ICCJ. Decizia nr. 5580/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5580/2012
Dosar nr. 332/44/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 14 iulie 2006 (data poştei), S.T. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2061 din 30 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Tecuci, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul proprietatea sa, teren, situat în Tecuci, str. Crişana.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1898 din 16 noiembrie 2006, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de către reclamanta S.T.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei sus-menţionate a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin decizia nr. 210/ A din 16 mai 2007. A fost schimbată hotărârea primei instanţe, în sensul că s-a admis acţiunea, s-a anulat, în parte dispoziţia nr. 2061 din 30 mai 2006 emisă de Primăria municipiului Tecuci şi s-a dispus restituirea, prin echivalent, prin compensarea cu o suprafaţă de teren de 225 m.p. în intravilanul localităţii Tecuci, zona Tecuciul Nou, conform procesului verbal din 4 iunie 2004 al Primăriei Tecuci.
Prin decizia nr. 8371 din 12 decembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Tecuci împotriva deciziei pronunţate în apel, pe care a casat-o şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi curte de apel.
S-a reţinut, în esenţă, că instanţa de apel a dat o interpretare eronată valorii juridice a procesului verbal întocmit la 4 iunie 2004, între reprezentanţii unităţii administrativ-teritoriale şi mandatarul petentei, prin care s-a convenit ca acesteia să îi fie atribuit în compensare un alt teren intravilan în zona „Tecuciul Nou”, fără a ordona administrarea de probatorii, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., de natură a lămuri realitatea disponibilului de teren intravilan deţinut, în prezent, de pârâtă.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin decizia nr. 39/ A din 4 februarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta S.T., prin moştenitorii S.V. şi Ţ.C. împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o, a admis contestaţia, a modificat, în parte, dispoziţia nr. 2061 din 30 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Tecuci, în sensul că a dispus restituirea, prin compensare, a suprafeţei de 1.729 m.p. teren situat în Tecuci, str. Tecuciul Nou, judeţul Galaţi, conform listei anexă la adresa nr. 50675 din 7 ianuarie 2010 emisă de Primăria municipiului Tecuci.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin decizia civilă nr. 5576 din 27 octombrie 2010, a admis recursul Municipiului Tecuci, prin Primar, a casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
S-a stabilit că se impune casarea deciziei atacate pentru ca instanţa de apel, prin administrarea probatoriului necesar, să stabilească în mod concret dacă terenurile cuprinse în lista anexă la adresa nr. 50675 din 7 ianuarie 2010 emisă de Municipiul Tecuci, prin Primar, pot fi acordate în compensare şi să procedeze la echivalarea suprafeţei de teren solicitată prin notificare (în suprafaţă de 225 m.p.) cu cea din lista anexă emisă de Municipiul Tecuci, prin Primar (poziţia 23, teren situat în str. Tecuciul Nou, în suprafaţă de 1.729 m.p.), în vederea realizării unei juste şi echitabile reparaţii.
În rejudecare, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin încheierea de şedinţă din 21 septembrie 2011, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea Dosarului nr. 5051/121/2011 a Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ, având ca obiect „refuz soluţionare cerere”.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâţii Municipiul Tecuci, prin Primar, şi Primăria municipiului Tecuci, criticând-o pentru următoarele motive comune:
1. Instanţa de apel era obligată să pună în discuţia părţilor suspendarea dosarului, măsură dispusă în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
2. Dosarul nr. 5051/121/2011 nu are legătură cu prezenta cauză, în raport de obiectul acestuia şi de limitele rejudecării stabilite prin deciziile de casare, precum şi de adresele depuse la dosar privind imobilele ce pot fi acordate în compensare, ultima cu nr. 68117 din 22 februarie 2011.
Au solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6,7 şi 9 C. proc. civ.
Analizând decizia din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
1. Susţinerile referitoare la încălcarea principiului contradictorialităţii în ceea ce priveşte cererea de suspendare a cauzei sunt susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece vizează încălcarea normelor de procedură care reglementează acest principiu, respectiv art. 128 alin. (2) şi art. 129 alin. (4) din acelaşi cod.
Critica este neîntemeiată.
După cum rezultă din încheierea recurată, cererea a fost supusă dezbaterii, avocatul apelanţilor reclamanţi, prezent la termenul de judecată respectiv, punând concluzii de admitere a acesteia şi de suspendare a cauzei conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Contradictorialitatea este asigurată şi în condiţiile în care una dintre părţi lipseşte, ca în ipoteza din speţă, când a lipsit reprezentantul pârâtului, deoarece judecata poate avea loc şi în absenţa părţii, cu condiţia ca aceasta să fi fost legal citată la acel termen sau să fi avut termen în cunoştinţă, chestiune care nu a format obiect de critică.
2. Susţinerea privind neîndeplinirea condiţiilor textului de lege sus-menţionat sunt, însă, corecte şi vor conduce la admiterea recursurilor, cu consecinţa casării încheierii atacate şi trimiterea cauzei, pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Astfel, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesar să se demonstreze că soluţionarea pricinii ce formează obiectul litigiului în discuţie depinde de dreptul ce formează obiectul altei judecăţi.
În speţă, rezolvarea procesului de faţă nu depinde de soluţionarea Dosarului nr. 5051/121/2011 al Tribunalului Galaţi.
După cum rezultă din cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul sus-menţionat, aceasta reprezintă o plângere formulată în condiţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, prin care reclamantul S.V. a solicitat obligarea Primarului municipiului Tecuci să-i comunice terenurile situate în intravilanul localităţii, la data cererii, potrivit alin. (2) din acelaşi text de lege.
Or, în cauza de faţă, nu se pune problema că nu au fost individualizate terenuri situate în intravilanul localităţii Tecuci, ca să intereseze comunicarea relaţiilor privind existenţa unor asemenea imobile. Potrivit limitelor casării stabilite prin decizia nr. 5576 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, astfel cum au susţinut în mod corect şi recurenţii, s-a dispus verificarea, cu ocazia rejudecării apelului declarat de reclamanţi, a caracterului disponibil al imobilelor cuprinse în lista anexă la adresa nr. 50675 din 7 ianuarie 2010, precum şi, în caz afirmativ, a stabilirii echivalenţei între suprafaţa de teren solicitată prin notificare şi cea indicată la poziţia 23 din listă, situată în str. Tecuciul Nou, Tecuci, judeţul Galaţi.
Prin urmare, cum judecata în apel poartă asupra unor suprafeţe de teren concrete, iar verificarea caracterului disponibil al acestor terenuri trebuie efectuată de către instanţa de rejudecare, indicarea terenurilor situate în intravilanul localităţii Tecuci, astfel cum s-a solicitat în dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze, nu are influenţă, din punct de vedere juridic, pentru soluţionarea acestui litigiu.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1)-3 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţi, va casa încheierea de suspendare atacată şi va trimite cauza la aceeaşi curte de apel, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Municipiul Tecuci, prin Primar, şi Primăria municipiului Tecuci împotriva încheierii de şedinţă din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează încheierea şi trimite cauza, spre continuarea judecăţii, la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5578/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5589/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
