ICCJ. Decizia nr. 4748/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4748/2012
Dosar nr. 1301/40/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1301/40 din 1 februarie 2011 la Tribunalul Botoşani - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C. SA Botoşani - prin lichidator judiciar C.L.D.D. a chemat în judecată pe pârâtul C.A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 180.207,22 lei, cu titlu de daune.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâtul a ocupat funcţia de administrator al societăţii înainte de intrarea acesteia în procedura insolvenţei, în baza contractului de administrare din 5 iulie 2007, calitate în care a ridicat din casieria firmei, în perioada 9 iulie 2008 - 20 iunie 2009, avansuri decontare în sumă totală de 158.433,22 lei, din care a justificat numai suma de 68.329,71 lei; că, pârâtul nu a justificat suma rămasă de 90.103,61 lei, în condiţiile prevăzute de art. 18 lit. c) din Decretul nr. 209/1976 şi, în atare situaţie, datorează penalităţi de întârziere conforme cu art. 38 alin. (1) din Regulamentul operaţiunilor de casă din 1 august 1976, aprobat prin acelaşi decret, în cuantum de 0,5%/zi întârziere, penalităţi pe care le-a limitat la valoarea debitului şi că, l-a invitat pe pârât la concilierea prealabilă, dar acesta nu s-a prezentat.
Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nici nu şi-a întocmit apărare orală, deşi i s-a acordat un termen în acest sens, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ.
Din oficiu, instanţa a dispus citarea pârâtului la interogatoriu, însă acesta nu s-a prezentat la termenul fixat.
Prin sentinţa nr. 1215 din 26 mai 2011, Tribunalul Botoşani - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 180.207,22 lei, cu titlu de daune reţinând, în esenţă, că în cauză s-a făcut dovada faptului că pârâtul C.A. a ocupat funcţia de administrator al societăţii reclamante, în baza contractului de administrare din 5 iulie 2007, calitate în care a ridicat avansuri de decontare în sumă totală de 158.433,22 lei, iar din această sumă, a depus documente justificative numai pentru suma de 68.329,71 lei şi că, drept urmare, acesta datorează restituirea sumei pentru care nu a depus documente justificative, de 90.103,61 lei, la care se adaugă suma de 90.103,61 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate în condiţiile art. 38 alin. (1), (5) din Regulamentul operaţiunilor de casă din 1 august 1976 aprobat prin Decretul nr. 209/1976.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâtul C.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 4 din 20 ianuarie 2012 Curtea de Apel Suceava - Secţia a Ii-a Civilă a admis apelul formulat de pârâtul C.A., a schimbat în tot sentinţa apelată şi în consecinţă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Botoşani - prin lichidator judiciar C.L.D.D. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că în speţă este necontestată împrejurarea că pârâtul-apelant a ocupat funcţia de administrator al societăţii SC C. SA Botoşani, în baza contractului de administrare din 5 iulie 2007, calitate în care a ridicat mai multe sume de bani cu titlu de „avans decontare";. Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert ec. P.P., pârâtul-apelant C.A. a încasat în perioada 25 iulie 2008 - 26 mai 2009, pe baza dispoziţiilor de plată cu menţiunea pe document „avans decontare";, suma de 42.839 lei. Ori, în condiţiile în care, conform aceluiaşi raport de expertiză contabilă, pârâtul a restituit, pe bază de chitanţe, la casieria societăţii, suma totală de 60.352 lei, în perioada 3 august 2009 - 21 septembrie 2009, rezultând un plus faţă de avansurile acordate, în valoare de 17.513 lei, acţiunile acestuia nu se circumscriu faptei ilicite - ca element al răspunderii civile delictuale - definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane şi nici noţiunii de prejudiciu - ca element esenţial al răspunderii delictuale - definit ca rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană.
În ceea ce priveşte plata penalităţilor pentru nedecontarea în termen a avansurilor acordate pârâtului - apelant, din ansamblul probator al cauzei s-a reţinut că această pretenţie nu este justificată. Reclamanta a pretins penalităţi în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere pentru nedecontarea la timp a sumelor primite de pârât, în baza Decretului nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului privind operaţiunile de casă, act normativ folosit ca bază legală exclusiv în cazul instituţiilor publice, respectiv, al obligaţiilor societăţilor comerciale neachitate la timp către bugetul de stat, aspect confirmat de altfel şi de raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC C. SA Botoşani - prin lichidator judiciar C.L.D.D. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul C.A.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă următoarele:
Instanţa de apel a arătat în mod corect că ne aflăm sub incidenţa regulilor impuse de art. 1540 din fostul C. civ., însă a făcut o raportare greşită la art. 1600 C. civ. Incidente sunt prevederile art. 72 şi art. 1442 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Astfel sunt întrunite cerinţele privitoare la stabilirea vinovăţiei intimatului, întrucât prin luarea banilor din casieria recurentei, nedecontarea acestora în termen legal, compromite buna sa credinţă în administrarea societăţii existând o faptă ilicită, un prejudiciu şi o dublă legătură de cauzalitate între faptă - prejudiciu şi vinovăţie pe de o parte şi între prejudiciu - vinovăţie şi intrarea recurentei în procedura de insolvenţă şi faliment.
Suma achitată în plus în valoare de 17.513 lei de intimat ar putea reprezenta în opinia recurentei un început de decontare din suma ce reprezintă soldul la 30 iunie 2008 în valoare de 114.356,32 lei şi pe care acesta nu l-a mai justificat nici după intrarea recurentei în procedura de faliment.
Raportul de expertiză în baza căruia instanţa de apel a dispus, a interpretat în mod eronat Decretul nr. 209/1976 şi a indicat greşit faptul că acesta se aplică numai instituţiilor publice. In cazul societăţilor comerciale, asociaţiilor sau altor entităţi, penalităţile se fac venit la societatea sau asociaţia care a acordat avansul spre decontare.
Intimatul C.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 1540 C. civ., art. 1080, art. 1073 C. civ. şi art. 998 - 999 C. civ. Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor acordării daunelor - interese: faptă ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţie, instanţa de apel, în raport de starea de fapt stabilită necenzurabilă în recurs, a apreciat corect că nu se poate reţine în sarcina pârâtului o răspundere civilă în condiţiile în care acţiunile acestuia nu se circumscriu faptei ilicite şi în absenţa producerii de către acesta a vreunui prejudiciu în patrimoniul persoanei juridice.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată prevederile art. 72 şi art. 144 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nu-şi găsesc incidenţa în cauză.
Instanţa de apel a interpretat corect prevederile Decretului nr. 209/1976 reţinând că acest act normativ este folosit ca bază legală, exclusiv în cazul instituţiilor publice, respectiv, al obligaţiilor societăţilor comerciale neachitate la timp către bugetul de stat.
De asemenea, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada stabilirii în cadrul societăţii a unui termen de decontare a unui avans de trezorerie, prin decizie internă sau reglement intern, opozabile pârâtului nu se justifica cererea de acordare de penalităţi în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel. Criticile ce ţin de modul în care instanţa de apel a apreciat raportul de expertiză întocmit în cauză nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., acestea vizează netemeinicia hotărârii, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.
Pentru considerentele expuse în temeiul prevederilor de art. 312 C. proc. civ., înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului C.L.D.D. lichidator judiciar al reclamantei SC C. SA Botoşani, ca nefondat.
Făcând aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurentul C.L.D.D. lichidator judiciar al reclamantei SC C. SA Botoşani să plătească intimatului C.A. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L.D.D. lichidator judiciar al reclamantei SC C. SA Botoşani împotriva deciziei nr. 4 din 20 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Suceava - Secţia a Il-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul C.L.D.D. lichidator judiciar al reclamantei SC C. SA Botoşani la plata sumei de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C.A.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4747/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4751/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
