ICCJ. Decizia nr. 4888/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 05 septembrie 2008 la Judecătoria Cornetu, L.M. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Brănești - județul Ilfov și a solicitat să se dispună restituirea în natură către proprietarul de drept M.V. a imobilului situat în comuna Brănești - Ilfov, preluat de stat în mod abuziv în anul 1956.
în motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta refuză să retrocedeze imobilul în litigiu deși i-au fost înaintate înscrisuri doveditoare în acest sens, imobilul fiind închiriat unei societăți comerciale.
A mai precizat reclamantul că actele administrative în baza cărora imobilul a fost preluat de stat sunt lovite de nulitate absolută, fiind neconstituționale.
în drept au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001,art. 173 și următoarele C. civ.
La termenul de judecată din data de 02 octombrie 2008 - reclamantul M.V. și-a precizat acțiunea introductivă referitoare la restituirea în natură a bunului imobil, arătând că este moștenitorul proprietarului inițial M.C.
Prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2009 instanța a dispus introducerea în cauză a numitului L.M. în calitate de reclamant, având în vedere contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat la data de 25 mai 2009.
în cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și expertiza tehnică în specialitatea topografie.
Prin Sentința civilă nr. 2478 din 15 octombrie 2009, Judecătoria Cornetu a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
La Tribunalul București cauza a fost înregistrată sub nr. 438/3/2010.
Tribunalul a reținut că autorul reclamantului, M.C., a dobândit în proprietate terenul situat în comuna Brănești, județul Ilfov, în suprafață de 1250 mp, potrivit actului autentic de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 noiembrie 1924, transcris la Secția notariat a Tribunalului Ilfov și că prin Sentința civilă nr. 607/1956 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Brănești, rămasă definitivă, s-a dispus trecerea în proprietatea statului a terenului în suprafață de 1000 mp pe care se află o clădire cu construcție din paiantă, compusă din 8 camere, verandă, dependință și un grajd, situate în localitatea Brănești, județul Ilfov, în baza Decretului nr. 111/1951.
Prin Decizia nr. 238 din 07 septembrie 1956, emisă de Secția Financiară București, s-a dispus ca acest imobil să fie transferat în folosința Sfatului Popular al Comunei Brănești - Ilfov.
în conformitate cu actele de stare civilă anexate la dosar, coroborate cu certificatele de moștenitor nr. 45/2000 și nr. 10/2008 s-a probat faptul că M.V. este unicul moștenitor legal al proprietarului inițial al imobilului, respectiv al defunctului M.C.
Prin notificarea din 10 august 2001 adresată Primăriei Brănești - Ilfov, M.V. a solicitat să i se restituie în natură imobilul situat în comuna Brănești, județul Ilfov, care a fost preluat de către stat în mod abuziv.
Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat la data de 25 mai 2009 a fost cedat către cesionarul L.M. dreptul litigios ce formează obiectul acțiunii civile promovată de cedentul M.V. privind restituirea în natură a imobilului situat în comuna Brănești, județul Ilfov.
Primăria comunei Brănești a comunicat instanței relații privind situația juridică a imobilului în litigiu, arătând că acest bun figurează ca parte din domeniul public al comunei Brănești, fiind înscris în anexa nr. 8 a H.G. nr. 930/2002, în prezent imobilul aflându-se în administrarea Liceului Teoretic T.L. din localitatea Brănești - județul Ilfov.
Prin art. 1 și 7 din Legea nr. 10/2001, modificată, s-a statuat că imobilele ce au fost preluate în mod abuziv în regimul anterior se restituie de regulă în natură, iar în ipoteza în care nu este posibilă restituirea în natură se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii, oferite în echivalent de către entitatea învestită conform legii cu soluționarea notificării sau în despăgubiri acordate în condițiile legilor speciale.
în cauza de față, reclamantul M.V., care a promovat acțiunea în restituire la instanță, a probat faptul că imobilul ce a aparținut pârâților săi a fost preluat de stat în mod abuziv în regimul comunist, potrivit Decretului nr. 111/1951, act normativ care contravenea atât normelor constituționale de la acea vreme, care garantau dreptul de proprietate personală, cât și prevederilor Codului civil, care prin art. 481 stabilea o singură modalitate de deposedare a unei persoane de un bun imobil proprietatea sa, respectiv exproprierea pentru cauză de utilitate publică și cu plata unei juste și prealabile despăgubiri.
Pe de altă parte, reclamantul a îndeplinit procedura administrativă prealabilă stabilită de Legea nr. 10/2001, în sensul că a formulat notificare adresată Primăriei Brănești, făcând dovada calității sale de persoană îndreptățită, conform art. 3 din lege.
Având în vedere înscrisurile anexate la dosar din care rezultă situația juridică a imobilului în litigiu, respectiv faptul că a fost înscris în anexa nr. 8 la H.G. nr. 930/2002, iar în prezent imobilul se află în administrarea unei unități de învățământ și anume Liceul Teoretic din comuna Brănești, tribunalul a considerat că nu poate fi primită solicitarea formulată de reclamant în sensul de a i se restitui în natură acest imobil, astfel că persoana îndreptățită urmează să beneficieze de acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent din partea unității deținătoare.
Date fiind considerentele expuse, acțiunea promovată în cauză, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în comuna Brănești, județul Ilfov, compus din construcții, a fost apreciată ca neîntemeiată.
Ca urmare prin Sentința civilă nr. 1328 din 20 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanții M.V. și L.M. în contradictoriu cu pârâta comuna Brănești prin Primar.
Prin Decizia nr. 603 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sus-menționatei hotărâri, reținând următoarele:
Reclamantul L.M., în calitate de succesor, conform contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat la 25 mai 2009 al autorului său M.V., a solicitat, prin acțiune precizată la 2 octombrie 2010, restituirea în natură a imobilului situat în comuna Brănești - Ilfov preluat abuziv de stat în anul 1956.
într-adevăr, conform procesului-verbal încheiat la 24 mai 1956, imobilul loc de casă în suprafață de 1000 mp situat în comuna Brănești a fost trecut în custodia Sfatului Popular al comunei Brănești în temeiul Decretului nr. 111/1951, iar prin Sentința civilă nr. 607 din 9 iunie 1956 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Brănești - regiunea București a fost admisă cererea Secției Financiare a Raionului Brănești și s-a dispus trecerea în proprietatea statului, în temeiul Decretului nr. 111/1951, a terenului loc de casă în suprafață de 1000 mp pe care se află o clădire construcție compusă din 8 camere și dependințe.
Prin notificarea din 10 august 2001, M.V. a solicitat Primăriei comunei Brănești - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în Brănești str. S., teren și construcție, proprietatea părinților săi, M.C. și M.E., imobil preluat abuziv de stat.
Decretul nr. 111/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului a reglementat o procedură strictă ce impunea condiții de formă pentru procesul-verbal de sechestru, precum și cerința înmânării ori comunicării acestui proces verbal către debitori.
în condițiile art. 10 și art. 2 alin. (2) din decret, soluționarea cererii organului fiscal de încuviințare a imobilului se putea face exclusiv cu citarea părților, ori din Sentința civilă nr. 607 din 9 iunie 1956 rezultă că imobilul a fost părăsit de mai mult de 1 an de către proprietarii săi și ca atare procedura de citare cu aceștia nu a fost îndeplinită.
Referitor la același imobil, prin Decizia nr. 258 din 7 septembrie 1956 a Secției Financiare a Regiunii București s-a dispus transferarea sa în folosința Sfatului Popular al comunei Brănești în baza Sentinței civile nr. 607 din 9 iunie 1956.
Rezultă prin urmare că imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului întrucât imobilul a fost preluat de stat cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 111/1951, iar modul în care acesta a fost aplicat în cauză contravine dispozițiilor constituționale, în vigoare la acea dată, și în consecință a fost preluat de stat fără titlu valabil (art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998).
Referitor la regimul juridic actual al imobilului, conform adresei din 12 ianuarie 2009, Primăria comunei Brănești precizează că imobilul, clădire și teren aferent din str. S., figurează ca făcând parte din domeniul public al comunei Brănești, fiind înscris în anexa nr. 8 a H.G. nr. 930/2002.
în cauză s-a efectuat raportul de expertiză tehnică topografică de către expert F.L. care a identificat imobilul teren în suprafață de 1250 mp ca fiind în administrarea Liceului Teoretic "T.L." din Brănești și situat în incinta liceului.
Prin acțiunea precizată reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului în condițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 "în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani".
Curtea de apel a confirmat soluția fondului, apreciind că terenul, astfel cum a fost identificat, chiar dacă nu este afectat de detalii de sistematizare, asigură funcționalitatea instituției de învățământ în incinta căruia este amplasat, și ca atare restituirea sa în natură nu este oportună.
împotriva sus-menționatei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.M., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că legea, ce a constituit temeiul cererii sale, Legea nr. 10/2001, nu permite instanței a aprecia oportunitatea restituirii unui imobil ce face obiectul acestei legi.
în acest sens, prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că imobilele cu destinația precizată în cuprinsul textului, inclusiv cele afectate activităților de învățământ, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani.
Prin urmare, legea instituie obligativitatea restituirii bunului aflat într-o asemenea ipoteză, în natură, ceea ce face ca refuzul instanței de a-i admite cererea, să se constituie într-o aplicare și interpretare greșită a legii.
Este nelegală hotărârea instanței de apel care s-a întemeiat și pe H.G. nr. 930/2002, prin care imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea publică a statului, deoarece acest act normativ a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, întrucât, fiind preluat de stat în mod abuziv, bunul în litigiu nu poate avea o asemenea apartenență, el putând fi revendicat oricând de fostul proprietar (art. 6 din Legea nr. 312/1998).
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei curții de apel și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu consecința restituirii în natură a imobilului notificat, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul F.L.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege (pct. 1 imobile ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat - grădinițe, școli, licee, etc), necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani".
Legea specială instituie astfel, față de termenii imperativi ai textului legal enunțat, obligația entității învestite cu soluționarea notificării de a restitui în natură imobilul aflat în una din situațiile prevăzute de această normă, cu obligația proprietarului imobilului restituit de a-i menține afectațiunea pe durata enunțată de aceeași normă.
Textul nu se raportează la aspecte de oportunitate, ori la alte criterii pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, ci impune, în acord cu spiritul său, de restitutio in integrum, restituirea bunului în natură.
Instanța de judecată nu se poate raporta la criterii inexistente în textul legii, ci are obligația aplicării sale întocmai, motiv pentru care se constată ca fondată critica privind încălcarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 și încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca urmare și constatând că în raport de reținerea caracterului fondat al criticii încadrate în motivul de recurs invocat, ce face inutilă analiza celorlalte critici dezvoltate în susținerea acestuia, în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi admis cu consecința modificării deciziei curții de apel și sentinței tribunalului potrivit celor consemnate în cuprinsul prezentei decizii, în sensul restituirii în natură a bunului solicitat, astfel cum a fost identificat și individualizat prin lucrarea de expertiză administrată în cauză, cu obligația reclamantului de a-i menține afectațiunea pe durata instituită de norma legală ce reglementează restituirea sa.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4889/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4887/2012. Civil → |
|---|
