ICCJ. Decizia nr. 525/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.525/2012
Dosar nr.1631/1/2011
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 24 februarie 2011, revizuenta P.M.S. a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 1084 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 133/2/2009, solicitând admiterea cererii şi anularea deciziei atacate.
În motivarea cererii, revizuenta a susţinut că, după pronunţarea hotărârii atacate a descoperit înscrisuri doveditoare pe care nu le-a putut înfăţişa instanţei de recurs dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, iar înscrisurile menţionate constituie probe utile, pertinente şi concludente, fiind hotărâtoare pentru dezlegare pricinii, în sensul stabilirii calităţii de moştenitor în cauză.
Menţionează ca înscrisuri doveditoare noi Decizia civilă nr. 179/ R din 06 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul 1750/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, şi Decizia nr. 551/ R din 17 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9318/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. (5) C. proc. civ., cererea fiind legal timbrată.
Intimatul, M.D.M.A. a formulat întâmpinare în condiţiile art. 320 alin. (2) C. proc. civ., prin care solicită în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin raportare la dispoziţiile legale relevante, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu art. 322 pct. (5) teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În cauză, revizuenta a exercitat calea de atac extraordinară de retractare a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 1084 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 133/2/2009, prin care s-a respins excepţia inadmisibilităţii recursurilor ca neîntemeiată, fiind respins ca nefondat recursul declarat de pârâta P.M.S. împotriva Deciziei nr. 140/ A din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă; de asemenea, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.R. împotriva aceleiaşi decizii, precum şi a încheierilor premergătoare din 20 ianuarie 2010, 27 ianuarie 2010 şi 17 februarie 2010.
Prin Decizia menţionată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul apelanţilor pârâţi P.M.S. şi P.R. împotriva sentinţei civile nr. 1461 din 14 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă, în contradictoriu cu apelantul reclamant M.D.M.A. şi intervenienta apelantă G.D.; a admis apelul declarat de apelantul reclamant M.D.M.A. şi intervenienta apelantă G.D. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a desfiinţat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Astfel, din perspectiva obiectului revizuirii, nu este îndeplinită, în cauză, condiţia ca hotărârea instanţei de recurs să evoce fondul, în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fusese stabilite, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic decât cea aleasă până la acel moment.
Procedându-se, în continuare, la cenzurarea cerinţelor legale pe care trebuie să le întrunească înscrisurile prezentate de partea interesată, pentru a face admisibilă o cerere de revizuire, întemeiată pe motivul reglementat de pct. (5) al art. 322 C. proc. civ.
În acest sens, înscrisurile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii legale: să fie doveditoare, adică probante prin ele însele; să fie înscrisuri noi, deci necunoscute pentru instanţă şi revizuentă; să fie determinante pentru soluţionarea pricinii, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă, cu ocazia judecării pricinii, ar fi putut duce la o altă soluţie decât cea pronunţată; să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să nu fi putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentei.
Analizând cele două decizii invocate de revizuentă în susţinerea cererii de revizuire se constată că prin Decizia civilă nr. 551/ R din 17 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 9318/2/2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de către contestatorul M.D.M.A. împotriva Deciziei civile nr. 210/ R din 14 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală în contradictoriu cu intimata I.G.D., ca nefondată, fiind obligat contestatorul să plătească intimatei 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime decizii reclamantul M.D.M.A. a formulat cerere de revizuire respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 179/ R din 06 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 1750/2/2010.
În cauză, admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi, dar şi de cerinţa ca ele să fie determinante pentru soluţionarea pricinii, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă, cu ocazia judecării pricinii, ar fi putut duce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Or, din conţinutul hotărârilor invocate de revizuentă în susţinerea cererii de revizuire, ambele căi de retractare respinse, una ca nefondată, iar cealaltă ca inadmisibilă, nu se desprind referiri la situaţii care dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la o altă la o altă soluţie decât cea adoptată.
Prin urmare, pentru argumentele expuse, constatând că actele invocate de revizuentă nu întrunesc condiţiile de „înscrisuri doveditoare", în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. (5) C. proc. civ., nefiind apte să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 1084 din 9 februarie 2011, si că revizuirea, ca o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele strict reglementate de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.M.S. împotriva deciziei nr. 1084 din 9 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 542/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 524/2012. Civil → |
|---|
