ICCJ. Decizia nr. 579/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 579/2012
Dosar nr. 3073/1371/2010
Şedinţa publică din 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 508 din 30 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş s-a admis acţiunea formulată de reclamanta E.O.N.E. ROMÂNIA SA (fostă E.O.N.G. ROMÂNIA SA), împotriva pârâtei SC K.R.C. SRL Oradea şi a obligat pârâta la plata sumei de 178.934,02 lei reprezentând – neachitarea facturilor reprezentând consumul de gaze naturale la locul de consum arătat – facturile emise la 9 aprilie 2010 şi 16 iunie 2010, în valoare de 163.208,45 lei, conform situaţiei anexate; - penalităţi de întârziere în valoare de 15.725,57 lei conform calculului anexat; a fost respinsă cererea reconvenţională, iar pârâta a fost obligată la 5.194,68 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că se contestă doar o parte din debitul pretins de către reclamantă.
Reclamanta putea exercita o acţiune în constatarea nulităţii relative a contractului în limita a ceea ce considera că i-a fost viciat consimţământul, dar dacă a acceptat ca în formula de calcul a produsului cumpărat să fie introdus şi tariful de transport, astfel cum este reglementat de A.N.R.E. conform art. 1 alin. (1) pct. b. Ordinul nr. 72/2008, respectiv Ordinul nr. 76/2009 (ambele ale Preşedintelui A.N.R.E.), obligaţia este născută valabil prin puterea regulii oferită de art. 969 C. civ.
Ar fi existat o plată nedatorată dacă, de pildă, tariful de transport, adică respectiva componentă cu titlu de tarif de transport volumetric – 6,89 Ron/MWh nu era inclusă în formula de calcul acceptată contractual. Pârâta nu a susţinut aşa ceva, ci a pretins că „nu trebuia inclusă, iar dacă tot a fost inclusă, trebuia calculată cu valoarea „0".
Aceasta în condiţiile în care ea însăşi a susţinut că tariful este stabilit la nivel naţional, nefiind negociabil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC K.R.C. SRL, solicitând admiterea cererii reconvenţionale cu obligarea intimatei la plata sumei de 98.233 lei + TVA reprezentând tarif pentru serviciul de transport neprestat.
În motivarea apelului se arată că societatea apelantă s-a aflat în eroare încă de la momentul semnării contractului cu privire la componenta de transport volumetric al gazului natural pe care E.O.N.G. a inclus-o în formula de calcul al preţului, fără a respecta normele imperative cu privire la aplicarea acestui tarif. Acest serviciu nu a fost prestat de către E.O.N.G., aspect dovedit prin adresa T.
S-a susţinut că nerespectarea condiţiilor de valabilitate prin vicierea consimţământului la încheierea contractului atrage lipsirea de efecte juridice a acestuia.
Prin Decizia nr. 45/A din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins apelul.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că la încheierea contractului dintre părţi consimţământul apelantei nu a fost viciat de dol prin reticenţă. Aceasta deoarece E.O.N.G. a indicat o formulă de calcul pe care apelanta a acceptat-o, deci nu se poate reţine că intimata i-ar fi ascuns modul de calcul al preţului, ca element al obiectului contractului de furnizare a gazelor naturale.
Nici elementul subiectiv al dolului nu a fost dovedit de către apelantă.
Contractul încheiat între părţi face parte din categoria contractelor liber negociate de către părţi, încheiat de furnizorul de gaze naturale cu un consumator eligibil, părţile având libertatea totală de a stabili întinderea drepturilor şi obligaţiilor, modul de determinare a preţului, în raport de elementele existente pe piaţa gazelor, termenele de plată.
Corelativ obligaţiei de furnizare a gazelor naturale din partea E.O.N.G. SA apelanta şi-a asumat obligaţia de achitare a preţului, preţ determinat conform formulei de calcul stabilită de părţi în art.5 din contract.
Nu există dovada intenţiei intimatei de a o induce în eroare pe apelantă cu ocazia stabilirii preţului de furnizare a gazului, preţ acceptat de bună-voie de către apelantă.
Nu este îndeplinită nicio altă condiţie de existenţă a dolului şi anume aceea ca dolul să fie determinant la încheierea contractului, respectiv împrejurarea pretins ascunsă de către E.O.N.G. SA să fi determinat însăşi încheierea contractului de către apelanta SC K.R.C. SRL Oradea.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal SC K.R.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte.
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel face aplicarea în mod greşit a art. 1 alin. (1) pct. b) al Ordonanţei nr. 72/2008, respectiv al Ordonanţei nr. 76/2009 al A.N.R.E. deoarece aceste prevederi legale stabilesc tarife pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale realizat de S.N.T. T.G. SA Mediaş.
Această societate, prin adresa trimisă către recurentă, a comunicat că nu are conducte de înaltă presiune în zona de consum Jimbolia şi drept urmare nu livrează prin conductele sale în zonă.
Instanţa de apel s-a pronunţat în mod greşit cu privire la introducerea obligatorie a tarifului de transport volumetric a gazului natural în formula de calcul a preţului.
Se face aplicarea greşită a prevederilor art. 960 C. civ., apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile de existenţă a dolului ca viciu de consimţământ.
Elementul obiectiv al dolului prin reticenţă îl reprezintă faptul omisiv al intimatei de a nu prezenta recurentei corect situaţia de fapt înainte de încheierea contractului.
Faptul omisiv al intimatei nu îl constituie modul de calcul al preţului, ci situaţia particulară de racordare a punctului de consum la reţeaua de gaze naturale care are implicaţii asupra preţului contractual, respectiv faptul că S.N.T. T.G. nu transportă prin conductele sale gazul natural până la punctul de consum al recurentei.
Elementul subiectiv al dolului este dat şi de faptul că intimata a introdus cu bună ştiinţă în contract informaţii care să inducă în eroare cu privire la aplicarea tarifului de transport volumetric.
Contractul creează aparenţa indubitabilă a existenţei unei relaţii contractuale privind prestarea de servicii de transport gaz natural între S.N.T. T.G. SA şi SC E.O.N.G. SA pentru punctul de consum al recurentei.
Dolul a fost determinat la încheierea contractului, privind o clauză esenţială a acestuia referitoare la determinarea preţului, raportată la situaţia de fapt. Prejudiciul înregistrat de societatea recurentă ca urmare a vicierii consimţământului prin dol este tocmai valoarea transportului de gaz natural, respectiv 98.233 lei + TVA.
Intimata a perceput un tarif ilegal, încasând astfel o plată nedatorată.
În cauză, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Între părţi a fost încheiat la 10 aprilie 2009 un contract de furnizare gaze naturale, contract liber negociat, în care părţile au libertatea de a stabili întinderea drepturilor şi obligaţiilor, modul de determinare a preţului în raport de elementele existente pe piaţa gazelor.
Este de reţinut faptul că acest contract este un contract liber negociat.
Prin contractul încheiat între părţi s-a convenit obligaţia recurentei SC K.R.C. SRL de achitare a preţului, preţ care a fost stabilit conform formulei de calcul în art. 5 din contract.
În contract nu există o convenţie a părţilor prin care formula de calcul să se aplice condiţionat de existenţa unor cheltuieli ale furnizorului legate de transportul gazelor naturale.
În cauză nu s-a dovedit că la încheierea contractului, consimţământul recurentei a fost viciat prin dol.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că nici elementul obiectiv şi nici elementul subiectiv al dolului nu au fost dovedite în cauză.
Preţul stabilit de părţi prin contract a fost un preţ aplicat pe o piaţă concurenţială, în condiţiile unei libere competiţii, recurenta fiind în cunoştinţă de cauză la momentul contractării de posibilitatea liberei alegeri a furnizorului pe piaţa gazelor naturale.
Aşa fiind, este neîntemeiată critica recurentei privind faptul că formula de calcul al preţului gazului natural furnizat nu putea fi înţeleasă şi interpretată cu diligenţele obişnuite ale unui administrator de societate comercială, iar faptul omisiv al intimatei de a nu prezenta corect situaţia de fapt înainte de încheierea contractului reprezintă elementul obiectiv al dolului prin reticenţă.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate ale hotărârii recurate, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC K.R.C. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 45/A de la 27 iunie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 856/2012. Civil. Acţiune în concurenţa... | ICCJ. Decizia nr. 610/2012. Civil → |
|---|
