ICCJ. Decizia nr. 529/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 529/2012
Dosar nr. 2694/1/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia civilă a fost înregistrat recursul declarat de pârâta C.V.R. împotriva deciziei civile nr. 794 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 8341/30/2005, în contradictoriu cu intimaţii C.G.R., Primăria municipiului Timişoara, prin primar, Statul Român prin Municipiul Timişoara şi C.E., având ca obiect acţiune în constatare.
La termenul din data de 18 martie 2010, recurenta-pârâtă C.V.R. a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. 437/30/2010 deschis la Judecătoria Timişoara la data de 18 martie 2010, întrucât de soluţia dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, având ca obiect rectificare de C.F. nr. 16794, depinde judecarea prezentei pricini.
Recurenta-pârâtă a depus şi un certificat de grefă emis de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 43730/2010.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara – secţia civilă, în baza dispoziţiilor art. 245 C. proc. civ. şi art. 153 alin. (2) C. proc. civ., a repus cauza pe rol şi a dispus redeschiderea dezbaterilor, fixând termen de judecată la data de 22 aprilie 2010, în vederea judecării recursului declarat în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite în cauză cerinţele legale ale art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece nu s-a făcut nicio dovadă că ar exista vreo legătură cauzală între dosarul deschis la 18 martie 2010 şi aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara, având ca obiect rectificarea de C.F. menţionată şi prezenta cauză dedusă judecăţii de faţă, având ca obiect acţiune în constatare şi, de asemenea, nici între această din urmă pricină şi cea care formează obiectul dosarului nr. 43730 din 17 martie 2010, aflat pe rolul Tribunalului Timiş, vizând Statul Ucraina reprezentat de Consulatul Ucrainian, dezlegarea prezentului recurs neatârnând nici în tot şi nici în parte de existenţa sau neexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, în dosarele indicate ale Judecătoriei Timişoara şi respectiv, Tribunalului Timiş.
Împotriva acestei încheieri, a formulat calea de atac a recursului pârâta C.V.R., invocând faptul că instanţa a rămas în pronunţare pe suspendare, fără a trece o soluţie în registru, fără a amâna acea pronunţare şi fără a redeschide dezbaterile pe cererea de suspendare.
La termenul din data de 2 noiembrie 2010, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 2 noiembrie 2010, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de pârâta C.V.R. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 53/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
