ICCJ. Decizia nr. 557/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 557/2012
Dosar nr. 3904/306/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 8 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 16 martie 2011 sub nr. de dosar 3904/306/2011, petenta SC T.W. SRL în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor - Oradea, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului - verbal de contravenţie seria BH nr. 0009862 din 21 februarie 2011.
Prin procesul - verbal de contravenţie seria BH nr. 0009862 din 21 februarie 2011 (filele 7 - 8) petenta a fost sancţionată contravenţional cu avertisment în temeiul art. 276 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 53/2003 pe motiv că nu a acordat salariaţilor sporul prevăzut la salariu pentru munca prestată de aceştia în zilele de repaus săptămânal şi cu amendă în cuantum de 2.000 lei în baza art. 276 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 53/2003 pentru neacordarea către salariaţi a sporului prevăzut pentru munca prestată în timpul nopţii în luna ianuarie 2011.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată.
Prin sentinţa civilă nr. 2744 din 7 aprilie 2011, Judecătoria Sibiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
În motivare, instanţa a reţinut că fapta pentru care a fost sancţionată petenta s-a săvârşit la punctul de lucru din Oradea, iar raportat la acest loc al săvârşirii faptei, Judecătoria Oradea este competentă teritorial să soluţioneze cauza.
Judecătoria Oradea prin sentinţa nr. 10976 din 25 octombrie 2011 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de petentă şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta SC T.W. SRL Sibiu în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor – Oradea în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 32 din OG nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul petentei, respectiv în Sibiu, deoarece în acest loc petenta trebuia să iasă din pasivitate şi să acorde sporurile pentru munca prestată în timpul nopţii şi în timpul zilelor de sâmbătă şi duminică.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 20 alin. (2) şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Oradea a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.
Înalta Curte, în urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 şi următoarele C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
Prin procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria BH nr. 0009862 din 21 februarie 2011 încheiat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor-Oradea, s-a constatat săvârşirea de către petentă a contravenţiei la punctul de lucru din Oradea.
Prin cererea cu care a învestit instanţele în prezentul litigiu, petenta SC T.W. SRL Sibiu a solicitat, în temeiul OG nr. 2/2001, anularea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, modificată, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimite de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Prin urmare, stabilirea instanţei competente teritorial în soluţionarea unui litigiu având ca obiect anularea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, se face în funcţie de locul săvârşirii contravenţiei.
Or, prin coroborarea probelor administrate în cauză, s-a stabilit că pretinsa contravenţie a fost săvârşită la punctul de lucru al petentei din Oradea, astfel încât, în temeiul art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a cererii prin care se solicită anularea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, revine Judecătoriei Oradea.
În opinia Înaltei Curţi, este irelevant faptul că în Oradea funcţionează numai un punct de lucru al contestatoarei SC T.W. SRL Sibiu, fapta fiind săvârşită în această localitate şi nu la sediul angajatorului.
În consecinţă, în temeiul art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 159 pct. 3 C. proc. civ. şi la art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2012. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 525/2012. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
