ICCJ. Decizia nr. 5600/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5600/2012
Dosar nr. 8022/1/2011
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 27 noiembrie 2009, sub nr. 3845/115/2009, reclamantele T.A.G. şi M.S. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună, în baza prevederilor Legii nr. 221/2009, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul suferit de bunicii lor, I.T. şi I.M., ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic dispuse împotriva acestora prin decizia M.A.I. nr. 200/1951, constând în dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu în Câmpia B., în perioada 18 iunie 1951-20 decembrie 1955.
Prin sentinţa civilă nr. 55 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Caraş-Severin a admis, în parte, acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata către reclamante a sumei de 220.000 euro, cu titlu de daune morale.
Prin decizia nr. 213/A din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei susmenţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantelor suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale sau echivalentul în RON la data plăţii, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei; totodată, a respins apelul declarat de reclamante, ca nefondat.
Prin decizia nr. 6378 din 23 septembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate reclamante şi pârât împotriva deciziei din apel, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelurilor ambelor părţi şi schimbării în tot a sentinţei primei instanţe, sens în care a respins acţiunea formulată de reclamante, constatând autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 92/A din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 10 octombrie 2011, reclamantele T.A.G. şi M.S. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 6378 din 23 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, solicitând anularea acestei decizii şi rejudecarea recursurilor pe fond.
În motivarea cererii, revizuentele au arătat că prin decizia atacată s-a constatat în mod greşit autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 92 A din 21 aprilie 20101 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 3824/115/2009 au solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009 după defunctul lor tată. Această cerere a fost soluţionată prin decizia Curţii de Apel Timişoara 92/A din 21 aprilie 2010.
Acţiunea formulată în Dosarul nr. 3845/115/2009, soluţionată în mod irevocabil prin decizia supusă revizuirii, a avut ca obiect tot acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009, dar după bunici.
Verificând admisibilitatea cererii de revizuire prin raportare Ia motivele formulate şi la dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., chestiune pusă în discuţie din oficiu la termenul de dezbateri din 21 septembrie 2012, Înalta Curte retine următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării ei, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării.
Aşadar, în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecăţii finalizate cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
În speţă, prin decizia supusă revizuirii - decizia nr. 6378 din 23 septembrie 2011, Î.C.C.J. a admis recursurile ambelor părţi şi a modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelurile şi a schimbat în tot sentinţa apelată, dispunând respingerea acţiunii reclamantelor pentru existenţa autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 92 A din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011 a Î.C.C.J. Pentru a decide astfel, instanţa de recurs, a reţinut că în cauză, unde reclamantele solicită despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009 de pe urma bunicilor I.T. şi I.M., operează autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 92/A din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011 a Î.C.C.J., deoarece prin această hotărâre s-a recunoscut în mod irevocabil dreptul reclamantelor la despăgubiri şi pentru prejudiciul încercat de bunicii lor, I.T. şi I.M., deci pentru aceiaşi autori pentru care se solicită despăgubiri în cauza pendinte.
Prin cererea de revizuire dedusă judecăţii, revizuentele critică această soluţie pe considerentul că nu erau întrunite cerinţele autorităţii de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 92 A din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, imputând instanţei de recurs că a reţinut greşit identitatea de obiect între cele două pricini, deoarece în prima au solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009 de pe urma tatălui, iar în cea de-a doua de pe urma bunicilor.
Rezultă că, revizuentele repun în discuţie problema de drept a autorităţii de lucru judecat, analizată de instanţa de recurs prin raportare la decizia civilă nr. 92A din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011 a Î.C.C.J., formulând o veritabilă critică de nelegalitate la adresa deciziei supuse revizuirii.
Or, aşa cum s-a arătat deja, legiuitorul nu a urmărit prin reglementarea căii de retractare a revizuirii să deschidă părţilor calea recursului la recurs, ci să deschidă calea unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente care nu au format obiectul judecăţii finalizate cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
În concluzie, reţinând că susţinerile revizuentelor nu se încadrează în niciunul dintre cele nouă cazuri de revizuire prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele T.A.G. şi M.S. împotriva deciziei civile nr. 6378 din 23 septembrie 2011 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publica astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5598/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5601/2012. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... → |
|---|
