ICCJ. Decizia nr. 545/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.545/2012
Dosar nr. 1437/44/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 1410 din 9 octombrie 2009 a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis acţiunea formulată de reclamanţii N.E., P.M. şi P.G.L., a dispus anularea Dispoziţiei nr. 3728/ SR din 17 decembrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Galaţi şi emiterea unei noi dispoziţii în care reclamanţilor să li se acorde despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Galaţi, str. Tecuci, (fostă 1 Mai) în integralitatea sa sau teren în compensare 881 mp, reţinând că acţiunea este întemeiată.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar a fost admis prin Decizia civilă nr. 57/ A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, iar cauza s-a trimis spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că instanţa de fond a înţeles să pronunţe o soluţie alternativă ce nu poate fi pusă în executare, iar executarea nu poate fi lăsată la latitudinea celui obligat.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 1934 din 7 octombrie 2010, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor P.M. şi P.G.L.
Totodată, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii N.E., P.M. şi P.G.L., în contradictoriu cu pârâta Municipiul Galaţi, prin Primar, în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele;
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor P.M. şi P.G.L., s-a constat că notificarea nr. 460/2001 (fila 40 dosar fond) privind acordarea măsurilor reparatorii în conformitate cu Legea 10/2001 pentru imobilul din Galaţi, str. Tecuci (fostă 1 Mai) a fost formulată de reclamanta N.E., fostă P.E.
Instanţa a apreciat că reclamanţii P.M. şi P.G.L. sunt terţe persoane interesate care pot solicita constatarea nulităţii unei dispoziţii emise conform Legii nr. 10/2001, act de natură civilă care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor P.M. şi P.G.L. a fost respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că cererea de restituire a fost formulată de reclamanta N.E. în nume propriu, pentru cota de 1/A pentru care a făcut dovada proprietăţii prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la NTS Galaţi şi sentinţa civilă nr. 794/1994 a Judecătoriei Galaţi (fila 98 dosar), în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere că fiii defunctului, respectiv reclamanţii P.M. şi P.G.L., nu au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, s-a constatat că în mod corect au fost acordate măsuri reparatorii pentru cota de X/A din imobil, dispoziţia emisă este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe civile au declarat apel reclamanţii N.E., P.M. şi P.G.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 16/ A din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de formulare a apelului şi a respins apelul ca nefondat.
Întrucât sentinţa civilă atacată a fost comunicată reclamanţilor la data de 15 octombrie 2010, conform dovezilor de comunicare existente la filele 19 - 21 dosar fond, iar apelul de faţă a fost declarat la data de 3 noiembrie 2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii, conform art. 103 C. civ., nerespectarea formelor legale atrăgând sancţiunea decăderii.
Ulterior invocării acestei excepţii, apelanta N.E. a solicitat repunerea în termenul de apel invocând faptul că, în perioada 18 octombrie - 1 noiembrie 2010, a fost grav bolnavă şi i s-a recomandat repaus la pat. în acest sens, a depus la dosar xerocopia adeverinţei medicale eliberate la data de 28 ianuarie 2011.
Instanţa a apreciat că aspectele invocate de apelantă, în sensul că starea de sănătate şi vârsta înaintată au împiedicat-o să respecte termenul legal de 15 zile, nu pot constitui o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în înţelesul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., în măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitarea căii de atac.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta N.E., arătând că în mod greşit a fost respinsă cererea de repunere în termenul de formulare a apelului. A susţinut că această cerere a îndeplinit condiţiile impuse de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., iar motivul imposibilităţii declarării apelului în termen a fost dovedit cu actele medicale depuse la dosar.
Recursul nu este fondat.
Art. 103 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. în acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplineşte în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Din textul citat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să efectueze actul de procedură, dacă acest act se îndeplineşte în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Rezultă că pentru admiterea cererii de repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ cerinţele ca partea să nu-şi fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremptoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea, ce a împiedicat partea să acţioneze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural şi, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen cât şi cererea de exercitare a căii de atac.
Aceste condiţii nu sunt îndeplinite cumulativ, întrucât, aşa cum rezultă din cererea formulată de recurentă, termenul de 15 zile,socotit de la data încetării împiedicării,nici nu a fost evocat pentru a se aprecia că,în adevăr, sunt îndeplinite cerinţele art. 103 C. proc. civ. în legătură cu motivul împiedicării exerciţiului dreptului procedural, se constată că starea de sănătate invocată de recurentă nu poate constitui o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Având în vedere aceste considerente recursul este nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.E. împotriva deciziei nr. 16/ A din 9 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 547/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 543/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
