ICCJ. Decizia nr. 5530/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5530/2012
Dosar 1221/2/2011
Şedinţa publică din 20 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin încheierea din 25 octombrie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 503 din 13 martie 2008, în sensul că a dispus restituirea în natură a apartamentului X împreună cu cota indiviză de teren de 14,69 m.p., apartamentul Y împreună cu cota indiviză de teren de 10 m.p., apartamentul de la mansardă în suprafaţă utilă de 19,13 m.p. cu o cotă indiviză de teren de 4,29 m.p., apartamentele fiind situate în Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 705 A din 13 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul şi a schimbat în parte încheierea apelată în sensul că a dispus să se restituie în natură către reclamant şi terenul în suprafaţă de 41,71 m.p. cotă indiviză, aferent spaţiului de depozitare situat la parterul corpului B. al imobilului din Bucureşti.
Pentru a decide astfel, Curtea, a reţinut că împrejurarea că prin raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond expertul a omis să indice întinderea cotei-părţi din teren, corespunzătoare spaţiului de 100 m.p. de la parterul corpului B, nu poate constitui motiv de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului, iar pe de altă parte, păstrarea soluţiei tribunalului ar genera în sarcina reclamantului cheltuieli suplimentare ocazionate de declanşarea unui nou proces, care ar avea ca obiect exclusiv cota-parte de teren aferentă spaţiului de depozitare de 100 m.p., ceea ce ar fi inutil, în condiţiile în care problema acestui teren poate fi lămurită în contradictoriu cu pârâtul, în acest cadru procesual.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Bucureşti, solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii cererii de lămurire a dispozitivului în integralitatea sa. A invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului a susţinut că raportul de expertiză extrajudiciară depus de către reclamantă nu poate fi avut în vedere, fiind o probă administrată ulterior. Or, în cadrul unei cereri de lămurire nu se administrează probe noi.
Analizând recursul, în limitele criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că este neîntemeiat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Cererile de lămurire a dispozitivului sunt guvernate de dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. care, în alin. (1), dispune în sensul că „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii..., părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul...”
Scopul acestei proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăţi la punerea în executare a hotărârii. Or, din cuprinsul cererii formulate de intimatul-reclamant a rezultat că din cuprinsul sentinţei a cărei lămurire se solicită lipsesc dispoziţiile privind cota de teren aferentă fiecărui imobil în parte, astfel încât imobilele nu pot fi înscrise în cartea funciară.
Din economia textului nu rezultă excluderea de plano a posibilităţii administrării unei probe noi într-o cerere de lămurire, aceasta nefiind incompatibilă cu procedura reglementată de art. 2811 C. proc. civ. Urgenţa în rezolvarea cererii, impusă de alin. (2) al textului de lege, nu poate prevala asupra imperativului lămuririi depline a tuturor aspectelor privind întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei. Unul dintre principiile care guvernează procesul civil este acela al contradictorialităţii, principiu care a fost avut în vedere şi a fost respectat de instanţa de apel.
De altfel, pârâta nu formulează critici concrete cu privire la obligaţia stabilită în sarcina sa de a restitui în natură către reclamant şi terenul în suprafaţă de 41,71 m.p. cotă indiviză, aferent spaţiului de depozitare şi nu arată în ce fel i-au fost încălcate drepturile prin admiterea cererii.
Critica de legalitate faţă de modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. este doar una de principiu, neconţinând vreo particularizare faţă de speţa dedusă judecăţii.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 705 A din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5528/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5532/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
