ICCJ. Decizia nr. 5047/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1615 din 26 ianuarie 2011, Judecătoria Timișoara, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, cu motivarea că decretul nr. 92/1976 care stabileau competența în favoarea judecătoriei în soluționarea litigiilor de muncă a fost abrogat prin art. 298 alin. (3) C. muncii, conferindu-se plenitudine de competență în materie tribunalului.
Tribunalul Timiș, a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș, prin sentința civilă nr. 4209/PI din 16 septembrie 2011, cu motivarea că art. 284 alin. (2) C. muncii, în vigoare la data sesizării instanței, atribuie competență exclusivă în litigiile de muncă instanței în a cărei circumscripție își are domiciliu sau reședința reclamantul.
Tribunalul Mureș, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara, constatând intervenirea unui conflict negativ de competență, în considerarea următoarelor argumente:
Art. 8 din Decretul nr. 92/1976 prevedea că rectificarea din oficiu a înscrierilor efectuate, precum și refuzul de a înscrie în carnetul de muncă unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri, se comunică celui în cauză, în scris și motivat, în termen de 15 zile de la data luării măsurii. împotriva acestei măsuri, precum și în cazul neeliberării carnetului la încetarea activității, titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Potrivit art. 279 din C. muncii, după data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluționa potrivit dispozițiilor acestui act normativ.
Cererea reclamantului nu vizează reconstituirea vechimii în muncă ci înscrierea în carnetul de muncă, iar din interpretarea per a contrario a normei menționate și cu aplicarea art. 721 C. proc. civ. rezultă că, în raport de data înregistrării cererii, competentă să soluționeze cauza rămâne judecătoria.
Analizând conflictul de competență ivit, din perspectiva art. 20 și urm. C. proc. civ., înalta Curte, constată că este competent să soluționeze cauza Tribunalul Mureș, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 92/1976, în vigoare la data sesizării instanței, judecătoria era competentă în primă instanță să soluționeze plângerile împotriva refuzului de a înscrie în carnetul de muncă unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificări ale unor înscrieri.
Prin acțiunea formulată reclamantul pune problema neînscrierii în carnetul de muncă a grupei a II-a pe perioada cât a lucrat la pârâtă, urmare a neacordării, nestabilirii acestei grupe de către angajator, cu referire la condițiile de muncă nocive, grele periculoase și de stres nervos, care ar putea fi dovedite cu declarații ale colegilor de muncă din perioada respectivă. S-a solicitat, cu prioritate, stabilirea grupei de muncă a II-a, cu obligarea pârâtei să-i înscrie în cartea de muncă această grupă pe perioada cuvenită.
în condițiile în care obiectul cererii conturează astfel un veritabil conflict de muncă, competența de soluționare este stabilită de art. 284 din C. muncii, în numerotarea de la data sesizării instanței, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție se află domiciliul reclamantului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4900/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5042/2012. Civil → |
|---|
