.996 RON întemeiată pe principiul îmbogățirii fără just temei.
Aceasta deoarece s-a stabilit că între părți s-a încheiat o convenție care respectă dispozițiile legale, iar îmbogățirea fără just temei presupune mărirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului alteia, fără să existe vreun temei juridic.
Față de aceste considerente, înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate, și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.082,34 RON către intimata SC G.A.S.R. SRL Sighișoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4966/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4833/2012. Civil → |
|---|
