ICCJ. Decizia nr. 5042/2012. Civil
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 42 din 1 aprilie 2011, a dispus după cum urmează:
A respins apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr. 1016 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
A admis apelul declarat de SC C.B. SRL împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte numai cu privire la această pârâtă.
A respins acțiunea promovată de reclamanții H.C., A.M. și H.D. în contradictoriu cu SC C.B. SRL.
A înlăturat din sentință dispozițiile privind:
- restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 444 m.p. situat în Iași, str. Țuțora (Calea Chișinăului), deținut de SC C.B. SRL, - obligarea SC C.B. SRL de a acorda reclamanților măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 156 mp teren și pentru construcția demolată, din Iași, Calea Chișinăului.
A păstrat dispoziția de obligare a Primarului Municipiului Iași la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent - conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - pentru suprafața de 156 mp teren și pentru construcția demolată (casă de locuit) în suprafață de 148,17 mp din Iași, Calea Chișinăului.
A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
A obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Iași să plătească intimatului H.C. suma de 5.366,7 lei cheltuieli de judecată în apel și a obligat pe intimații H.C., A.M. și H.D. să plătească SC C.B. SRL suma de 7.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1016 din 27 mai 2009 Tribunalul Iași s-a pronunțat după cum urmează:
S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții H.C., A.M. și H.V., decedat, prin moștenitorii H.E., H.C. și H.D. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Iași și SC C.B. SRL.
S-a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului situat în Iași, str. Țuțora (în prezent Calea Chișinăului) în suprafață de 444 m.p. delimitat pe schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză ce face parte integrantă din prezenta sentință de punctele C, D, E, F, teren deținut în prezent de SC C.B. SRL.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii 10/2001 pentru suprafața de 156 m. p. teren situat în Calea Chișinăului (fosta str. Țuțora) și pentru imobilul casă de locuit în prezent demolată situat la aceeași adresă (în suprafață de 148,17 m. p.).
S-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții SC S. SA prin lichidator H.M.L., Ministerul de Finanțe Publice și Autoritatea pentru Valorificarea Arhivelor Statului.
Au fost obligați pârâții Primarul municipiului Iași și SC C.B. SRL să plătească reclamantului H.C. suma de 2.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost dați în debit reclamanții cu suma de 1.000 lei reprezentând diferență onorariu expert, sumă ce va fi achitată în contul Biroului experților tehnici contabili de pe lângă Tribunalul Iași, ing. C.C.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 10/2001, în această calitate adresându-se cu notificare autorităților expres prevăzute de lege, în termenul legal.
Reclamanții nu au primit răspuns de la pârâtul Primarul Municipiului Iași, ce avea obligația să emită dispoziție prin care să soluționeze cererea petenților, iar în cazul în care imobilul nu se află în posesia sa să trimită documentația spre soluționare unității deținătoare.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că din terenul proprietatea reclamanților suprafața de 444 m.p. este liberă de construcții, neafectată de detalii de sistematizare și este în prezent deținută de SC C.B. SRL, care a cumpărat-o de la SC S. SA Iași - această suprafață fiind retrocedată în natură reclamanților.
Pentru restul suprafeței și imobilul casă de locuit au fost obligați pârâții Primarul municipiului Iași și SC C.B. SRL la plata de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Față de celelalte părți instanța a respins acțiunea reclamanților, întrucât aceștia nu au posesia imobilului și nici nu pot fi obligați prin lege la despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 198 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Iași a respins apelurile formulate de Primarul Municipiului Iași și de SC C.B. SRL împotriva sentinței civile nr. 1016 din 27 mai 2009 a Tribunalului Iași, cu obligarea apelanților la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Cauza a parcurs un ciclu de judecată în sensul că s-a pronunțat sentința civilă nr. 393 din 14 februarie 2007 a tribunalului, prin care s-a respins acțiunea reclamanților pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților chemați în judecată.
Apărările Primarului Municipiului Iași în prima judecată au constat în invocarea lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Iași și împrejurarea că reclamanții nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 situație în care Primarul Municipiului Iași nu a emis o dispoziție care să fie contestată de reclamanți și inadmisibilitatea acțiunii reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 203 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul formulat de reclamanți și s-a respins excepția calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Iași, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că acțiunea reclamanților este admisibilă, iar Primarul Municipiului Iași are calitate procesuală pasivă.
Așa fiind singura problemă invocată de Primarul Municipiului Iași și care face și obiectul criticii din cererea de apel formulată de SC Construct Business S.R.L. Iași, care cuprinde și alte critici, este cea referitoare la lipsa notificării formulate de reclamanți.
Reclamanții au făcut dovada că s-au adresat în termen cu notificare unității deținătoare în termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001.
împrejurarea că Primarul Municipiului Iași nu a răspuns notificării nu poate duce la refuzul persoanei îndreptățite de a i se recunoaște dreptul de a se adresa instanței competente - tribunalul, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire ipoteza în care persoana juridică deținătoare nu emite decizia sau dispoziția în termen de 60 de zile. în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, Decizia nr. 20 din 19 martie 2007.
Reclamanții au aflat cu ocazia administrării probei cu expertiză topometrică că terenul în suprafață de 444 m.p., astfel cum este delimitat prin schița anexă la raportul de expertiză, este deținut în prezent de SC C.B. SRL.
Această societate a preluat terenul, fiind deci succesoarea în drepturi a SC S. SA Iași, care la data apariției Legii nr. 10/2001 era societate cu capital majoritar de stat, astfel că dispozițiile Legii nr. 10/2001 se aplică corespunzător.
în ceea ce privește introducerea în cauză a acesteia, în mod corect a fost introdusă în cauză în calitate de pârât, raportat la procedura specială constituită de Legea 10/2001. Chiar dacă reclamanții și-au întemeiat cererea de introducere în cauză pe dispozițiile art. 57 C. proc. civ., demersul acestora a fost de a solicita chemarea în judecată a apelantei ca și pârâtă, soluție corect dată de instanța de fond.
Calitatea procesuală activă fiind strâns legată de notificarea adresată de reclamanți se constată că nici această excepție nu este fondată și va fi respinsă ca atare.
în mod corect au fost aplicate și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., apelanta fiind în culpă procesuală în sensul acestui text de lege.
împotriva deciziei civile nr. 198 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași a formulat recurs SC C.B. SRL, iar prin decizia nr. 5816 din 3 noiembrie 2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a respins excepția nulității recursului invocată de intimații - reclamanți H.V.C., H.C. și A.M., s-a admis recursul declarat de pârâta SC C.B. SRL împotriva deciziei civile nr. 198 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care a casat-o și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.
S-a stabilit prin această decizie că instanței de apel îi revine rolul de a conserva ceea ce s-a tranșat cu autoritate de lucru judecat în etapele procedurale anterioare, respectiv de a continua judecata într-un context procedural configurat în acord cu dispozițiile legale - stabilirea cadrului procesual (obiect, temei juridic, părți) justificate printr-o motivație adecvată și în final de a pronunța o soluție în acord cu rigorile art. 261 alin. (1) C. proc. civ.
în rejudecare, cu privire la apelul formulat de SC C.B. SRL.
Prin sentința civilă nr. 393 din 14 februarie 2007, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanții H.C., H.V. și A.M. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Iași, Primăria Municipiului Iași, Prefectul Județului Iași și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale active.
Prin decizia civilă nr. 203 din 12 decembrie 2007 pronunțară de Curtea de Apel Iași s-a admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 393 din 14 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a desființat-o în parte, în sensul că s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Iași, invocată de acesta, și s-a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre soluționarea pe fond în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași. Au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței care nu contravin deciziei.
Instanța a constatat că reclamanții au chemat în judecată în mod corect în calitate de pârât pe Primarul Municipiului Iași, că potrivit art. 24 și urm. din Legea nr. 10/2001 competența soluționării notificării formulate de aceștia aparține Primarului Municipiului Iași și că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, stabilind ca, cu ocazia rejudecării cauzei, să se verifice și celelalte aspecte ce țin de procedura urmată de reclamanți raportat la înscrisurile depuse.
Decizia civilă nr. 203 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași nu a fost recurată de nici una dintre părți, astfel că dispozițiile acesteia au intrat în puterea lucrului judecat.
în rejudecare, la termenul din 4 septembrie 2009, după administrarea probatoriului în cauză, la solicitarea reclamanților, motivată de concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia terenul solicitat de aceștia a fost dobândit de SC S. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate și ulterior de SC C.B. SRL în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 953/2006, intabulat prin încheierea nr. 253097/2005 a O.C.P.I. Iași, instanța a dispus introducerea în cauză a SC S. SA, SC C.B. SRL și a Ministerului de Finanțe Publice în calitate de pârâți.
Raportat la soluția pronunțată de instanța de apel într-un prim ciclu procesual (decizia civilă 203 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Iași) la care reclamanții au achiesat prin nerecurare, rezultă că instanța de fond trebuia să respecte cadrul procesual stabilit în mod irevocabil și să soluționeze pricina numai în raport cu pârâtul Primarul Municipiului Iași.
în aceste condiții, cadrul procesual stabilit de reclamanți, potrivit principiului disponibilității, nu mai putea fi lărgit cu ocazia rejudecării fondului, cu atât mai mult cu cât apelanta SC C.B. SRL s-a opus în mod constant la introducerea sa în cauză, susținerile acesteia privind încălcarea disp. art. 132 alin. (1) C. proc. civ. fiind întemeiate.
Mai mult decât atât, instanța supremă, prin decizia de casare, îndrumă instanța investită cu soluționarea apelului după casarea cu trimitere să consacre ceea ce s-a tranșat cu autoritate de lucru judecat în etapele procedurale anterioare respectiv la a continua judecata într-un context procedural configurat în acord cu dispozițiile legale.
Cât privește apelul Primarului Municipiului Iași, prin decizia nr. 198 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași s-a reținut că, în primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 203 din 12 decembrie 2007, respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acțiunea reclamanților este admisibilă, iar Primarul Municipiului Iași are calitate procesuală pasivă. Având în vedere că Primarul Municipiului Iași nu a formulat recurs împotriva acestei decizii, dispozițiile acesteia, în ceea ce îl privește, au intrat în puterea lucrului judecat.
împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:
1. Curtea de Apel Iași nu s-a pronunțat asupra excepției nulității apelului referitor la admiterea de către tribunal a cererii de introducere în cauză SC C.B. SRL.
La termenul din data de 18 martie 2011, când au avut loc dezbateri pe fondul cauzei, au invocat faptul că instanța de control judiciar nu a fost investită decât cu judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1016 din 27 mai 2009 și nu și cu apel împotriva încheierii de ședință din 04 februarie 2009, prin care tribunalul a admis cererea de introducere în cauză a SC C.B. SRL, cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ. Atât timp cât Curtea de Apel Iași nu a fost învestită cu judecarea apelului împotriva încheierii de ședință din 04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, nu poate analiza dacă prima instanța a introdus, în mod corect sau nu, în cauză pe SC C.B. SRL.
2. Hotărârea recurată este nelegală și nu conține motivele pe care se sprijină.
a. Curtea de Apel Iași nu a argumentat înlăturarea dispozițiilor sentinței primei instanțe privind restituirea în natură a terenului.
Singurul aspect la care s-a raportat aceasta a fost doar că s-a stabilit cadrul procesual prin decizia civilă nr. 203 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, respectiv că pârât în cauză ar fi doar Primarul Mun. Iași și nu și SC C.B. SRL.
însă, dată fiind cererea introductivă, nu s-a observat că reclamanții au solicitat măsuri reparatorii în eventualitatea imposibilității restituirii în natură a terenului ce a aparținut autorului lor.
Prin urmare, respingerea cererii de acordare a acestor măsuri reparatorii pentru terenul de 444 m.p. nu a fost motivată.
b. Curtea de Apel Iași nu făcut trimitere la niciuna din apărările pe care le-au formulat. Odată respins apelul Primarului Mun. Iași, instanța de apel ar fi trebuit să analizeze cauza sub toate aspectele, astfel că ar fi trebuit să constate că în prezenta speță este situația unui refuz al unității deținătoare sau al celei investite cu soluționarea cererii depuse în baza Legii nr. 10/2001.
Dacă întreaga procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001 ar fi fost respectată, mai ales de către Primarul municipiului Iași, în prezent poate că SC C.B. SRL nu ar fi fost pusă în situația ca, după cumpărarea unui imobil, să afle că respectivul imobil este revendicat. Oricum acest intimat-apelant are posibilitatea activării garanției pentru evicțiune din partea vânzătorului.
Pentru aceste considerentele se solicită admiterea recursului și casarea ori, după caz, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului promovat de SC C.B. SRL, iar în subsidiar, admiterea cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața de 444 m.p. identificați în expertiza topo-cadastrală, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, în eventualitatea în care instanța de recurs va constata că această suprafață nu mai poate fi restituită în natură.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, înalta Curte constată că recursurile formulate de reclamanți sunt fondate, în considerarea argumentelor ce succed:
1. Prin apelul formulat împotriva sentinței primei instanțe pârâta SC C.B. SRL a formulat critici și privind nelegalitatea introducerii în cauză, ceea ce vizează practic încheierea aferentă, chiar dacă nu a menționat în mod expres că se atacă și acest act procedural.
Procedând în acest fel, pârâta apelantă a respectat întocmai dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ, care prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Deși aspectul invocat prin prezenta critică a fost invocat la termenul de judecată a cauzei iar instanța de apel nu l-a analizat, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ, înalta Curte constată că vătămarea produsă recurenților poate fi înlăturată nu numai prin anularea deciziei de apel, ci și prin soluționarea acestuia prin prezentul recurs - astfel cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
2. a. După cum rezultă din considerentele deciziei de apel, instanța a arătat argumentele pentru care a înlăturat obligațiile stabilite de prima instanță în sarcina SC C.B. SRL, ceea ce face să nu fie fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
în ceea ce privește însă obligațiile înlăturate din sarcina acestei societăți, ca deținător al unei părți din imobil, instanța de apel a dispus în sensul că nu se restituie în natură terenul de 444 m.p., fără a preciza măsurile reparatorii care li se cuvin reclamanților, al căror drept nu este totuși contestat.
După cum susțin reclamanții recurenți, atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin pozițiile exprimate prin cererile formulate ulterior în cauză, inclusiv în ceea ce privește Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului, aceștia și-au exprimat opțiunea de a primi despăgubiri în echivalent în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură.
Fată de criticile formulate în cererile de recurs, care fixează limitele de judecată în fața acestei instanțe, despăgubirile prin echivalent care li se cuvin reclamanților recurenți sunt cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent propunându-se de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Astfel, cu incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va fi obligată să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren, în suprafață de 444 m.p., situat în Iași, str. Țuțora (Calea Chișinăului). Vor fi menținute totodată celelalte dispoziții ale deciziei.
Prin cererea de chemare în judecată s-a optat pentru măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor bănești, însă acestea nu sunt posibile în aplicarea textului legal reținut a fi incident, ca de altfel în aplicarea tuturor dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
b. în ceea ce privește pe apelantul pârât Primarului municipiului Iași, instanța de apel s-a limitat la criticile formulate de acesta prin cererea de apel, instanța fiind ținută, ca instanță de control judiciar, de prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.
în consecință, în considerarea argumentelor pentru care s-a apreciat ca fiind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte a făcut aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a admis recursurile formulate de reclamanți, dispunând în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5047/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4886/2012. Civil → |
|---|
