ICCJ. Decizia nr. 51/2012. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 51/2012
Dosar nr. 1713/33/2009
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 164/ DC din 22 septembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, a stabilit, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare propriu-zisă, formulată de contestatorii Ş.I., Ş.M., Ş.A. ş.a., în contradictoriu cu intimata Ş.I.M., având ca obiect contestarea executării silite însăşi, a actelor de executare efectuate în baza deciziei civile nr. 311/A/2008 a Tribunalului Cluj şi a sentinţei civile nr. 5643/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, precum şi cererea de suspendare a executării silite, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut că urmare a disjungerii dispusă prin Decizia nr. 297/ A din 6 mai 2009 a Tribunalului Cluj, în prezenta cauză, instanţa a rămas investită doar cu contestaţia la executare propriu-zisă, având ca obiect, contestarea executării silite însăşi, precum şi cererea de suspendare a executării.
Or, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar conform cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca.
Împotriva acestei hotărâri, dată în regulator de competenţă, a declarat recurs intimata-pârâtă Ş.I.M. care, fără să indice temeiul de drept şi criticile pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac, arată că soluţia este greşită în condiţiile în care contestatorii au susţinut verbal, în sala de şedinţă, că formulează doar o contestaţie la titlu.
Recursul se priveşte ca fiind nul.
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Aşadar, simpla nemulţumire a părţii de hotărârea pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurenta nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Aceasta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în textele mai sus arătate.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Susţinerile recurentei, care nu fac posibilă încadrarea în temeiurile de recurs invocate şi nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a fi examinate pe fond şi, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata ca fiind nul recursul declarat de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta Ş.I.M. împotriva sentinţei nr. 164/ DC din 22 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 524/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 48/2012. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
