ICCJ. Decizia nr. 5573/2012. Civil. Desene şi modele industriale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5573/2012
Dosar nr. 23788/3/2009
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 03 iunie 2009, reclamanta SC T.K.B. SRL a chemat în judecată pârâţii SC B.P. SRL şi O.S.I.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Certificatului de înregistrare a modelului industrial, pentru modelele industriale denumite „Produse de panificaţie”, eliberat de O.S.I.M. în favoarea SC B.P. SRL, în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, republicată în baza Legii nr. 280/2007.
În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, titularul Certificatului de înregistrare a Modelului a notificat reclamanta şi a somat-o în mai multe rânduri să sisteze producerea şi comercializarea produsului „Pâine coaptă pe frunză de varză”, produs ce este protejat prin certificatul a cărui anulare se cere, ceea ce justifică şi interesul procesual în promovarea acţiunii de anulare a certificatului.
Reclamanta a invocat prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor, republicată, precum şi dispoziţiile ale art. 22, art. 6 şi 7 din acelaşi act normativ.
S-a susţinut că înregistrarea modelelor care fac obiectul Certificatului a fost efectuată cu nerespectarea condiţiei noutăţii, modelele respective nu aveau caracter de noutate, conform dispoziţiilor legale invocate - art. 6 alin. (2) coroborat cu art. 7 alin. (1).
Reclamanta a învederat că, în realitate, cu mult anterior datei de depunere a cererii de înregistrare, 14 mai 2007, modelele care fac obiectul certificatului atacat au fost făcute publice, dezvăluite prin fabricarea şi comercializarea produselor cu aceste modele, atât de titularul certificatului, cât şi de alţi producători al sortimentului de pâine coaptă pe varză (frunză de varză), inclusiv de reclamanta SC T.K.B. SRL, care a fabricat acest sortiment din anul 2002.
Arată că, pentru a evita orice conflict, de la data notificării primite de la SC B.P. SRL, nu a mai fabricat pâine coaptă pe varză în forma rotundă, iar varza pe care se coace pâinea este tocată.
Modelele prezentate în certificat reprezintă o pâine rotundă (formă uzuală de pâine), pe care sunt imprimate, după cum urmează:
- la modelul: un desen, care sugerează un fel de frunză, imprimată pe pâine prin coacere;
- la modelul: un desen care reprezintă resturi, fie dintr-o frunză cărora li s-a distrus modelul original prin mărunţire, fărâmiţare sau coacere sau dintr-o frunză tocată iniţial;
- la modelul: un desen care reprezintă un fel de frunză, care nu a fost îndepărtată după coacere.
Este de menţionat faptul că, în realitate, pe produs, aceste forme de urme de frunze nu sunt constante, sunt variabile, ele sunt date atât de forma iniţială, din natură a frunzei, cât şi de modul de coacere a pâinii.
Sortimentul de pâine coaptă pe frunză de varză şi modelele prezentate în certificat sunt cunoscute în zonele Mureş, Harghita, Covasna de generaţiile anterioare, ca produse tradiţionale, au fost produse în gospodării prin coacerea pâinii de casă pe frunză de varză în cuptoarele din gospodărie.
După cum s-a publicat în mod repetat în publicaţiile din ţară sau din străinătate, pâinea coaptă pe varză este un produs tradiţional în Ardeal, existând multiple referiri la acesta.
Variantele prezentate în certificat nu sunt altceva decât o reproducere pe scară industrială a acestor produse şi modele vechi, arhicunoscute.
Susţine că modele prezentate în certificat sunt lipsite de orice contribuţie creativă a autorului, iar declaraţia dată în cererea de înregistrare, pe propria răspundere de autor, d-ul B.M., în sensul că acesta „a creat modelele şi că acestea prezintă elemente de noutate faţă de creaţiile similare făcute public”, este falsă.
În ceea ce priveşte cunoaşterea largă şi caracterul public al modelelor care fac obiectul certificatului, înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, 14 mai 2007, reclamanta a arătat că sunt relevante afirmaţiile făcute de reprezentanţii SC B.P.E. SRL în somaţia nr. din 23 decembrie 2008, transmisă prin intermediul B.E.J. S.S.
Din cuprinsul acestei somaţii rezultă că este evident că modelele prezentate în certificat au fost făcute publice din anul 1998, (înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare: 14 mai 2007) şi de către SC B.P.E. SRL, prin lansarea pe piaţă, fabricarea şi comercializarea produsului „pâine coaptă pe frunză de varză”, care conţine aceste modele. În aceste condiţii, este eronată afirmaţia că modelele au fost făcute publice doar prin publicare în B.O.P.I., ţinând seama de prevederile art. 7 din lege, potrivit căruia se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerţ.
Fiind evidentă cunoaşterea, folosirea largă a modelelor care fac obiectul Certificatului de înregistrare a modelului, înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare, în aprecierea reclamantei, rezultă că acestea nu îndeplineau condiţia noutăţii pentru acordarea protecţiei de către OSIM.
La data de 27 august 2009, pârâtul O.S.I.M. a depus întâmpinare, solicitând instanţei să ia în considerare faptul că, la data înregistrării cererii, erau îndeplinite condiţiile pentru acordarea protecţiei modelului industrial cu titlul „Produse de panificaţie”, în conformitate cu Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, în vigoare la acea dată şi, pe cale de consecinţă, solicită respingerea cererii de anulare a certificatului de înregistrare a modelelor industriale.
La data de 31 august 2009, pârâta SC B.P. SRL a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care urmează a o pronunţa, să dispună respingerea cererii de chemare în judecată, obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:
- interzicerea fabricării, distribuirii, comercializării şi a oricărui alt act de folosire în activitatea comercială a reclamantei-pârâte SC T.K., a produselor de panificaţie încorporând modelele industriale, protejate conform certificatului de înregistrare din 31 martie 2008;
- încetarea, de îndată, a producerii, comercializării sau a oricărui act de folosire neautorizată a unui semn identic sau similar cu marca figurativă din 14 mai 2007, reprezentând o frunză de varză întreagă, în nuanţe de maro, având nervurile şi ramificaţiile evidenţiate, pentru produse din clasa 30, conform Clasificării de la Nisa;
- obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivare, arată că Societatea B. a fost înfiinţată în anul 1991, activitatea sa constând în producerea la scară industrială şi comercializarea unor produse de morărit şi panificaţie, produse ce reprezintă o alternativă faţă de cele existente pe piaţă.
Pâinea a câştigat treptat aprecierea consumatorilor pe piaţa mureşeană, iar societatea a devenit unul dintre cei mai importanţi producători în domeniul panificaţiei locale. Din anul 1998, când a fost deschis primul magazin propriu de desfacere, până în prezent, reţeaua de magazine B. s-a extins treptat, în prezent numărând 22 unităţi, astfel că, activitatea de panificaţie a societăţii B. răspunde cerinţelor şi exigenţelor unui public din ce în ce mai mare, iar aprecierea publicului de-a lungul timpului s-a confirmat şi prin recunoaşterea din partea specialiştilor, atât în plan local, cât şi la nivel naţional; totodată, premiile primite de B. dovedesc renumele de care se bucură produsele acesteia şi poziţia de lider zonal a firmei.
Pârâta-reclamantă mai arată că este titularul drepturilor de proprietate intelectuală conferite de înregistrarea celor trei modele industriale denumite „Produse de panificaţie”, astfel cum rezultă din reprezentările grafice din certificatul emis de O.S.I.M., ca şi titular al drepturilor de proprietate intelectuală rezultate din înregistrarea mărcii naţionale figurative din 14 mai 2007, pentru produsele din clasa 30, inclusiv pentru „preparate din cereale, pâine”, având culoarea maro revendicată.
Arată că reclamanta SC T.K. este un producător de preparate din făină şi cereale, de panificaţie, a cărui activitate se desfăşoară în prezent pe piaţa mureşeană. Printre produsele fabricate şi comercializate actualmente de reclamanta-pârâtă se află şi pâinea coaptă pe varză, având acelaşi aspect precum cel al produselor comercializate de pârâtă reclamantă.
În urmă cu un an, la data de 08 septembrie 2008, B. a transmis o înştiinţare reclamantei-pârâte, prin care o informa în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală ce îi aparţin, conferite de înregistrarea modelelor şi a mărcii prezentate referitoare la pâinea coaptă pe varză. De asemenea, a solicitat acesteia să înceteze actele de comerţ prin care aduce atingere drepturilor exclusive ale pârâtei, conferite de înregistrarea celor 3 modele şi a mărcii sale figurative.
Timp de câteva luni, a urmat un schimb de corespondenţă între părţi, a cărei finalitate de soluţionare amiabilă a litigiului generat de actele de contrafacere a modelelor şi a mărcii pârâtei, nu a fost atinsă, conform procesului verbal încheiat în data de 15 mai 2009.
Mai mult, reclamanta-pârâtă SC T.K. a apreciat că înregistrarea modelelor nu îndeplineşte una din condiţiile prevăzute de Legea nr. 129/1992, solicitând, în mod nejustificat, anularea certificatului de înregistrare a modelelor pârâtei, emis de O.S.I.M., pârâta reclamantă susţinând că modelele industriale protejate prin certificatul din 31 martie 2008 respectă cerinţele descrise de art. 9 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 190/ 2005 şi republicată în M. Of. nr. 193 din 26 martie 2003.
Pârâta reclamantă susţine că aceste condiţii se regăsesc întocmai în versiunea aceleiaşi legi, republicată cu noi modificări la 26 octombrie 2007, de data aceasta, în cuprinsul art. 6, astfel că, în opinia sa, pentru rigoarea demersului juridic, instanţa urmează să verifice îndeplinirea condiţiei noutăţii modelelor industriale în raport de dispoziţiile art. 9 din lege, versiunea republicată în anul 2003, în vigoare la momentul constituirii depozitului reglementar.
Înregistrarea modelelor industriale conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a modelelor înregistrate, în perioada de valabilitate a acestora, precum şi posibilitatea de a interzice actele de contrafacere ale terţilor, în condiţiile art. 30 şi 31.
Arată că argumentele reclamantei-pârâte nu sunt întemeiate potrivit textelor legale, subliniind că aceasta nu demonstrează prin argumentele prezentate cunoaşterea de către public şi lipsa noutăţii modelelor a căror anulare o solicită, fiind lipsite de relevanţă juridică.
Pârâta a mai învederat că reclamanta-pârâtă T.K. face simple afirmaţii în sensul lipsei caracterului de noutate a modelelor ce fac obiectul certificatului de înregistrare, fără a justifica în concret neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege, la momentul solicitării protecţiei. Simplul fapt al fabricării sortimentului de pâine pe varză nu este de natură a înlătura noutatea modelelor, după cum nici argumentele privind cunoaşterea produsului tradiţional pâine pe varză în zone din Ardeal nu dovedesc lipsa noutăţii.
Astfel, apreciază că este îndreptăţită să solicite, pe cale reconvenţională, încetarea actelor de contrafacere de către reclamanta - pârâtă, având în vedere dispoziţiile cuprinse în teza finală a art. 30 şi ale art. 31 alin. (2) din Legea nr. 129/2009.
Pe cale reconvenţională, referindu-se la actele de contrafacere ale reclamantei-pârâte T.K., pârâta reclamantă susţine că activitatea ilicită a reclamantei-pârâte este, pe de o parte, contrară legislaţiei în domeniul desenelor şi modelelor industriale, iar pe de altă parte, contravine reglementărilor din materia mărcilor, pentru ambele susţineri, pârâta reclamantă dezvoltând o amplă argumentare în fapt şi în drept, susţineri ce sunt redate întocmai în cuprinsul deciziei recurate, astfel încât, nu se mai impune reluarea lor.
La 23 noiembrie 2009, reclamanta pârâtă reconvenţională a depus precizări ale acţiunii principale şi întâmpinare la cererea reconvenţională.
Astfel, a precizat cererea principală, arătând în primul rând că solicită anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului din 31 martie 2008 şi nu cel cu nr. X, cum din eroare s-a menţionat în cererea iniţială, iar, în al doilea rând, să se ia act de faptul că societatea B.P. SRL nu există.
A susţinut că ulterior promovării prezentei acţiuni a efectuat cercetări la O.N.R.C. şi la R.O.S.I.M., constatând faptul că:
- în judeţul Mureş există o societate comercială care are denumirea B.P.E. SRL, dar care nu poate fi titulara Certificatului de înregistrare a modelului industrial din 31 martie 2008, întrucât titulara acestui Certificat are denumirea B.A.P. SRL.
- în Registrul O.S.I.M., figurează ca titular al Certificatului de înregistrare a modelului din 31 martie 2008 SC B.P. SRL, societate comercială care nu există.
În susţinerea cererii de anulare a Certificatului de Înregistrare a modelelor industriale din 31 martie 2008, a invocat, faţă de cele anterior expuse, o serie de încălcări ale unor condiţii de formă prevăzute de lege pentru etapa administrativă derulată în faţa O.S.I.M., finalizată cu obţinerea certificatului de înregistrare a modelului.
Referitor la cererea reconvenţională formulată de SC B.A.P. SRL, reclamanta pârâtă a invocat excepţia lipsei de interes în formularea cererii şi excepţia lipsei calităţi procesuale active atât a SC B.P.E. SRL cât şi a SC B.P. SRL, prezentând argumente juridice în susţinerea fiecăreia dintre ele.
Faţă de aceste noi motive de anulare a certificatului de anulare a modelelor industriale, pârâta reclamantă a arătat că, din punct de vedere procesual, „întregirea” cererii de chemare în judecată la termenul din 26 noiembrie 2009 este tardivă, faţă de prevederile art. 132 C. proc. civ., astfel că, a solicitat instanţei respingerea ca inadmisibile a motivelor noi de anulare a certificatului de înregistrare a modelelor industriale; din punct de vedere substanţial, pârâta a susţinut că noile motive de nulitate sunt neîntemeiate, întrucât certificatul de înregistrare a modelelor industriale cuprinde elementele obligatorii, prevăzute de lege.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2010, tribunalul a instanţa a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale, interesului şi tardivităţii precizării acţiunii principale, pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Prin sentinţa civilă nr. 609 din 06 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 23788/3/2009, a fost respinsă acţiunea principală precizată, ca neîntemeiată; a fost admisă în parte cererea reconvenţională; i s-a interzis reclamantei-pârâte fabricarea, distribuirea, comercializarea şi orice act de folosire a produselor de panificaţie încorporând modelele protejate prin certificatul de înregistrare din 31 martie 2008, al cărei titular este pârâta-reclamantă; a fost respinsă în rest cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei, s-au reţinut următoarele:
Cele două societăţi comerciale sunt concurente pe piaţa fabricării şi comercializării produselor de panificaţie, ambele avându-şi sediile în judeţul Mureş. În raport de calitatea sa de comerciant pe aceeaşi piaţă de produse cu cea a pârâtei, de corespondenţa purtată între părţi, reclamanta fiind notificată să înceteze activitatea de producere şi comercializare a pâinii coapte pe frunze de varză, instanţa a constatat că reclamanta SC T.B. SRL a dovedit interesul său în promovarea acţiunii în anularea Certificatului de înregistrare a modelului, al cărei titular este pârâta, astfel că, s-a apreciat că reclamanta este persoană interesată în formularea acţiunii în anulare, în sensul art. 42 alin. (1) din Legea nr. 129/1992 republicată.
Pârâta SC B.P.E. SRL este titularul drepturilor de proprietate intelectuală asupra modelelor industriale „Produse de panificaţie”, pentru 3 modele, drepturi conferite de Certificatul de înregistrare din 31 martie 2008, perioada de valabilitate fiind cuprinsă între 14 mai 2007 - 14 mai 2017. De asemenea, pârâta SC B.P.E. SRL este titularul drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcii figurative, cu aceeaşi durată de protecţie, având culoare revendicată maro, pentru produsele din clasa 30.
În cadrul acţiunii sale, reclamanta SC T.B. SRL, invocând art. 6, 7, 22 şi 42 din Legea nr. 129/1992 republicată, a susţinut, în primul rând, motivul de anulare a certificatului de înregistrare pentru neîndeplinirea condiţiei noutăţii, apreciind că desenul sau modelul industrial a fost făcut public anterior, prin folosirea şi fabricarea produselor de panificaţie cu acelaşi model şi de alţi producători, inclusiv de reclamantă.
Deşi reclamanta a făcut referire la art. 6, 7 din Legea republicată în anul 2007, în condiţiile în care data de depozit a certificatului este 14 mai 2007, anterioară republicării legii, instanţa a analizat motivul de anulare prin raportare la dispoziţiile legii în vigoare la data de depozit, respectiv, la prevederile art. 9, 10 din Legea nr. 129/1992, astfel cum a fost republicată în anul 2003. Aceasta, pentru că motivele de anulare se cer a fi analizate pentru cauze anterioare ori concomitente depozitului reglementar, legea aplicabilă fiind cea de la momentul depozitului, potrivit principiului tempus regit actum.
Deşi reclamanta a susţinut că obiectul Certificatului nu este nou, faţă de faptul că şi alţi producători de produse de panificaţie au folosit anterior acelaşi model, dar şi faţă de faptul că, în judeţele din Ardeal, acest procedeu de fabricare a pâinii este cunoscut şi uzitat, fiind unul tradiţional, tribunalul a constatat că această afirmaţie nu a fost dovedită în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
S-a apreciat că depunerea la dosar a unor declaraţii extrajudiciare ale unor cercetători de etnografie nu poate constitui o dovadă a lipsei noutăţii modelului înregistrat, aceste înscrisuri nefiind suficiente pentru a răsturna valabilitatea Certificatului. Aceeaşi este situaţia şi în cazul facturilor emise de reclamantă, astfel că, reclamanta nu a probat incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, republicată în 2003.
Un al doilea motiv de anulare a Certificatului, invocat în cuprinsul cererii precizatoare, l-a constituit împrejurarea că acesta a fost eliberat unei societăţi care nu există, reclamanta susţinând, că, faţă de adresa emisă de Oficiului Registrului Comerţului, în localitatea Reghin este înfiinţată societatea B.P.E. SRL, neexistând o altă societate cu denumirea B.P. (scris împreună) SRL. Din acest punct de vedere, reclamanta a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (4) şi (8) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992, aprobat prin H.G. nr. 211/2008, ca şi dispoziţiile art. 23 din lege.
Tribunalul a apreciat că sub aspectul invocării legii aplicabile, H.G. nr. 211/2008 nu poate fi incident în analiza legalităţii Certificatului faţă de data depozitului reglementar, Regulamentul aplicabil fiind, potrivit principiului tempus regit actum, cel aprobat prin H.G. nr. 1171/2003. În al doilea rând, dispoziţiile art. 42 alin. (1) din lege, prevăd motivele pentru care înregistrarea desenului sau modelului poate fi anulată, în tot sau în parte, acestea fiind cele prevăzute de art. 22 alin. (3) din Legea nr. 129/1992.
Or, raportat la conţinutul acestui text, tribunalul a constatat că greşita denumire a societăţii nu constituie motiv de anulare a înregistrării; de altfel, aşa cum rezultă din compararea Certificatului cu adresa Oficiului Registrului Comerţului, prima instanţă a apreciat că este evident că inadvertenţa semnalată de reclamanta pârâtă nu reprezintă decât o eroare materială, datele de identificare a societăţii fiind aceleaşi.
Un al treilea motiv de anulare, a vizat faptul că Certificatul nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de Regulament, referitoare la descrierea desenelor ori modelelor. Şi acest motiv de anulare a fost înlăturat, cu aceeaşi motivare anterior reţinută, în sensul că, aceste apărări nu constituie motive de anulare dintre cele enumerate la art. 22 alin. (3) din lege.
De asemenea, prima instanţă a constatat că în cuprinsul concluziilor scrise, reclamanta a făcut trimitere şi la alte motive de anulare decât cele invocate în acţiunea precizată, motive ce nu au fost analizate de tribunal, având în vedere că acestea nu au fost prezentate în cuprinsul acţiunii, potrivit art. 112 C. proc. civ. şi nu au fost dezbătute în condiţii de contradictorialitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 42 din Legea nr. 129/1992, republ., acţiunea principală precizată, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că aceasta are ca obiect acţiunea în contrafacere, întemeiată pe dispoziţiile art. 30, 31 din Legea nr. 129/1992, republ., precum şi pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Dovedind calitatea sa de titular al drepturilor de proprietate industrială asupra modelelor prin Certificatul de înregistrare, precum şi asupra mărcii prin certificat, pârâta reclamantă reconvenţională a solicitat instanţei să dispună interzicerea fabricării, distribuirii, comercializării şi a oricărui alt act de folosire în activitatea comercială a reclamantei-pârâte T.K. a produselor de panificaţie încorporând modelele industriale, protejate conform certificatului de înregistrare din 31 martie 2008; încetarea, de îndată, a producerii, comercializării sau a oricărui act de folosire neautorizată a unui semn identic sau similar cu marca figurativă din 14 mai 2007, reprezentând o frunză de varză întreagă, în nuanţe de maro, având nervurile şi ramificaţiile evidenţiate, pentru produse din clasa 30, conform Clasificării de la Nisa.
Din analiza probatoriului administrat, instanţa a constatat că cererea reconvenţională este, în parte, întemeiată.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 30 şi 31 din Legea nr. 129/1992 republicată, având în vedere dreptul de proprietate intelectuală asupra desenelor protejate prin certificat, s-a constatat că reclamanta pârâtă a produs şi comercializat pâine coaptă pe frunză de varză, potrivit corespondenţei purtate între părţi şi susţinerilor reclamantei pârâte din acţiunea principală. Reclamanta-pârâtă a susţinut, însă, că modelul său de pâine nu poate fi confundat cu cele aparţinând pârâtei reclamante, având în vedere că forma pâinii produse de reclamanta T.K.B. este ovală, şi nu rotundă, la termenul de judecată din 29 aprilie 2010, reclamanta T.K.B. prezentând instanţei, spre vedere şi comparare, pâinile produse de părţi, după cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată. Chiar dacă, în cuprinsul acţiunii principale, reclamanta a susţinut că nu mai fabrică „pâine coaptă pe varză în formă rotundă”, ci în formă ovală, s-a apreciat că apărările referitoare la acest aspect sunt lipsite de relevanţă, câtă vreme art. 31 din Legea nr. 129/1992 rep. prevede că „Protecţia acordată unui desen sau model în baza prezentei legi se extinde la orice desen sau model care nu produce o impresie vizuală globală diferită asupra unui utilizator avizat.”
În consecinţă, s-a apreciat că modelul folosit de reclamanta-pârâtă încalcă drepturile de proprietate protejate ale pârâtei reclamante B., având în vedere identitatea modelelor folosite, de unde rezultă riscul de confuzie în rândul publicului consumator. De asemenea, modelul reclamantei-pârâte încalcă drepturile conferite de marca, reprezentând o frunză de varză şi având culoarea revendicată maro, înregistrată pentru produsele clasei 30, existând risc de confuzie în rândul utilizatorilor cu un grad de atenţie mediu, în condiţiile în care consumatorul este acelaşi în cazul ambelor produse aparţinând părţilor, produsele de panificaţie fiind bunuri alimentare de larg consum, obişnuite, aşa încât, publicul căruia i se adresează este unul cu un grad mediu de atenţie şi rezonabil de avizat.
Deşi reclamanta-pârâtă s-a apărat prin aceea că a folosit modelul de pâine încă din anul 1998, anterior obţinerii protecţiei de către pârâta B., o atare apărare a fost înlăturată ca nerelevantă în cadrul acţiunii în contrafacere, întemeiată pe art. 35 din Legea nr. 84/1998, având în vedere că, dacă semnul încalcă o marcă înregistrată, nu are nicio semnificaţie dacă a fost sau nu folosit anterior.
În raport de aceste considerente, prima instanţă a constatat că pârâta reclamantă B. este îndreptăţită la protecţia drepturilor sale conferite prin titlurile menţionate, în condiţiile prevăzute de art. 30, 31 din Legea nr. 129/1992, republ. şi art. 35 din Legea nr. 84/1998. Astfel, în cadrul primului petit reconvenţional, pârâta B., referindu-se doar la modelele protejate prin certificat, a solicitat instanţei să dispună interzicerea fabricării, distribuirii, comercializării şi a oricărui alt act de folosire în activitatea comercială a reclamantei-pârâte T.K. a produselor de panificaţie încorporând modelele industriale, protejate conform certificatului de înregistrare din 31 martie 2008, astfel că, potrivit considerentelor anterior redate, s-a constatat întemeiat acest petit şi a fost admis.
Cu privire la cel de-al doilea capăt din cererea reconvenţională, s-a reţinut că acesta are ca obiect încetarea, de îndată, a producerii, comercializării sau a oricărui act de folosire neautorizată a unui semn identic sau similar cu marca figurativă din 14 mai 2007, reprezentând o frunză de varză întreagă, în nuanţe de maro, având nervurile şi ramificaţiile evidenţiate, pentru produse din clasa 30, conform Clasificării de la Nisa.
În acest sens, instanţa a apreciat, în considerentele anterioare, că reclamanta-pârâtă, prin comercializarea şi fabricarea produsului de panificaţie pâine coaptă pe frunză de varză, a încălcat dreptul pârâtei B. şi asupra mărcii. Însă, la data introducerii cererii reconvenţionale, după cum rezultă din adresa reclamantei T.K.B. emisă la 8 decembrie 2008, din motivarea acţiunii principale şi chiar din susţinerile pârâtei reclamante reconvenţionale, reclamanta T.K.B. a încetat producerea şi comercializarea pâinii coapte pe frunză de varză.
Sub acest aspect, pârâta reclamantă B. a apreciat, în cererea sa reconvenţională, că se impune, totuşi, ca instanţa să admită şi acest capăt de cerere, pentru ca pârâta reclamantă B. să obţină o recunoaştere juridică a drepturilor încălcate. Instanţa a apreciat însă că o atare justificare nu poate fi reţinută, în condiţiile în care activitatea ilicită a reclamantei a încetat anterior formulării cererii reconvenţionale, iar pârâta-reclamantă nu poate susţine că drepturile sale nu sunt recunoscute, câtă vreme prin hotărârea de faţă urmează a se interzice pârâtei producerea, comercializarea, folosirea produselor de panificaţie încorporând modelele protejate prin certificatul.
În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că nu se poate susţine că interesul pârâtei reclamante reconvenţionale mai este actual şi nici că obiectul cererii există, condiţii obligatorii pentru admisibilitatea oricărei cereri de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta-pârâtă T.K.B. SRL, criticând soluţia pentru nelegalitate şi neteminicie, sens în care a solicitat modificarea sentinţei atacate, admiterea cererii principale şi respingerea cererii reconvenţionale.
Pârâta reclamantă SC B.P.E. SRL a formulat cerere de aderare la apel, solicitând modificarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii în tot a cererii reconvenţionale prin care să interzică producerea, comercializarea sau orice act de folosire neautorizată a unui semn identic sau similar cu marca figurativă din 14 mai 2007, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin Decizia civilă nr. 117/ A din 07 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a admis apelul declarat de reclamantă-pârâtă SC T.K.B. SRL; a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că, s-a respins în tot cererea reconvenţională; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; a fost respins ca nefondat, apelul incident formulat de apelanta – pârâtă SC B.P.E. SRL.
În ce priveşte apelul principal, s-a reţinut că într-un prim motiv de apel, s-a invocat faptul că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, arătându-se că sentinţa a fost dată având în vedere legea şi Regulamentul de aplicare al acesteia de la data constituirii depozitului reglementar, şi nu Legea şi Regulamentul de aplicare al acesteia de la data la care a fost eliberat Certificatul de înregistrare a modelului din 31 martie 2008.
Acest motiv a fost apreciat ca fiind lipsit de relevanţă practică.
Astfel, s-a constatat că între data constituirii depozitului reglementar şi data eliberării certificatului de înregistrare a modelului din cauză, a intervenit Legea nr. 280 din 17 octombrie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale. Legea nr. 280/2007 a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2007, în timp ce certificatul din cauză a fost eliberat la 31 martie 2008.
Potrivit prev. art. 2 din Legea nr. 280/2007, cererile de înregistrare a desenelor sau modelelor pentru care nu s-a luat o hotărâre se soluţionează potrivit prevederilor prezentei legi; prin urmare, aceasta reprezintă o dispoziţie tranzitorie, introdusă pentru reglementarea modului de aplicare a legii civile în timp, în raport de care cererilor în curs de soluţionare li se aplică legea civilă nouă.
Astfel, Curtea a constatat că în mod corect se susţine de către apelantă faptul că, pentru analizarea condiţiilor de valabilitate a unui certificat emis, este aplicabilă legea în vigoare la data emiterii acestuia; consecutiv, s-a apreciat că şi H.G. nr. 211 din 27 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor (care a abrogat H.G. nr. 1171/2003), este aplicabil litigiului de faţă.
S-a apreciat că acest argument al apelantei, deşi fondat, nu produce nicio consecinţă în speţă, deoarece nu există diferenţe majore de reglementare între cele două forme ale legii, legiuitorul realizând, din punctul de vedere al dispoziţiilor ce interesează în cauză doar reformularea şi renumerotarea textelor legale.
În cadrul motivelor de apel, s-a invocat faptul că în mod greşit prima instanţă nu a avut în vedere toate motivele de nulitate invocate de aceasta.
Instanţa de apel a constatat că, prin concluziile scrise depuse la dosarul de primă instanţă, reclamanta-pârâtă a invocat pentru prima oară 12 motive suplimentare de nulitate a certificatului de înregistrare a modelului industrial.
În aceste condiţii, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că acestea fiind invocate direct prin concluziile scrise, nu puteau învesti instanţa în mod valabil, orice modificare sau completare a cererii de chemare în judecată putând fi făcută numai în condiţiile art. 132 C. proc. civ., în condiţii de contradictorialitate.
În ce priveşte argumentul legat de rolul activ al instanţei, Curtea de Apel a reţinut că acest rol activ nu poate substitui îndatoririle părţii, care se subordonează intereselor procesuale ale acestora şi că nu există o obligaţie a instanţei de a invoca din oficiu aspecte de interes privat.
Cât priveşte critica legată de modul de soluţionare a motivului de nulitate legat de indicarea greşită a denumirii titularului certificatului de înregistrare a modelului,instanţa de apel a apreciat că vor trebui înlăturate considerentele sentinţei referitoare la neaplicarea H.G. nr. 211/2008 în cauza de faţă, pentru cele deja arătate.
Potrivit prevederilor art. 42 din lege, înregistrarea desenului sau modelului poate fi anulată, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, pentru motivele prevăzute la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 129/1992, republicată.
În consecinţă, s-a apreciat că în mod corect a reţinut prima instanţă, raportat la conţinutul textului invocat, că greşita denumire a societăţii nu constituie motiv de anulare a înregistrării.
Apelanta a mai invocat şi faptul că pârâta-reclamantă nu a dovedit că, la data înregistrării celor trei modele, aceasta îndeplineau condiţia noutăţii.
Asupra acestui motiv de apel, s-a reţinut că certificatul de înregistrare a unui model industrial, odată eliberat, se bucură de prezumţia de validitate, considerându-se că la eliberarea sa au fost îndeplinite toate condiţiile cerute de lege, printre care şi noutatea; atare prezumţie decurge din prezumţia generală de valabilitate a actelor juridice eliberate, necesară pentru asigurarea stabilităţii circuitului juridic.
Cât timp funcţionează această prezumţie, rezultă că partea care invocă nevalabilitatea unui act juridic trebuie să facă dovada contrară acesteia, respectiv, apelanta trebuie să dovedească faptul că nu era îndeplinită condiţia noutăţii la momentul depunerii cererii de înregistrare a modelului şi numai după ce aceasta ar fi răsturnat prezumţia, pârâtei îi revenea sarcina de a dovedi că noutatea exista la momentul depunerii cererii de înregistrare.
În acest context, instanţa de apel a constatat că în mod corect a reţinut tribunalul faptul că declaraţiile unor cercetători etnografi şi facturile emise de societate nu fac dovada lipsei noutăţii modelelor la data depozitului.
Prin urmare, nefăcându-se dovada contrară prezumţiei, acest motiv a fost găsit ca nefondat.
În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la contradicţia dintre soluţiile date celor două capete de cerere ale cererii reconvenţionale, curtea de apel a reţinut că prin formularea celor două capete de cerere se urmărea asigurarea protecţiei juridice a două obiecte diferite: pe de o parte, modelele protejate de certificat; pe de altă parte, marca protejată de un alt certificat.
Curtea a constatat că sunt parţial întemeiate susţinerile apelantei cu privire la această contradicţie.
Astfel, pe de o parte, capătul de cerere având ca obiect protejarea dreptului la marcă, respins ca nefondat, a fost respins de tribunal prin reţinerea lipsei de interes ca şi a faptului că activitatea ilicită a reclamantei a încetat anterior formulării cererii reconvenţionale; pe de altă parte, capătul de cerere având ca obiect protejarea drepturilor asupra modelelor a fost considerat fondat, reţinându-se că modelul folosit de apelanta-reclamantă-pârâtă încalcă drepturile de proprietate ale pârâtei-reclamante având în vedere identitatea modelelor folosite şi riscul de confuzie în rândul publicului consumator.
Faţă de această contradicţie, instanţa de apel a reanalizat cele două capete de cerere în limitele cererii de apel.
Ţinând cont că cel de-al doilea capăt de cerere referitor la protejarea drepturilor asupra mărcii a fost respins, în cadrul apelului reclamantei-pârâte a fost analizat (astfel cum va rezulta în continuare) numai capătul de cerere referitor la modele industriale.
Cât priveşte criticile legate de respingerea excepţiei lipsei interesului în formularea cererii reconvenţionale, instanţa de apel le-a înlăturat ca nefondate.
A fost găsit nefondat şi motivul de apel prin care s-a invocat faptul că instanţa a acordat, din greşeală, mai mult decât s-a cerut, apelanta susţinând, în esenţă că, deşi aparent, prin sentinţa atacată, i se interzice „fabricarea, distribuirea, comercializarea şi orice act de folosire a produselor de panificaţie încorporând modelele industriale, protejate conform - Certificatul de înregistrare a modelului din 31 martie 2008”, dacă sentinţa va rămâne definitivă astfel cum a fost pronunţată de prima instanţă, pârâta-reclamantă îi va interzice producerea oricărei pâini pe varză.
S-a apreciat că faţă de modul concret de redactare a dispozitivului sentinţei atacate, că nu se poate reţine că există riscul unei asemenea interpretări şi/sau aplicări extinse a acestuia.
A fost constatat însă întemeiat motivul de apel cu privire la lipsa de identitate între cele două produse ale părţilor cauzei, apelanta susţinând că există cel puţin două diferenţe majore între cele două modele comercializate de părţi, anume:
- pâinea produsă de societatea apelantă este ovală, iar pâinea din modelele protejate de certificatul este rotundă;
- la pâinea fabricată de societatea apelantă, partea superioară este crestată în trei locuri, în timp ce pâinea fabricată de pârâta-reclamantă are partea superioară cu aspect de pâine de casă cu coajă bătută.
Instanţa de apel a apreciat că este relevantă, din acest punct de vedere, o analiză a impactului formei rotunde sau ovale în schema de ansamblu a modelelor folosite de părţile în litigiu, analiză realizată în aplicarea prevederilor art. 30 şi 31 din Legea nr. 129/1992.
În consecinţă, s-a reţinut că forma de ansamblu a modelului (în speţă, ovală sau rotundă) este esenţială în materia aprecierii similarităţii modelelor industriale. Aceasta, deoarece una din condiţiile înregistrării unui model este aceea ca modelul a cărui înregistrare se solicită să fie nou, adică să nu fie identic cu un alt model deja înregistrat; se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative.
S-a apreciat că nu se poate considera că forma modelului aplicabil produsului „pâine” este un detaliu nesemnificativ, percepţia consumatorului mediu fiind în principal angrenată în forma de ansamblu a acestui produs. Astfel, cât timp există un element de formă suficient de semnificativ pentru a diferenţia cele două modele, nu se poate reţine similaritatea dintre acestea.
Nefiind similare, instanţa de apel a conchis că nu este îndeplinită condiţia din art. 31 din lege, întrucât modelul comercializat de reclamanta-pârâtă produce o impresie vizuală globală diferită asupra unui utilizator avizat, care se defineşte ca fiind un utilizator rezonabil informat şi cu un grad de atenţie mediu; prin urmare, produsele societăţii apelante nu sunt identice cu produsele care încorporează modelele protejate de Certificatul de înregistrare din 31 martie 2008.
În ceea ce priveşte apelul în aderare formulat de pârâta SC B.P.E. SRL, instanţa de apel a constatat că apelanta a invocat greşita respingere a capătului de cerere privind actele de contrafacere a mărcii figurative din 14 mai 2007, în raport de încheierea interlocutorie din 28 ianuarie 2010 şi puterea de lucru judecat a acesteia.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2010, tribunalul a respins excepţia lipsei interesului formulată de apelanta T.K. faţă de cererea reconvenţională cu motivarea că, potrivit art. 30 din Legea nr. 129/1992 rep. şi art. 35 din Legea mărcilor, reclamanta-pârâtă este titulara acestor titluri de protecţie, apreciindu-se că justifică un interes în cererea reconvenţională.
Aşa fiind, instanţa de apel a apreciat că în mod corect apelanta pârâtă a susţinut că dată ce a fost soluţionată excepţia lipsei interesului în formularea cererii reconvenţionale (în sensul respingerii ei), prima instanţă era ţinută de această soluţie şi nu mai putea reveni în cuprinsul sentinţei (nici măcar în cadrul considerentelor) în sensul reţinerii lipsei de interes; pentru acest motiv, au fost înlăturate acele considerente din cuprinsul sentinţei care se referă la lipsa de interes a pârâtei-reclamante, considerente a căror înlăturare are şi temeiul arătat în analiza unui motiv de apel anterior.
Într-un al doilea motiv de apel, apelanta a susţinut că interesul său este unul actual, aducând argumente de fapt şi de drept în acest sens, însă, potrivit celor deja arătate, rezultă că s-a confirmat existenţa interesului procesual.
Apelanta-pârâtă a mai invocat şi încălcarea principiului contradictorialităţii, prin pronunţarea sentinţei asupra unui aspect ce nu a fost pus în discuţia părţilor - lipsa de obiect a cererii privind actele de contrafacere a mărcii.
Pe fondul acestui capăt de cerere şi pe fondul motivului de apel, instanţa de apel a reţinut, ca şi prima instanţă (care, potrivit dispozitivului sentinţei reiese că s-a pronunţat pe fondul acestui capăt de cerere, iar nu pe cale de excepţie), că nu s-a dovedit încălcarea drepturilor decurgând din marcă. Astfel, marca apelantei este una figurativă, reprezentată de o frunză de culoare maro, dar nu se poate reţine că faptul comercializării de către reclamanta-pârâtă de pâine în formă ovală, într-un ambalaj pe care se specifică denumirea comercială a producătorului - T.K. - Brutăria-Pekseg, conduce la concluzia folosirii pe nedrept a mărcii pârâtei-reclamante.
În termen legal, împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta reclamantă SC B.P.E. SRL, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta a învederat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, în condiţiile în care a apreciat ca nefiind dovedite drepturile decurgând din marcă, în pofida probelor administrate şi a respingerii acţiunii introductive prin care, implicit, pârâta reclamantă reconvenţională a recunoscut folosirea datelor de identificare a produselor.
Totodată, s-a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 30 şi 31 din Legea nr. 129/1992, republicată, întrucât nu s-a avut în vedere elementul esenţial care particularizează produsele de panificaţie încorporând modelele industriale, protejate conform certificatului de înregistrare din 31 martie 2008, respectiv „pâinea coaptă pe varză";.
De asemenea, nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 privind drepturile decurgând din marcă.
În acest sens, recurenta apreciază că instanţa a dat o greşită interpretare dispoziţiilor art. 1 lit. d) din Lege, care defineşte un desen sau model.
În prezenta cauză, elementul novator al produselor de panificaţie protejate prin certificatul eliberat de O.S.I.M. în favoarea sa, privea împrejurarea că acestea sunt coapte pe varză, ceea ce le imprimă un gust deosebit, apetisant, dar, în acelaşi timp şi un aspect rustic, tradiţional, de natură a atrage atenţia consumatorilor.
Cu toate că instanţa a reţinut faptul că şi SC T.B. SRL fabrică asemenea produse, dat a considerat în mod netemeinic că forma ovală a acestora şi încrustarea părţii superioare ar fi esenţiale pentru a le deosebi.
Or, consumatorii caută aceste produse pentru gustul lor deosebit, fiind mai puţin relevantă forma.
De altfel, societatea pârâtă-reclamantă a găsit această soluţie de compromis după momentul notificării ei de către recurentă, modificând forma produsului şi încrustându-l, ceea ce constituie elemente lipsite de importantă, nesemnificative, comparativ cu atributul produselor de a fi „coapte pe varză”.
Cu referire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 30 şi 31 din Legea nr. 129/1992, recurenta învederează că în mod greşit au fost reţinute două deosebiri majore, anume: pâinea produsă de reclamanta pârâtă este ovală, pe când pâinea recurentei este rotundă, fiind crestată în trei locuri în partea superioară, iar produsul recurentei are, în partea superioară, un aspect de pâine de casă cu coajă bătută.
Recurenta mai arată că instanţa de apel a apreciat că forma de ansamblu a modelului este esenţială în materia aprecierii similarităţii modelelor industriale, accentuând faptul că desenele sau modelele sunt identice (.) dacă trăsăturile lor caracteristice diferă numai în ceea ce priveşte detaliile semnificative. Forma produsului este un element suficient de semnificativ pentru a sublinia diferenţa între cele două modele, astfel că, s-a apreciat că nu ar fi îndeplinită condiţia art. 31 din Lege.
În continuarea motivelor de recurs recurenta pârâtă reclamantă citează întocmai dispoziţiile art. 30, ale art. 31 alin. (2) din Legea nr. 129/1992, precum şi art. 35 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi c) din Legea 84/1998, fără a susţine vreun raţionament privind modul de aplicare a acestor norme dispus de instanţa de apel.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând menţinerea deciziei recurate, în cuprinsul motivării combătând susţinerile recurentei.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator al cauzei, văzând criticile formulate prin motivele de recurs şi, pe baza acestora, examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că nu se verifică cerinţele art. 304 pct. 7 sau 9 C. proc. civ.
Din perspectiva primei ipoteze de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel a apreciat ca nefiind dovedite drepturile sale decurgând din marcă, în pofida probelor administrate şi a respingerii acţiunii introductive prin care, implicit, pârâta reclamantă reconvenţională a recunoscut folosirea datelor de identificare a produselor.
Înalta Curte constată că, în realitate, această critică nu se circumscrie ipotezei de recurs invocate, întrucât recurenta critică aspecte ale situaţiei de fapt stabilite de instanţa de apel prin aprecierea materialului probator al cauzei, ceea ce se circumscrie noţiunii de temeinicie a decizie atacate (astfel că nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs), iar nu de nelegalitate, pe de o parte.
Pe de altă parte, susţinerea recurentei nu corespunde celor reţinute de instanţa de apel, câtă vreme s-a constatat că pârâta reclamantă s-a întemeiat în formularea cererii reconvenţionale pe cele două titluri de proprietate intelectuală pe care le deţine, distincţie subliniată în decizia recurată; astfel, s-a reţinut că pârâta reclamantă s-a prevalat de drepturile sale decurgând din Certificatul de înregistrare a modelului industrial din 31 martie 2008, titlu emis în condiţiile Legii nr. 129/1992, precum şi de certificatul de înregistrare a unei mărci figurative (ce reprezintă o frunză de varză întreagă, având şi culoarea maro revendicată), certificat din 14 mai 2007 emis de O.S.I.M. în condiţiile Legii nr. 84/1998.
În consecinţă, s-a formulat acţiune în contrafacere, prin două capete de cerere distincte, specifice fiecăreia dintre aceste drepturi protejate în favoarea sa şi în legătură cu care invocă exclusivitatea folosirii, sens în care s-a prevalat de temeiurile juridice adecvate fiecăreia dintre aceste cereri – art. 30 şi 31 din Legea nr. 129/1992 şi art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 (în prezent, art. 36).
Prin titlurile de protecţie enunţate, recurenta este deţinătoarea exclusivă a unor drepturi de proprietate intelectuală distincte, drepturi care au un regim propriu de acordare şi regim juridic distinct de protecţie prin dispoziţiile legilor ce le reglementează şi sub imperiul cărora au fost obţinute, constatare ce corespunde şi celor ce sunt dispuse prin prevederile art. 5 din Legea nr. 129/1992, astfel: „Drepturile asupra unui desen sau model dobândite conform prezentei legi nu prejudiciază drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate, mărcilor şi altor semne distinctive, brevetelor de invenţie şi modelelor de utilitate, caracterelor tipografice, topografiilor de produse semiconductoare.
În plus, pentru succesul acţiunii în contrafacerea mărcii şi a celei în contrafacerea modelelor industriale (cumulative, în speţă), recurenta era ţinută să administreze un probatoriu propriu dovedirii elementelor constitutive ale faptei de contrafacere modele industriale şi, respectiv, faptei de contrafacere a mărcii.
Prin invocarea acestui motiv de recurs însă, recurenta susţine în realitate că, dacă s-a dovedit că reclamanta pârâtă comercializează pâine coaptă pe varză, deci, un produs corespunzător unui model industrial (apreciat de instanţa de apel ca nefiind identic, ci diferit prin detalii semnificative de cel care face obiectul protecţiei ca model industrial în favoarea pârâtei reclamante), implicit, aceasta ar reprezenta şi dovada folosirii mărcii sale de către reclamanta pârâtă.
Or, o atare concluzie nu poate fi primită, întrucât, pentru acţiunea în contrafacerea mărcii, recurenta era ţinută să probeze, în contextul art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea 84/1998 că pârâta reclamantă foloseşte un semn identic sau similar cu marca protejată în favoarea sa prin certificatul din 14 mai 2007, pentru produse identice sau similare cu cele pentru care marca a fost înregistrată, de natură a produce un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Însă, astfel cum instanţa de apel a reţinut, asemenea dovezi nu au fost produse în cauză, neputându-se reţine că reclamanta a comercializat pâine (în formă ovală), într-un altfel de ambalaj decât cel pe care se specifică propria denumire comercială a producătorului – T.K. - Brutăria-Pekseg (reclamanta pârâtă) – fila 184 fond, prin motivele de recurs nefăcându-se alte susţineri din acest punct de vedere.
Ca atare, prin aceasta, instanţa de apel a constatat că pârâta reclamantă nu a dovedit că reclamanta a folosit semnul frunză de varză întreagă de culoare maro (sau alt semn similar) într-o manieră care să permită calificarea presupuselor acte de folosire ca aducând atingere funcţiilor mărcii, cu referire la cea de indicare a originii comerciale a produsului, ceea ce s-ar fi circumscris prevederilor art. 35 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
În plus, Înalta Curte constată că recurenta pârâtă, în baza certificatului din 14 mai 2007 emis de O.S.I.M. a obţinut protecţia asupra unei mărci figurative – reprezentarea grafică (bidimensională) a unei frunze întregi de varză de culoare maro, în timp ce modelul industrial este, potrivit definiţiei legale de la art. lit. d) din Legea nr. 129/1992 – aspectul exterior al unui produs redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau, ornamentaţia acestuia (definiţia a fost reprodusă prin extragerea părţii ce vizează desenul industrial – redarea în doua dimensiuni, aspect ce nu interesează speţa de faţă).
Or, pornind de la regimul probator diferit specific fiecărui titlu de protecţie, instanţa de apel a apreciat că reclamanta pârâtă aplică pe ambalajul în care comercializează pâinea pe care o produce, propriul său nume comercial, iar nu frunza de varză întreagă, de culoare maro (ce reprezintă marca pârâtei reclamante), astfel că s-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 (actual, art. 36).
Nici cea de-a doua critică, susţinută de recurentă pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primită, motivul de recurs fiind conceput în legătură cu respingerea de instanţa de apel a capătului de cerere în contrafacerea modelelor industriale, protejate în favoarea sa prin certificatul din 31 martie 2008, titlu emis în condiţiile Legii nr. 129/1992.
Înalta Curte constată că instanţa de apel, în analiza acestui capăt de cerere, a identificat corect parametri legali de evaluare a cererii, anume, art. 30 şi 31 din Legea nr. 29/1992, forma republicată, în baza Legii nr. 280/2007.
Astfel, art. 30 din actul normativ de referinţă, acordă dreptul titularului unui model industrial de a interzice terţilor să efectueze fără consimţământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri; în plus, art. 31 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că „Protecţia acordată unui desen sau model în baza prezentei legi se extinde la orice desen sau model care nu produce o impresie de ansamblu vizuală globală diferită asupra unui utilizator avizat.”
În aplicarea acestor texte, instanţa de apel a considerat că cele două produse pe care le-a comparat produc o impresie vizuală globală diferită asupra utilizatorului avizat, utilizator pe care l-a suprapus însă unui consumator mediu, rezonabil de atent şi diligent, aspect care nu a fost însă criticat prin motivele de recurs.
Cu toate acestea, pentru verificarea criteriului legal privind impresia vizuală de ansamblu, în mod corect curtea de apel s-a raportat la noţiunea de caracter individual al produsului, precum şi la aceea că, pentru a fi considerate identice este necesar ca trăsăturile lor caracteristice să difere numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative (art. 6 alin. (3) şi (4) din lege), iar detaliile nesemnificative sunt acele elemente grafice sau de formă care nu determină caracterul individual al modelului (art. 2 lit. f) din lege).
Cu referire la aceste aspecte, instanţa de apel a reţinut că cele două modele în comparaţie nu întrunesc condiţia identităţii, întrucât între ele există două diferenţe majore care conduc la o altă impresie vizuală de ansamblu: forma (rotundă şi ovală) şi aspectul părţii superioare a fiecăreia dintre cele două comparabile (una crestată în trei locuri, iar cealaltă, având aspect de pâine de casă cu coaja bătută).
Înalta Curte constată că fără a se critica constatările instanţei de apel, anterior expuse, recurenta neagă ponderea acestor criterii legale în cercetarea cererii în contrafacerea modelelor sale industriale, susţinând că nu forma este esenţială, întrucât elementul novator al produselor de panificaţie protejate prin certificatul eliberat de O.S.I.M. în favoarea sa „privea împrejurarea că acestea sunt coapte pe varză, ceea ce le imprimă un gust deosebit, apetisant, dar, în acelaşi timp şi un aspect rustic, tradiţional, de natură a atrage atenţia consumatorilor.”
Recurenta mai pretinde că publicul consumator „caută aceste produse pentru gustul lor deosebit, fiind mai puţin relevantă forma.”
Or, aceste susţineri sunt lipsite de relevanţă în contextul cererii de faţă, date fiind textele legale deja citate ca şi definiţia legală a modelului industrial - art. 2 lit. d) din acelaşi act normativ.
Recurenta reclamantă este în eroare cu privire la obiectul protecţiei pe care a obţinut-o prin certificatul emis de O.S.I.M. în favoarea sa din 31 martie 2008, prin acesta fiind protejat tocmai aspectul exterior al produsului (în fapt, 3 modele industriale), iar nu un procedeu de fabricaţie, obiect de protecţie care, în principiu, s-ar circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 64/1991.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.P.E. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 117/ A din 07 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5544/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 5578/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
