ICCJ. Decizia nr. 5540/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5540/2012
Dosar nr. 7497/1/2011
Şedinţa publică din 20 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2011, contestatorul Z.A.B. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 571 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 721/44/2009, deoarece este rezultatul neexaminării de către instanţa de recurs a două dintre motivele de casare.
În motivarea contestaţiei se arată că, în principal, recurentul a criticat decizia atacată pentru faptul că instanţa de apel din al treilea ciclu procesual (deşi obligată să se supună întocmai prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.), nu s-a conformat hotărârilor Înaltei Curţi asupra problemelor de drept dezlegate privind calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor.
Contestatorul mai arată că, în subsidiar, a invocat ca motiv de recurs şi faptul că instanţa de trimitere, în loc să rejudece fondul în raport de motivele şi apărările din faza de apel (conform dezlegărilor date de Înalta Curte prin decizia nr. 6373 din 29 octombrie 2008), a rejudecat fondul de o manieră sub orice critică, exclusiv prin prisma motivelor de contestaţie şi apărărilor expuse în considerentele sentinţei civile nr. 330 din 10 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila, într-o perioadă în care prezumţiile legii speciale de reparaţie nici nu fuseseră încă implementate de legiuitor.
Nici acest motiv de casare nu a fost examinat de către instanţa de recurs.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 318 teza 2 şi art. 320 C. proc. civ., prevederile complementare C. civ. şi Legea nr. 10/2001 completată şi actualizată la zi.
Contestaţia în anulare, astfel formulată, se priveşte ca nefondată, urmând a fi respinsă în consecinţă.
Prin decizia nr. 571 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 721/44/2009, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul Z.A.B. împotriva deciziei civile nr. 83/ A din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
În speţă, contestatorul Z.A.B. a contestat decizia instanţei de recurs, invocând al doilea motiv al contestaţiei în anulare specială, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi anume, exercitarea contestaţiei în anulare împotriva hotărârii instanţei de recurs, când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 C. proc. civ., trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: a) instanţa de recurs să fi respins sau să fi admis numai în parte recursul; b) instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare; c) această omisiune să se fi produs din greşeală.
Analizând decizia contestată, nu se poate reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – ca instanţă de recurs, ar fi omis să se pronunţe asupra vreunui motiv de recurs dintre cele invocate de recurentul contestator.
Astfel, răspunzând criticii privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., instanţa de recurs a constatat că este nefondată, reţinând că instanţa ultimă de casare nu a rezolvat problema de drept privind calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor, ci chiar a recomandat să se analizeze întreg fondul cauzei, respectiv să se statueze asupra tuturor motivelor invocate de reclamanţi prin cererea de apel, precum şi asupra apărărilor invocate de către pârât prin întâmpinare.
Mai arată contestatorul că, în subsidiar, invocase ca motiv de recurs şi faptul că instanţa de trimitere, în loc să rejudece fondul în raport de motivele şi apărările din faza de apel (conform dezlegărilor date de Înalta Curte prin decizia nr. 6373 din 29 octombrie 2008), a rejudecat fondul de o manieră criticabilă, exclusiv prin prisma motivelor de contestaţie şi apărărilor expuse în considerentele sentinţei civile nr. 330 din 10 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila, într-o perioadă în care prezumţiile legii speciale de reparaţie nici nu fuseseră încă implementate de legiuitor.
Acest motiv al contestaţiei în anulare este formulat destul de generic şi nu se înţelege practic, cărui motiv de modificare sau de casare nu a răspuns instanţa de recurs.
De fapt, deşi invocă dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., contestatorul Z.A.B. este nemulţumit de modul în care instanţa a răspuns motivelor de recurs formulate.
Or, instanţa sesizată cu contestaţia în anulare nu este îndreptăţită să verifice corectitudinea argumentelor cu care motivele de recurs au fost respinse şi, în funcţie de rezultatul acestei analize să schimbe, eventual, hotărârea pronunţată în cauză, astfel cum solicită contestatorul, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs, inadmisibil de altfel.
Câtă vreme toate motivele de recurs au fost respinse în mod argumentat, astfel cum a procedat instanţa de recurs în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile contestaţiei în anulare speciale, aceasta urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Z.A.B. împotriva deciziei nr. 571 din 27 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5529/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5544/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond → |
|---|
