ICCJ. Decizia nr. 528/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 528/2012
Dosar nr. 2693/105/2009
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 februarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenţii-reclamanţi D.E.C., C.G., N.M.G., O.D., C.P.M., C.V.G., G.S., I.M. şi M.I.R.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că recurenţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38, 165, 284 şi 287 C. muncii, susţinând că aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 16 şi 21 alin. (3) din Constituţie.
În legătură cu dispoziţiile art. 284 şi 287 C. muncii, curtea de apel a constatat că nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze.
Cu privire la dispoziţiile art. 38 şi 165 C. muncii, s-a reţinut că apare lipsit de sens ca înşişi reclamanţii-recurenţi să invoce neconstituţionalitatea unor prevederi legale care au fost edictate ca măsură de protecţie a salariaţilor şi nu în defavoarea acestora. Recurenţii-reclamanţi nu au interes să susţină această excepţie, folosind argumente care sunt contrare propriilor interese şi care puteau fi invocate, raportat la conţinutul lor, numai de către recurenta-pârâtă SC P. SA, care nu a invocat însă în cauză excepţia de neconstituţionalitate a vreunei dispoziţii C. muncii.
Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că în cauză nu sunt întrunite cerinţele cerute cumulativ de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care, în conformitate cu art. 29 alin. (6) din aceeaşi lege, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Împotriva acestei încheieri, au formulat calea de atac a recursului reclamanţii D.E.C., C.G., N.M.G., O.D., C.P.M., C.V.G., G.S., I.M. şi M.I.R.M.
Recurenţii-reclamanţi au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
La termenul din data de 2 noiembrie 2010, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 2 noiembrie 2010, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că nici una dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de reclamanţii D.E.C., C.G., N.M.G., O.D., C.P.M., C.V.G., G.S., I.M. şi M.I.R.M. împotriva încheierii de şedinţă din data 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 527/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 529/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
