ICCJ. Decizia nr. 5601/2012. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5601/2012
Dosar nr. 9170/1/2011
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 15 noiembrie 2011, revizuenta SC Q.C.I. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii S.I., S.N. şi T.M.H. SPA, să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 215 A din 22 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 1, 3 şi 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că, prin decizia menţionată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă, a constatat perimată cererea de apel formulată de apelanţii reclamanţi S.N. şi S.I. împotriva sentinţei civile nr. 252 din 22 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V - a civilă şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC Q.C.I. SRL şi T.M.H. SPA, fără a face vreo referire la Dosarul nr. 17890/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1, având ca obiect ieşirea din indiviziune, dosar conexat în apel ca urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă.
S-a precizat că, în motivarea deciziei menţionate, instanţa de apel, a reţinut că în cauză cererea de suspendare a cauzei a fost formulată de reclamanţii S.N. şi S.I., cărora li s-a comunicat încheierea şi care nu au stăruit în judecată. Decizia a fost recurată de SC Q.C. SRL, recursul fiind respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În concluzie, s-a susţinut că, perimând apelul, instanţa nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte cererea acestei societăţi.
La prima zi de înfăţişare, Curtea, a solicitat revizuentei să precizeze care este hotărârea potrivnică deciziei nr. 215 A din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă. Apărătorul revizuentei a arătat că nu poate preciza o anume decizie potrivnică celei a cărei retractare s-a solicitat, subliniind că revizuenta nu avut calitatea de apelantă, ci a devenit parte prin conexarea dosarului în care solicitase ieşirea din indiviziune.
La acelaşi termen, Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererii de revizuire.
Examinând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, Curtea va constata că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri potrivnice, definitive, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În condiţiile în care revizuenta nu a precizat nici prin cererea scrisă şi nici la solicitarea curţii adresată apărătorului său, care este hotărârea potrivnică celei a cărei revizuire s-a solicitat, prezenta cerere nu este admisibilă.
Mai mult, Curtea, va reţine că împotriva deciziei atacate cu această cale de atac extraordinară, de retractare, pârâta SC Q.C. SRL, revizuenta în prezenta cauză, a declarat recurs, invocând motive asemănătoare, respectiv necomunicarea încheierii de suspendare din 18 februarie 2008.
Recursul său a fost respins ca nefondat prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală din 18 ianuarie 2011.
Or, prin prezenta cerere, revizuenta reiterează criticile ce au făcut obiect al recursului declarat împotriva aceleiaşi decizii, soluţionat irevocabil prin decizia menţionată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru toate aceste considerente se va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivele de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 1 şi 3 C. proc. civ., Curtea va constata că niciuna dintre criticile aduse deciziei atacate nu se circumscrie dispoziţiilor legale menţionate, astfel că nu se impune disjungerea şi declinarea în favoarea instanţei competente să le soluţioneze conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC Q.C.I. SRL împotriva deciziei civile nr. 215A din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publica astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5600/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 561/2012. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
