ICCJ. Decizia nr. 5532/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5532/2012
Dosar nr. 19480/3/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 1919 din 15 decembrie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, susţinând că sentinţa a fost nelegal comunicată şi solicitând repunerea în termenul de apel.
Prin decizia civilă nr. 115 din 29 septembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de repunere în termenul de apel şi a respins ca tardiv apelul.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (2) C. proc. civ., cererea de repunere în termen trebuia formulată în 15 zile de la data când a încetat motivul împiedicării. Cum reclamanta a pretins că a luat cunoştinţă de redactarea sentinţei apelate la 24 martie 2011, de la această dată curge termenul de 15 zile în care trebuie formulată cererea de repunere în termen. Or, această cerere a fost introdusă abia la 20 septembrie 2011. Respingând cererea, Curtea, a respins ca tardiv formulat şi apelul.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel. A invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului a susţinut că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată la o adresă incompletă, fiind afişată şi nu înmânată, că potrivit copiei actului de identitate depusă la dosar domiciliul său este în strada B., Bucureşti şi că în aceste condiţii nu se poate considera că sentinţa pronunţată de Tribunal a fost comunicată. A susţinut că instanţa de apel nu a analizat sub niciun aspect îndeplinirea procedurii de comunicare a sentinţei, ci doar s-a rezumat să constate tardivitatea apelului.
Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
În mod corect instanţa de apel, a analizat prioritar cererea de repunere în termenul de apel, în raport de dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., potrivit căruia neexercitarea unei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. În acest din urmă caz actul de procedură urmează a se îndeplini în termen de 15 zile de la data împiedicării.
Prin cererea de apel, depusă la 28 martie 2011, reclamanta a pretins că a luat cunoştinţă de redactarea sentinţei la 24 martie 2011 şi că sentinţa nu a fost comunicată potrivit dispoziţiilor legale.
Cererea de repunere în termen s-a depus la 20 septembrie 2011, prin aceasta reclamanta declarând că îşi însuşeşte apelul declarat de avocatul V.Ş.
Pe cale de consecinţă, în mod corect această cerere a fost respinsă de instanţa de apel, în considerarea faptului că termenul de formulare a cererii de repunere în termen este un termen de decădere.
Legal a fost soluţionată şi excepţia tardivităţii apelului declarat de reclamantă.
Sentinţa instanţei de fond a fost comunicată reclamantei la adresa sa de domiciliu din Bucureşti, strada B., dar şi la domiciliul ales, la apărătorul său, avocat V.Ş.
Comunicarea sentinţei la domiciliul ales, în condiţiile art. 93 C. proc. civ., s-a realizat datorită împrejurării că, în primul ciclu procesual, în faţa curţii de apel, reclamanta a solicitat în mod expres comunicarea actelor de procedură la avocatul său.
Art. 93 C. proc. civ. dispune în sensul că “În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.”
Din economia textului rezultă că în situaţia alegerii de domiciliu făcută cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege (indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură), comunicarea se va face doar la acea persoană. La domiciliul părţii vor fi comunicate actele de procedură numai în situaţia în care în cererea de alegere de domiciliu nu s-a indicat persoana însărcinată.
Aşa fiind, instanţa de fond nu avea obligaţia de a comunica sentinţa la domiciliul reclamantei, motiv pentru care se constată legalitatea îndeplinirii procedurii de comunicare a hotărârii la domiciliul ales.
În condiţiile în care nu s-a formulat o altă cerere de alegere de domiciliu, sau de comunicare a actelor de procedură la domiciliul părţii, acest domiciliu rămâne statornic pentru tot cursul procesului, instanţele fiind legate de cererea formulată în faţa curţii de apel în primul ciclu procesual, independent de faptul că avocatul desemnat drept persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură nu mai reprezintă partea. De aceea citarea în apel şi în recurs s-a făcut în această modalitate, cu respectarea cerinţelor art. 93 C. proc. civ.
Constatând că sentinţa instanţei de fond a fost legal comunicată la 4 martie 2011, termenul de apel calculat în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la 21 martie 2011, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel. Apelul depus de reclamantă la 28 martie 2011 nu poate fi privit decât ca tradiv.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei nr. 115 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5534/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
