ICCJ. Decizia nr. 5172/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5172/2012
Dosar nr. 4722/117/2008
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 18 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii M.V. şi M.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, să se dispună stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în curs de expropriere, proprietatea reclamantului, la valoarea lui reală şi în considerarea prejudiciului cauzat de expropriere şi plata acestor despăgubiri în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii asupra acţiunii; să se dispună exproprierea totală a terenului proprietatea reclamantului; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 200 din 3 martie 2011, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea; a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente suprafeţei de teren de 4.080 mp arabil, situat în Sânicoară, comuna Apahida, înscris în CF nr. X Dezmir, ce a format obiectul exproprierii prin Hotărârea nr. 42 din 22 februarie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, comuna Apahida, judeţul Cluj, la suma de 513.500 RON; a respins cererea reclamanţilor privind exproprierea totală a terenului pe care îl deţin în proprietate; a obligat pârâtul să le plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 3.200 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr. 42 din 22 iulie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în comuna Apahida, sat Sânicoară, categoria de folosinţă arabil, înscris în CF nr. X Dezmir, în suprafaţă de 4.080 mp, în cuantum de 336.233 RON, către reclamanţii M.V. şi M.C.M., precum şi numiţii O.V. şi O.M.A.
Pentru stabilirea valorii de circulaţie a imobilului în litigiu şi precizarea împrejurării dacă terenul rămas liber mai poate fi utilizat, s-a dispus efectuarea expertizei tehnice de către o comisie de experţi constituită din M.E.F., V.F. şi P.G., din concluziile căreia a rezultat contravaloarea despăgubirilor aferente suprafeţei expropriate de 4.080 mp, evaluată la preţul de circulaţie de 513.500 RON corespunzătoare momentului efectuării expertizei, respectiv, luna mai 2010. Expertul P.G. a precizat că diferenţa de valoare dintre preţul oferit de expropriator şi cea stabilită prin raportul de expertiză include şi prejudiciul cauzat reclamanţilor prin imposibilitatea realizării investiţiei solicitate prin Certificatul de urbanism din 5 iulie 2006 şi materializată în PUD 1.264/2006.
Părţile au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, însă experţii şi-au menţinut concluziile iniţiale asupra valorii imobilului, iar în baza art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 şi art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, valoarea despăgubirilor s-a stabilit la data efectuării expertizei, luna mai 2010.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii M.V. şi M.C.M., precum şi pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
Reclamanţii M.V. şi M.C.M., au arătat că prin cererea introductivă de instanţă au solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în curs de expropriere proprietatea reclamanţilor, la valoarea reală şi în considerarea prejudiciului cauzat de expropriere. La termenul din 17 februarie 2011 şi-au precizat acţiunea, solicitând stabilirea cuantumului bănesc la suma de 407.576 RON pentru cota de 1/2 parte din suprafaţa de 4.080 mp.
Reclamanţii au mai arătat că evaluarea experţilor trebuia făcută la nivelul lunii iulie 2008 şi nu a lunii mai 2010, iar pentru a fi considerat valabil, modul de calcul al despăgubirilor trebuia să reprezinte media a trei metode de evaluare: metoda comparaţiei cu alte imobile asemănătoare; metoda capitalizării; evaluarea în conformitate cu H.G. nr. 834/1991.
Din suprafaţa totală de 8.000 mp, în urma exproprierii suprafeţei de 4.080 mp, a rămas suprafaţa de 40 mp şi suprafaţa de 3.880 mp.
Reclamanţii au fost proprietari în cotă de 1/2 parte asupra imobilului în suprafaţă totală de 8.000 mp situat în comuna Apahida, sat Sânicoară, cumpărat cu preţul de 376.000 euro, din care au plătit suma de 188.000 euro, reprezentând 47 euro/mp.
Suma de 407.576 RON este despăgubirea ce se cuvine a fi achitată reclamanţilor pentru cota de 1/4 parte din suprafaţa expropriată, de 4.080 mp, plus dobânda legală.
Pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, a arătat că în mod greşit prima instanţă a menţionat că sentinţa este cu drept de recurs şi nu de apel, faţă de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de peste 100.000 RON, iar prin hotărâre s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 513.500 RON.
De asemenea, s-a mai arătat că raportul de evaluare prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor de 336.233 RON pentru suprafaţa de teren expropriată de 4.080 mp având număr cadastral A care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 42 din 22 iulie 2008 a fost corect întocmit. Raportul de expertiză judiciară a fost întocmit în mod defectuos, motiv pentru care nu poate fi luat în considerare pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Faptul că prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 681.360 RON, raportat la cuantumul despăgubirilor evaluate prin expertiza judiciară, se impune acordarea proporţională a cheltuielilor de judecată.
La termenul din 7 septembrie 2011, ţinând seama că valoarea obiectului litigiului este de peste 100.000 RON şi văzând prevederile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de judecată a calificat calea de atac împotriva sentinţei ca fiind apel, în loc de recurs.
Prin Decizia civilă nr. 267/a din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis în parte apelul reclamanţilor, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente suprafeţei de 2.040 mp teren la suma de 256.750 RON; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei; a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
Referitor la apelul reclamanţilor, instanţa de apel a reţinut că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de experţii V.F., M.E.F. şi P.G. pentru stabilirea valorii de circulaţie a terenului în litigiu, rezultă că la data efectuării lucrării, luna mai 2010, valoarea de circulaţie a terenului în suprafaţă de 4.080 mp, luându-se în considerare caracteristicile terenului (dotările) la nivelul anterior exproprierii, era de 513.500 RON, din care suma ce le revine reclamanţilor corespunzătoare suprafeţei de 2.040 mp reprezentând 1/2 parte din totalul suprafeţei de 4.080 mp aferente parcelei expropriate 2A, este de 256.750 RON.
Instanţa de apel a mai reţinut că nu poate fi primită susţinerea reclamanţilor privind stabilirea despăgubirilor conform pct. 4.1 din raportul de expertiză f. 117, deoarece la acel capitol experţii doar au trecut în revistă valori stabilite prin expertize anterioare, valoarea de 47 euro/mp corespunzând unei perioade anterioare şi nu aceleia din „data întocmirii raportului de expertiză", aşa cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, luna mai 2010, dispoziţii care au fost respectate de experţii care au întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză.
Instanţa de apel a mai reţinut că nu este fondată nici critica privind neacordarea, de către prima instanţă, a dobânzii legale, deoarece această solicitare a fost făcută după ce s-au închis dezbaterile şi s-a acordat cuvântul părţilor pe fond, dar s-a amânat pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Referitor la apelul pârâtului Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, instanţa de apel a constatat că acesta este nefondat, reţinând că critica sentinţei privind greşita calificare de către prima instanţă a căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii, ca fiind apel, iar nu recurs, având în vedere valoarea obiectului cauzei de peste 100.000 RON, a fost soluţionată la termenul din 7 septembrie 2011, când în baza art. 282 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 99 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al instanţelor judecătoreşti, s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Instanţa de apel a mai reţinut că motivul de apel privind greşita stabilire a valorii terenului expropriat în suprafaţă de 2.040 mp din proprietatea reclamanţilor la suma de 256.750 RON, în loc de 168.116,5 RON, cât s-a stabilit prin raportul de expertiză ce a stat la baza Hotărârii nr. 42 din 22 iulie 2008 este nefondat, deoarece dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/1994 consacră dreptul persoanei îndreptăţite la acţiunea în stabilirea despăgubirii cuvenite.
La rândul său, art. 26 alin. (2) la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Aceste dispoziţii legale au fost respectate în speţă, atât cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, cât şi a soluţionării pe fond a acţiunii.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în sumă de 3.200 RON, acordate de prima instanţă reclamanţilor, acestea s-au compus integral din onorariile achitate experţilor.
Chiar dacă acţiunea reclamanţilor a fost admisă doar în parte, respectiv, pentru suma de 256.750 RON, în loc de 407.576 RON, cât s-a solicitat în calea de atac, instanţa de apel a constatat că prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanţii au solicitat „să se dispună stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul în curs de expropriere, proprietatea reclamantului, la valoarea reală şi în considerarea prejudiciului cauzat de expropriere", or, acordarea despăgubirilor de către instanţă s-a făcut exact la valoarea stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, iar acesta a constituit o probă utilă în soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanţii M.V., M.C.M., cât şi pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj.
Recurenţii-reclamanţi M.V., M.C.M. au criticat decizia instanţei de apel sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat, pe care au apreciat-o ca fiind de 407.576 RON pentru cota de 1/2 parte din suprafaţa de 4.080 mp, plus dobânda legală, reluând, în esenţă, argumentele prezentate în calea de atac a apelului în acest sens.
Recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj a arătat că în mod greşit instanţa de apel a respins solicitarea acestei părţi de refacere a raportului de expertiză efectuat în cauză, care nu s-a bazat pe tranzacţii întocmite cu privire la imobile de acelaşi gen, nu a răspuns la obiecţiunile formulate şi nu s-a procedat la stabilirea unui preţ total pentru întreaga suprafaţă de teren a parcelei şi nu doar pentru suprafaţa expropriată.
Analizând recursurile din perspectiva dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi M.V. şi M.C.M. au arătat că renunţă la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 4722/117/2008 şi solicită ca instanţa să ia act de această manifestare de voinţă, având în vedere că între părţi a intervenit o înţelegere ce face inutilă continuarea judecăţii.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 septembrie 2012, recurentul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj a solicitat să se constate că recursul reclamanţilor este lipsit de obiect, ca urmare a unei tranzacţii intervenite între părţi, pe care a depus-o, în copie, la dosarul cauzei.
Renunţarea la judecată este un act procesual de dispoziţie reglementat de art. 246 C. proc. civ., ce poate avea loc oricând în cursul judecăţii, atât cu prilejul cercetării cauzei de către prima instanţă, cât şi în apel şi recurs.
Potrivit art. 316 C. proc. civ. dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în respectivul capitol, iar potrivit art. 298 din acelaşi cod, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice acestora.
Prin urmare, în calea extraordinară de atac a recursului, în condiţiile exprese ale art. 246 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de judecată poate lua act de manifestarea de voinţă a părţii, de renunţare la judecata căii de atac exercitate.
În cauză, atât reclamanţii M.V., M.C.M., prin cererea scrisă formulată, cât şi pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, prin înscrisul intitulat „întâmpinare" învederează instanţei de judecată încheierea unei tranzacţii cu privire la litigiul dedus judecăţii în prezenta cale de atac, aspect de natură să facă inutilă derularea în continuare a procedurii judiciare.
Respectând principiul disponibilităţii părţilor specific procesului civil, Înalta Curte constată că în cauză recurenţii au renunţat la judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., sens în care va lua act de această renunţare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursurilor declarate de reclamanţii M.V., M.C.M. şi, respectiv, de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj împotriva Deciziei nr. 267/a/2011 din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5171/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 5166/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
