ICCJ. Decizia nr. 489/2012. Civil. Contestaţie la executare. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 489/2012
Dosar nr. 1244/2/2011
Şedinţa publică de la 7 februarie 2012
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa comercială nr.110 din 24 august 2011 pronunţată în dosarul nr. 1244/2011 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, precum şi contestaţia la executare formulată de contestatorul B.M. împotriva intimatei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond – investită ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1815 din 14 decembrie 2010 a reţinut în esenţă că prin contestaţia la executare formulată, contestatorul B.M. a solicitat desfiinţarea formelor de poprire înfiinţate de către intimată prin adresa nr. 519 din 26 august 2010 asupra drepturilor sale salariale, a celor înfiinţate de către intimată prin adresele nr. 29807 din 2 septembrie 2010 înaintată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Locale Iaşi, precum şi suspendarea provizorie a executării silite.
Invocând dispoziţiile art. 399 şi urm., art. 401 pct. 1 şi art. 403 C. proc. civ., contestatorul a arătat în motivarea contestaţiei, că prin adresele menţionate s-a înfiinţat o poprire de 30% asupra drepturilor sale salariale până la concurenţa sumei de 70.858,41 lei, în baza sentinţei comerciale nr. 284 din 13 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi în procedura insolvenţei debitoarei SC B.V.T. SA prin care a fost obligat în solidar cu B.N. la plata acestei sume.
Ulterior, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Locale Iaşi a emis o adresă de înfiinţare a popririi, fără a se preciza procentul şi suma până la concurenţa căreia se execută poprirea, făcându-se doar menţiunea că temeiul îl reprezintă sentinţe comerciale, situaţie în care pentru aceeaşi sumă se efectuează o dublă reţinere.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de intimată, prima instanţă a respins-o ca neîntemeiată cu motivarea că se contestă formele de executare silită prin poprire, executare comunicată contestatorului prin adresele nr. 519 din 26 august 2010 şi nr. 29807 din 2 septembrie 2010, iar contestaţia a fost înregistrată la data de 10 septembrie 2010, respectiv în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Cererea de suspendare provizorie a executării silite a fost respinsă în conformitate cu art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora executarea silită nu se suspendă.
În privinţa fondului, s-a reţinut că în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 284 din 13 mai 2009 a Tribunalului Iaşi, contestatorul a fost obligat conform art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, în solidar cu B.N., la plata pasivului rămas neacoperit al debitoarei SC B.V.T. SA, al cărui administrator a fost contestatorul.
Acest pasiv se compune din creanţa A.V.A.S. în sumă de 70.858,41 lei preluată de la Banca A. SA în temeiul contractului de cesiune de creanţă nr. 931000 din 2 decembrie 1999 şi a actului adiţional din 15 decembrie 1999 şi cea datorată finanţelor locale, motiv pentru care nu se poate susţine că acelaşi titlu a fost executat de două ori.
Prin urmare, în absenţa altor motive de nelegalitate contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul B.M. criticând-o potrivit art. 299 C. proc. civ. ca fiind netemeinică şi nelegală.
În mod concret se invocă faptul că hotărârea recurată este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării silite şi nici asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de A.V.A.S. cu privire la capătul doi din cerere.
De asemenea, arată recurentul, prima instanţă în mod greşit a reţinut că în temeiul aceluiaşi titlu executoriu, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Locale Iaşi a dispus înfiinţarea popririi asupra drepturilor sale salariale datorate bugetului de stat de către debitoarea SC B.V.T. SA, pentru o creanţă distinct determinată, nefiind vorba despre o dublă executare a aceluiaşi titlu.
Intimata A.V.A.S. şi-a recuperat creanţa stabilită în procedura insolvenţei ca urmare a înfiinţării popririi, în perioada iulie – septembrie 2010 asupra conturilor că debitoarei solidare B.N., însă a omis să comunice primei instanţe acest aspect, situaţie în care, prin respingerea contestaţiei intimata ar putea continua executarea silită pentru întreaga sumă de 70.858,41 lei.
De asemenea, arată recurentul este eronat argumentul primei instanţe potrivit căruia Direcţia Generală a Finanţelor Publice Locale Iaşi a dispus poprirea conturilor pentru o creanţă distinctă faţă de aceea a intimatei A.V.A.S., întrucât somaţia comunicată la data de 30 aprilie 2010, priveşte aceeaşi sumă de 70.858,41 lei, care a fost deja recuperată de către intimată.
Recursul este fondat.
Astfel, din analiza înscrisurilor, inclusiv a actelor noi depuse în recurs, şi a probelor administrate în cauză – examinate în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ., întrucât recursul vizează o hotărâre ce nu poate fi atacată cu apel – Înalta Curte, constată că prin adresa nr. 519 din 26 august 2010 intimata A.V.A.S. a solicitat O.A.R.Z. Iaşi aducerea la îndeplinire a Ordinului Vicepreşedintelui A.V.A.S. nr. 17 din 5 februarie 2010, respectiv înfiinţarea popririi asupra drepturilor salariale cuvenite contestatorului B.M., până la concurenţa sumei de 70.858,41 lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr.284 din 13 mai 2009 a Tribunalului Iaşi.
Prin această hotărâre, contestatorul a fost obligat în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, în solidar cu B.N., la plata pasivului rămas neacoperit al debitoarei SC B.V.T. SA.
Ulterior, prin adresa nr. 29807 din 2 septembrie 2010, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Locale Iaşi, contestatorul este notificat cu privire la înfiinţarea popririi pe venitul din salarii în vederea recuperării debitului restant reprezentând venituri din sentinţe comerciale, fără nicio precizare în legătură cu titlul executoriu sau cuantumul creanţei. Potrivit adresei emise la 30 aprilie 2010 act nou depus în recurs, rezultă că debitul în sumă de 70.858,00 lei reprezintă venituri din sentinţe comerciale, cuantumul creanţei fiind aşadar identic cu cel pentru care intimata A.V.A.S. a demarat procedura executării silite, chiar dacă nu este indicat numărul titlului executoriu, se face referire la natura acestuia, respectiv sentinţa comercială.
De altfel, însăşi intimata, prin întâmpinarea depusă a arătat că debitul în sumă de 70.858,41 lei a fost achitat în contul A.V.A.S. în perioada iulie-septembrie 2010, inclusiv suma de 5.549,06 lei reprezentând cuantumul actualizat cu indicele de inflaţie al debitului calculat potrivit art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. pe perioada cuprinsă între data pronunţării sentinţei comerciale ce constituie titlu executoriu şi până la data de 30 noiembrie 2010, sumă achitată de codebitorul solidar B.N. la data de 21 septembrie 2011.
În acest context se impune precizarea că, deşi prin întâmpinare intimata susţine că debitul a fost încasat în perioada iulie-septembrie 2010, din ordinele de plată rezultă că plăţile au fost efectuate de ambii codebitori solidari în perioada iunie 2010 – decembrie 2011, respectiv şi după încasarea sumei calculate în conformitate cu art. 3712 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, potrivit ordinelor de plată, contestatorul B.M. a achitat la data de 30 iunie 2010 prin poprire sumele de 561,23 lei şi respectiv 552,88 lei, iar debitoarea B.N. sumele de 306 lei şi respectiv 70.552,4 lei, la data de 2 septembrie 2010 şi 7 septembrie 2010.
Prin urmare, la data anterior menţionată, intimata a încasat în contul creanţei o sumă într-un cuantum superior celui stabilit prin titlul executoriu, emis pentru 70.858,41 lei.
Este real că potrivit titlului executoriu, sentinţa comercială nr. 284/2005, contestatorul este obligat în solidar cu un alt debitor la plata pasivului neacoperit al SC B.V.T. SA, cu consecinţa că creditorul are posibilitatea de a solicita plata în întregime de la oricare debitor solidar, dar, în speţă din ordinele de plată anterior menţionate rezultă fără echivoc, cum s-a precizat anterior, că executarea silită i-a vizat pe ambii, fiind prin urmare întemeiată critica formulată de recurent în această privinţă.
De asemenea, potrivit art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 40 din O.U.G. nr. 51/1998 suma cuprinsă în titlul executoriu, va fi actualizată de organul de executare, la cererea creditorului pe perioada cuprinsă între data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie şi data plăţii efective, cu consecinţa că ulterior acestui moment, actualizarea este lipsită de temei.
De altfel, deşi invocă prevederile legale anterior evocate şi susţine că pentru perioada menţionată cuantumul actualizat al debitului în sumă de 70.858,41 lei este de 5.549,06 lei, intimata a efectuat această actualizare până la data de 30 noiembrie 2010, adică ulterior încasării debitului principal şi a unei părţi din suma actualizată continuând executarea silită până în decembrie 2011.
Este întemeiată şi critica referitoare la executarea silită, pentru aceeaşi sumă solicitată de intimată, şi de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Locale Iaşi întrucât din adresa trimisă recurentului (fila 8) rezultă că titlul executoriu îl reprezenta sentinţa comercială emisă pentru suma de 70.858, debit cu care contestatorul figura în evidenţele acesteia.
Se vor înlătura însă criticile referitoare la omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra cererii de suspendare provizorie a executării deoarece din considerentele sentinţei recurate rezultă că această cerere a fost respinsă cu motivarea că potrivit art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/19909 executarea silită nu se suspendă.
De asemenea, motivul de recurs referitor la nepronunţarea instanţei asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a intimatei cu privire la capătul doi de cerere va fi înlăturat în considerarea faptului că intimata singura care ar fi putut fi vătămată nu a exercitat calea de atac împotriva sentinţei pentru acest motiv.
În concluzie, recursul va fi admis potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar sentinţa va fi modificată în parte în sensul admiterii contestaţiei la executare formulate de contestator, fiind păstrată soluţia în privinţa respingerii excepţiei tardivităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul B.M. împotriva sentinţei nr. 110 din 24 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în parte în sensul că admite contestaţia la executare şi anulează formele de executare prin poprire instituite de A.V.A.S. prin adresele nr. 519 din 26 august 2010 şi 29807 din 2 septembrie 2010 pentru suma de 70.858,41 lei.
Menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 485/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 538/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... → |
|---|
