ICCJ. Decizia nr. 5636/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5636/2012
Dosar nr. 63814/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 septembrie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 1870/112/2011, pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud, devenit nr. 2298/112/2011, în urma disjungerii, contestatorul S.N. a chemat în judecată pe intimaţii M.A.N. şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei din 29 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi menţinerea deciziei nr. 0105808 din 10 martie 2004 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, cu obligarea la plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a pensiei iniţiale. În subsidiar a arătat că contestă şi cuantumul pensiei în urma recalculării.
La termenul de judecată din 19 septembrie 2011, Tribunalul, din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială de soluţionare a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 1702/ F din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat, în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul S.N. împotriva intimaţilor M.A.N. şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, pentru următoarele considerente:
În cauză s-a formulat o contestaţie împotriva unei decizii de recalculare a pensiei, decizie emisă în baza Legii nr. 119/2010.
Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea şi potrivit art. 54 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, deciziile comisiei de contestaţii pot fi atacate în instanţă potrivit Legii nr. 19/2000.
Aşadar, instanţa competentă se stabileşte potrivit Legii nr. 19/2000, lege în vigoare la data emiterii deciziei contestate emisă în decembrie 2010 şi aplicabilă în speţă conform principiului tempus regit actum, pentru că abia din data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010, lege ce nu poate retroactiva întrucât ar încălca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, lege care prevede dispoziţii legale în privinţa instanţei competente teritorial să soluţioneze un asemenea litigiu, diferite de cele din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Tribunalul, observând că în cauză contestaţia formulată nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii pentru a atrage competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului, ci este o contestaţie împotriva intimaţilor Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, ce au sediul în Bucureşti, a stabilit că nu este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, instanţa competentă teritorial fiind tribunalul în a cărui rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul pârâţii, adică Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1389 din 13 februarie 2012, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de contestatorul S.N., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, pentru următoarele considerente:
Contestaţia a fost înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud la data de 25 mai 2011, dată la care intraseră deja în vigoare dispoziţiile Legii nr. 263/2010.
Este adevărat că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, care face, în art. 7 alin. (1), trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar art. 156 din Legea nr. 19/2000 stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, dar, la data sesizării instanţei, Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competenţă fiind modificate începând cu data de 01 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanţei de la domiciliul reclamantului.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege”.
În consecinţă, norma de procedură este de imediată aplicare, motiv pentru care, începând cu data de 01 ianuarie 2011, norma inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului în situaţia contestaţiilor împotriva deciziilor caselor de pensii sectoriale este aplicabilă şi situaţiilor în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi (Legea nr. 19/2000).
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conţinutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.
Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Din contră, în situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că, faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de „case de pensii sectoriale”, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate.
Potrivit art. 135 din Lege „atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.
Cum, în speţă, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menţionat, potrivit căreia competenţa revine instanţei în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul S.N. şi pe intimaţii M.A.N. şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5635/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5637/2012. Civil → |
|---|
