ICCJ. Decizia nr. 541/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.541/2012
Dosar nr. 23465/3/2008
Şedinţa publică din 1 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8604 din 10 noiembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantele B.L. şi B.C. şi a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti să emită în favoarea reclamantelor o dispoziţie de restituire în natură pentru suprafaţa de teren de 239 mp situat în str. S., sector 3 Bucureşti (fost str. F.) şi să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 303 mp, la valoarea de 1.330.412,4 lei şi pentru imobilul - construcţie demolat.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi din proces.
Pârâtul Municipiul Bucureşti a susţinut, în motivarea apelului, că instanţa a obligat pe Municipiul Bucureşti la plata despăgubirilor ignorând faptul că valoarea imobilului se determină de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar întinderea dreptului de proprietate al reclamantelor nu a fost verificată printr-o expertiză judiciară şi nu există probe la dosar sub aspectul afectării terenului de elemente de sistematizare şi utilităţi publice.
Împotriva sentinţei au declarat apel şi reclamantele B.C. şi B.L. Ele au cerut ca instanţa să oblige - în mod nemijlocit şi direct - pe Municipiul Bucureşti să restituie în natură terenul în suprafaţă de 239 mp, deoarece reluarea procedurilor cu caracter administrativ le încalcă dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 450/ A din 22 iunie 2010 a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâtul să propună reclamantelor măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 542 mp situată în str. S., sector 3 (fostă str. F.) şi pentru imobilul - construcţie demolat şi a respins apelul formulat de reclamante.
În faza apelului a fost efectuată expertiza topometrică pentru identificarea terenului.
În considerentele deciziei s-a reţinut, referitor la apelul pârâtului, că terenul în litigiu, expropriat din patrimoniul autorilor reclamantei - aspect necontestat - este afectat în întregime de detalii de sistematizare, iar terenul liber este necesar pentru a face posibilă exploatarea normală a blocurilor construite în zonă. Această afirmaţie este confirmată de concluziile expertizei şi schiţa anexă (filele 57 şi 58 - dosar apel).
De aceea, nici o parte din teren nu poate fi restituită în natură, deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren - caz în care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întregul imobil, conform art. 1 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Suprafaţa terenului în litigiu, situată în str. S. a fost identificată prin expertiză ca având 542 mp (fila 57 dosar apel) şi a fost dobândită de autorii reclamantelor potrivit actelor de vânzare cumpărare succesive aflate la filele 11,157,158,159 - dosar fond.
Apelul reclamantelor a fost respins, deoarece s-a apreciat că terenul nu poate fi restituit în natură având în vedere că acesta este afectat de detalii de sistematizare, iar într-un ansamblu de locuinţe este necesară şi existenţa unui teren liber. Astfel, chiar dacă pe teren nu este construit nimic - el fiind absolut liber - terenul este necesar pentru a face posibilă utilizarea în condiţii normale a ansamblului de locuinţe, iar prin sistematizare şi prin „ocuparea funcţională a întregului teren" trebuie să se înţeleagă faptul că într-un ansamblu arhitectonic este necesară şi existenţa unor spaţii libere, acestea fiind strict necesare, nu numai pentru aspecte strict practice dar şi pentru raţiuni de estetică urbanistică şi, de asemenea, pentru a face suportabilă aglomeraţia urbană.
împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamantele, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând restituirea în natură a terenului liber de 239 mp şi acordarea despăgubirilor de 1.330.412,4 lei pentru terenul în suprafaţă de 303 mp. In dezvoltarea celei de-a doua critici au arătat că instanţa a interpretat greşit solicitarea de a se pronunţa doar pe restituirea în natură a terenului liber, deşi s-a solicitat şi acordarea măsurilor reparatorii.
În concluziile verbale, recurenta B.C. a precizat că nu mai susţine motivul de recurs privitor la acordarea măsurilor reparatorii, astfel încât această critică nu va mai fi analizată.
Pe parcursul soluţionării recursului a decedat recurenta reclamantă B.L., iar potrivit certificatului de moştenitor 10 din 26 octombrie 2011 emis de B.N.P. – C.B., depus la dosar, unica moştenitoare a defunctei este recurenta B.C. în calitate de descendentă, care a înţeles să preia şi poziţia procesuală a mamei sale.
Recursul nu este fondat.
Legea 10/2001 a instituit regula prevalentei restituirii în natură, însă numai pentru terenurile libere.
Potrivit dispoziţiilor acestui act normativ prin teren liber, restituibil în natură, se înţelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existenţa sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate).
Instanţa de apel a procedat la o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor acestei dispoziţii legale, considerând că terenul în litigiu nu este liber şi nu se poate restitui în natură.
Este adevărat că art. 11 din lege reglementează situaţia imobilelor expropriate, însă, în speţă, dată fiind destinaţia specială a terenului, este incidenţă excepţia care face imposibilă restituirea în natură prevăzută de art. 10 alin. (3), referitoare la terenurile afectate de amenajări de utilitate publică ale localităţilor.
Dispoziţiile susmenţionate trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafaţa de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii, căi de comunicaţie, dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
În speţă, întreaga suprafaţă a terenului de 239 mp este afectată lucrărilor de sistematizare fiind situată într-o zonă de blocuri de locuinţe, unde în mod firesc trebuie să existe zone de protecţie a blocurilor, alei de acces şi spaţii verzi.
Reclamanta a susţinut că terenul liber de 239 mp s-ar afla în parcelele PI şi P2. Aceste parcele, potrivit concluziilor raportului de expertiză topo efectuată în apel, filele 56-59, determinate în incinta punctului termic şi în zona ocupată de garaje, sunt afectate de reţeaua de alimentare cu energie termică şi apă caldă menajeră a blocului de locuinţe nr. 21.
Ca atare, restituirea în natură a terenului liber de construcţii, dar afectat de amenajări de utilitate publică, aşa cum solicită reclamanta, ar afecta grav funcţionalitatea blocului de locuinţe şi a lucrărilor edilitare, producând schimbarea ambientală majoră a zonei. Reclamanta confundă noţiunea de „teren liber de construcţii cu terenul liber" - care vizează nu numai terenul liber de construcţii dar şi acela neocupat de utilităţi - supraterane precum - căi de acces, zone verzi, alei, zone de protecţie şi lucrări subterane, toate enumerate exemplificativ de pct. 10.3 din normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007.
Din perspectiva celor mai sus expuse, şi întrucât legalitatea deciziei recurate nu este afectată, în accepţiunea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.C. în nume propriu şi ca moştenitoare a reclamantei B.L. împotriva deciziei nr. 450/ A din 22 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 543/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 540/2012. Civil → |
|---|
