ICCJ. Decizia nr. 5598/2012. Civil. Contestaţie la executare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5598/2012
Dosar nr. 8899/1/2011
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 20 mai 2009 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, constatând că desfăşurarea procesului este împiedicată din cauza faptului că contestatorul C.G. nu se supune dispoziţiilor instanţei date prin încheierea de şedinţă de la 15 aprilie 2009, respectiv nu a precizat obiectul cererii şi temeiul de drept al acţiunii, a dispus în temeiul art. 1551 C. proc. civ. suspendarea judecăţii cauzei, până când reclamantul se va supune acestor exigenţe.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă din 13 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.
C.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei hotărâri, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1721 din 26 august 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin decizia din 16 decembrie 2010 l-a respins, ca inadmisibil.
Contestatorul a atacat cu recurs şi această decizie, recurs soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă prin decizia nr. 7666 la data de 31 octombrie 2011, prin respingerea lui, ca inadmisibil.
La data de 7 noiembrie 2011 C.G. formulează contestaţie în anulare a acestei decizii arătând că soluţia respingerii recursului, ca inadmisibil, contravine rezoluţiei emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi care precizează că s-a dat neînceperea urmăririi penale în ceea ce îl priveşte iar cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului. Totodată, A.N.A.F. nu s-a prezentat la niciuna din şedinţele de judecată pentru a proba susţinerile pentru care a emis somaţia de executare silită.
La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2012 Înalta Curte a pus în discuţie inadmisibilitatea contestaţiei în anulare în raport de dispoz. art. 317 alin. (1)şi 318 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., o găseşte incidentă speţei pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Or, în speţă, criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi 318 C. proc. civ., ci sunt, în esenţă, aceleaşi critici din cererea de recurs, ceea ce echivalează cu declararea recursului la recurs, iar declararea recursului împotriva unei decizii irevocabile pronunţate în recurs este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cerinţei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de argumentele dezvoltate de contestatorul C.G. cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei civile nr. 7666 din 31 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5596/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5600/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
