ICCJ. Decizia nr. 5745/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 4259/2002 la Tribunalul Gorj, reclamanta D.A. a contestat decizia nr. 1749 din 14 octombrie 2002, emisă de Directorul Stațiunii de Cercetare Horticolă Tg. Jiu, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 4.000 m.p. situată în Tg-Jiu, str. Lunca Târgului, teren preluat abuziv în perioada 1945-1989.
Prin sentința civilă nr. 69 din 15 martie 2004 Tribunalul Gorj a respins ca nefondată acțiunea, cu motivarea că terenul pretins de reclamantă a intrat în administrarea detentoarei prin protocol de preluare de la fosta unitate ROBUR, împreună cu construcția fostei Stații C.F.R., iar ulterior terenul a fost trecut în domeniul public al Statului prin Decretul nr. 517/999.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că terenul pe care a fost construită gara CFR a aparținut autorilor săi, și nu domeniului public, pretențiile sale privind retrocedarea, nu se justifică.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 2979 din 24 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar, s-a admis apelul declarat de reclamanta D.G.A., în contradictoriu cu intimata pârâtă Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg. Jiu.
A fost schimbată sentința, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D.G.A. și a fost obligată pârâta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg. Jiu, la restituirea în natură reclamantei a suprafeței de 3774, 46 m.p., cu învecinările și dimensiunile din expertiza efectuată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că probele administrate în cauză conduc la concluzia că terenul ce a aparținut autorului reclamantei, a fost preluat abuziv de stat și că în prezent poate fi restituit în natură, întrucât nu mai deservește scopului preluării,anume acela de gară.
Construcțiile aflate pe teren, edificate de pârâtă, sunt total degradate și scoase din uz.
Recursul declarat împotriva deciziei a fost respins prin decizia civilă nr. 7386 din 22 septembrie 2006 pronunțată de I.C.C.J. în dosar, cu motivarea că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
La data de 13 mai 2009, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg. Jiu a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2979/2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar, intimată fiind D.G.A., în temeiul art. 322 pct. 4, 5 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 190 din 17 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuienta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg. Jiu, în contradictoriu cu intimata D.G.A.
A fost desființată decizia civilă nr. 2979 din 24 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova și reținută cauza pentru rejudecarea apelului.
Curtea a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 322 pct. 4 Teza a II-a potrivit cărora "revizuirea este posibilă, dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul său în urma judecății".
Astfel, prin sentința civilă nr. 5861/2008 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în dosar, definitivă prin decizia civilă nr. 504/10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a anulat actul fals reprezentat de raportul de expertiză întocmit de expert M.P. în dosar al Curții de Apel Craiova.
Din considerentele acestor hotărâri rezultă că, față de expertul M. s-au efectuat cercetări penale, a fost pronunțată o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală și s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
S-a reținut în ordonanța procurorului că, prin aspectele consemnate în raportul de expertiză a fost afectat dreptul de proprietate al numiților B.G. și B.M., întrucât suprafața de 600 m.p. ce le aparține acestora a fost inclusă în proprietatea apelantei D.A., cu toate că expertul s-a deplasat la terenul în litigiu și a observat că era împrejmuit cu gard și nu a luat în considerare actele prezentate de familia B.
Cu ocazia rejudecării, intimata pârâtă S.C.D.H. Tg. Jiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, însoțită de următoarele înscrisuri : protocolul privind predarea - primirea terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului deținut de S.C.D.H., încheiat între cele două pârâte, adeverințe emise de Consiliul Local Bălești în 1961 și 1994, contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2465/2006 între N.D. - B.G. și B.M., încheierea nr. 17892/2006 întocmită de O.C.P.I. Gorj în dosar, copia sentinței civile nr. 3448/2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu.
Reclamanta D.A. a depus precizări la motivele de apel în ședința publică din 2 septembrie 2009.
La data de 21 septembrie 2009, reclamanta apelantă a depus răspuns la întâmpinarea intimatei S.C.D.H. Tg. Jiu, prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, motivată de faptul că nu mai deține terenul în litigiu, fiind predat prin protocol pârâtei Primăria Municipiului Tg. Jiu, aspect confirmat de reprezentantul S.C.D.H.
Instanța de apel, față de susținerile părților, de actele existente la dosarul cauzei, față de faptul că expertiza întocmită de expert M.P. a fost declarată falsă, a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize tehnice, cu specialitatea topografie.
în ședința publică din 28 martie 2011 procuratorul apelantei a învederat instanței că aceasta a decedat la 1 martie 2011, unic fiul al acesteia fiind procuratorul, conform certificatului de calitate de moștenitor din 18 martie 2011, depus la dosarul cauzei.
Prin decizia civilă nr. 286 din 6 iulie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanta D.G.A. - decedată și continuat de moștenitorul P.I.V., împotriva sentinței civile nr, 69 din 15 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu intimata pârâtă Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu-Jiu și intimata Primăria Municipiului Tg. Jiu.
A schimbat sentința,în sensul că a admis în parte contestația, a anulat decizia nr. 1749 din 14 octombrie 2002 emisă de pârâta S.C.D.H. Tg. Jiu.
S-a dispus restituirea suprafeței de 2758 m.p. teren situat în punctul "Lunca Târgului" din hotarul Tg. Jiu, identificat în schița anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert N.P. prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 11, 10, 7, 8, 9, 1.
A obligat pârâtele la plata sumei de 1.050 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, către reclamantul moștenitor.
Curtea a constatat că reclamanta D.G.A., decedată în cursul judecății, acțiunea fiind continuată de moștenitorul său P.I.V., a declanșat procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 prin Notificarea din 14 februarie 2002 adresată pârâtei S.C.D.H. Tg. Jiu, prin care a solicitat despăgubiri pentru terenul situat în Tg. Jiu, Lunca Târgului, str. Tismana, teren ce a fost proprietatea părinților săi G. și E.F.D., preluat abuziv de către stat în perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Procedura administrativă a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr. 1749 din 14 octombrie 2002, decizie pe care reclamanta a contestat-o prin procedura judiciară facultativă, prevăzut de legea specială.
Prin această decizie s-a respins cererea formulată de reclamantă, cu motivarea că terenurile din "Dealul Târgului" nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, deoarece regimul juridic al acestora este reglementat de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.
Reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu certificatul de moștenitor din 11 aprilie 1985.
Certificatul de moștenitor a fost anulat prin sentința civilă 3172 din 30 mai 1986 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu și nu are relevanță această anulare în ceea ce privește calitatea de unic succesor al defunctei D.A., atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că acest teren a mai fost notificat și de altă persoană. Dovada proprietății autorilor apelantului reclamant asupra terenului în litigiu, ce face parte din suprafața de 2 ha amplasată în punctul "Lunca Târgului", în Tg. Jiu, a fost făcută cu actul de vânzare-cumpărare încheiat în 1888, între cumpărător F.D. și vânzător I.P.R.
De altfel, din certificatul nr. 2534 din 10 mai 1994 emis de Arhivele Statului - Filiala Dolj, rezultă că autorii reclamantei (decedată) au avut în proprietate suprafața de 16,21 ha teren ce a fost cedat la stat, conform H.C.M. nr. 308/1953.
Din terenul predat la Stat au fost împroprietăriți alți locuitori, în acest sens fiind depus actul de împroprietărire al numitului C.V., cu suprafața de 5.000 m.p. teren în "Dealul Târgului", avându-l ca vecin la E pe I.D., proprietar care apare cu vecin la E și în actul de expropriere al autorului D.F.G.
Deci preluarea terenului deținut de autorii reclamantului a fost abuzivă.
Rămâne în discuție dacă terenul solicitat face obiectul Legii nr. 10/2001 și cum trebuie rezolvată modalitatea de reparație a moștenitorului apelant.
în expertiza ordonată în cauză, efectuată de expert P.N., a fost reprezentată grafic suprafața de teren, solicitată de apelantul moștenitor, în anexa 1 la raport.
La momentul efectuării expertizei terenul se afla în intravilan și nu se mai afla în patrimoniul pârâtei S.C.D.H. Tg. Jiu, fiindcă a fost predat pârâtei Primăria Tg. Jiu prin protocolul încheiat la 19 martie 2002.
Din suprafața identificată de expert de 3495 m.p., suprafața de 737 m.p. este ocupată de terțul B.G., cu acte de proprietate.
Apelantul moștenitor este în posesia terenului solicitat, mai puțin cel ocupat de B.G., iar construcțiile existente pe acesta se află în stare de degradare. Deși pârâta S.C.D.H. Tg. Jiu susține că aceste construcții sunt proprietatea sa, nu a adus nicio dovadă în acest sens, însă apelantul moștenitor este de acord să achite contravaloarea acestora acestei pârâte.
S-a reținut că în cauză s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, dovada proprietății terenului solicitat, a preluării abuzive și a posibilității de restituire în natură, care este regula în materia Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul P.I.V. și pârâtele Primăria Municipiului Târgu Jiu și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu Jiu.
Reclamantul P.I.V., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, urmare a greșitei interpretări și aprecieri a celor expuse în raportul de expertiză și din care rezultă că suprafața totală de teren care a făcut obiectul notificării este de 3495 m.p., suprafața de teren deținută de numiții B.G. fiind o suprafață de teren distinctă de cea care a făcut obiectul notificării, astfel că nu se impunea diminuarea suprafeței de teren restituite cu cea deținută de familia B.G..
Primăria municipiului Târgu Jiu, prin Primar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a dezvoltat următoarele critici:
în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, obiectul litigiului constând în contestația formulată împotriva unei decizii emisă de S.C.D.H. Târgu Jiu care s-a pronunțat cu privire la o notificare formulată de intimata-reclamantă.
Au fost introduși în prezenta cauză la 28 octombrie 2009 și nu a fost înregistrată la Primăria Târgu Jiu nicio notificare pe numele D.A., și nu are culpă procesuală.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța, admițând în parte contestația a schimbat sentința instanței de fond, în fata căreia nu a fost parte și, în mod greșit a dispus restituirea suprafeței de 2758 m.p., fără să precizeze și cine urmează să ducă la îndeplinire această situație.
Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu Jiu, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. a dezvoltat următoarele argumente:
în mod greșit instanța de apel a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 rap. la art. 4 alin. (2) din Legea tir. 10/2001 cu certificatul de moștenitor din 11 aprilie 1985 de vreme ce acest certificat a fost anulat prin Sentința civilă nr. 3172 din 30 mai 1986, fiind dată eficiență juridică unui act anulat.
Instanța de apel în considerentele deciziei atacate a făcut referire la construcțiile edificate pe suprafața de teren ce face obiectul litigiului în cauză, reținând că deși pârâta S.C.D.H. Tg-Jiu a arătat că aceste construcții sunt proprietatea sa, nu a adus nicio dovadă în acest sens, însă apelantul moștenitor este de acord să achite contravaloarea acestora acestei parate".
Acest ultim aspect analizat de către instanța de apel nu a fost pus în discuția părților, fiind astfel nesocotit principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, aspect de natură să provoace o vătămare, în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea astfel pronunțată fiind lovită de nulitate.
Instanța de apel a reținut parțial sau în totalitate considerente străine de natura pricinii care nu concordă realității, în sensul că a apreciat greșit starea construcțiilor existente.
Instanța nu a analizat probatoriul administrat cauzei, respectiv anexele atașate la obiecțiunile depuse pentru termenul din 28 martie 2011, iar în ce privește Notele transmise prin fax la data de 5 iulie 2011, având în vedere amânarea pronunțării la data de 6 iulie 2011, acestea nu se regăsesc menționate nici în practicaua și nici în considerentele deciziei atacate.
Din aceste înscrisuri rezultă că cele două construcții edificate - platforma betonată și bazinele betonate pentru borhot fructe deteriorate rezultate din sortare - au fost realizate de către recurenta-pârâtă. Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Tg-Jiu după preluarea prin protocol a construcției clădire - gară C.F.F., această din urmă clădire nemaifuncționând din anul 1970 cu destinația de gară, dar fiind transformată și folosită de către S.C.D.H. Tg-Jiu în patrimoniul căreia a intrat, potrivit specificului acesteia, aflându-se și la această dată în inventarul instituției cu valori neamortizate.
Instanța a analizat trunchiat actele depuse în susținerea cauzei, a dat o interpretare greșită probelor, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
în ce privește "starea de degradare" a construcțiilor, această concluzie a Curții nu concordă realității aspect ce rezultă din planșele fotografice existente la dosar, construcțiile fiind în buna stare, suprafața construită fiind de 2.128 mp, restul suprafeței până la 2.758 mp fiind teren adiacent clădirilor.
în cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., respectiv principiul rolului activ al judecătorului, în refacerea și completarea probelor, suplimentul la raportul de expertiză neconținând răspunsuri care să conducă la lămurirea cauzei.
Amplasamentul terenului solicitat de intimatul-reclamant nu se află în zona Gara C.F.F. (Șușița) Tg-Jiu - Tismana unde sunt edificate clădiri, aspect ce rezultă din întreg probatoriul administrat: raport de expertiză întocmit numai pe baza susținerilor intimatului-reclamant, Adresa O.C.O.T. Gorj 714 octombrie 1994, planșe și schițe cadastrale, Decret nr. 308/1953, Decret nr. 23/1957 cu tabele și schițe anexă.
Expertul nu a identificat amplasamentul fostei proprietăți a autorului reclamantului și nu a putut stabili dacă terenul indicat de procuratorul acesteia, ca fiind în deținerea pârâtei și solicitat la restituire în prezenta cauză, se suprapune cu cel deținut în proprietate de autorul reclamantului, aceasta pe de o parte, întrucât la dosar reclamantul nu a depus acte de proprietate care prin elemente de identificare să permită determinarea amplasamentului fostei proprietăți a autorului său.
în această situație nu pot fi reținute cu putere probatorie sub acest aspect concluziile experților, având în vedere că acestea nu s-au întemeiat pe elemente concrete și obiective furnizate de planuri parcelare și acte de proprietate, ci exclusiv pe declarațiile procuratorului reclamantului, așa cum ei înșiși au precizat.
Actul de proprietate (act de vânzare-cumpărare din 1888) invocat de reclamant nu oferă elemente de identificare a terenurilor nominalizate pentru a putea permite localizarea acestora, iar experții au precizat în mod expres că nu pot proceda la această identificare pe baza actului prezentat.
Analizând lista cu persoanele împroprietărite din terenul autorului D.F.G. cedat la Decretul nr. 308/1953 comparativ cu persoanele ce au avut terenuri în zona Gară C.F.R. Tg-Jiu - Tismana și care au fost expropriate ulterior, la Decretul nr. 23/1957 pentru construirea căii ferate forestiere Tg-Jiu - Tismana, potrivit tabelelor și schițelor anexă la decret, figurează cu totul alte persoane și nu cele care au fost împroprietărite din averea autorului Dănescu în anul 1953. Așa fiind, rezultă faptul că autorul intimatului-reclamant - D.F.G. nu a deținut teren în zona Gară C.F.F. (Șușița) Tg-Jiu - Tismana, ci cu totul alte persoane.
Potrivit actului primar invocat de intimatul-reclamant, rezultă faptul că acest teren reprezintă o singură suprafață și nu ar fi format din mai multe parcele apropiate.
Interpretarea dată de instanță cu privire împroprietărirea unor cetățeni din suprafața de 16,21 ha cedată la stat conform Decretului nr. 308/1953 de autorul Dănescu Gheorghe este total greșită deoarece această suprafață așa cum rezultă și din actul sub semnătură privată este formată din mai multe bucăți de teren, or în punctul "Gară C.F.F." conform declarațiilor autentificate ale numitelor C.P. și S.I., D.G. nu a deținut teren în proprietate, acesta învecinându-se cu terenul numitului D.I. dar într-un alt punct, respectiv în pct. Dealul Târgului (actual str. M.).
Reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive de către stat pentru această suprafață de teren solicitată, amplasată în acest punct, condiție pentru a cădea sub incidența Legii nr. 10/2001.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Se constată că recurentul reclamant P.V. a invocat în mod formal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., întrucât prin motivele de recurs așa cum au fost dezvoltate, solicită în principal o reevaluarea a probatoriului administrat cu consecința reținerii că se impune a fi restituit în natură și suprafața de 737 m.p., deținută de numiții B.G.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs încălcarea expresă și reală a legii, anume soluția pronunțată să nu fie cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.
în analiza acestui motiv, instanța de recurs nu poate verifica dacă instanțele de fond au făcut o apreciere eronată a probatoriului, adică dacă s-a comis o gravă greșeală de fapt, știut fiind că o astfel de verificare era permisă prin dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
în raport de obiectul judecății, de limitele învestirii instanței și de constatarea că suprafața de 737 m.p. este ocupată de terțul B.G., cu acte de proprietate, în mod legal instanța nu a dispus și restituirea în natură a acestei suprafețe de teren, această suprafață de teren nefiind la dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării.
Critica invocată de Primăria municipiului Târgu Jiu, privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., raportat la faptul că a fost introdusă în cauză la data de 28 octombrie 2009, că n-a fost notificată și drept urmare nu are culpă procesuală, este nefondată.
Primăria municipiului Târgu Jiu, are calitate procesuală în cauză, în calitate de succesoare în drepturi a entității inițial învestite cu soluționarea notificării, urmare a transferului (predării) terenului prin Protocolul încheiat la 19 martie 2002.
Raportat la reținerea instanței că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a terenului, și a faptului că recurenta este deținătoarea bunului la data soluționării cauzei, este evident că recurenta este în culpă procesuală, fiind obligată în mod legal la plata cheltuielilor de judecată.
Faptul că nu a fost parte la judecată în primă instanță nu are relevanță juridică și nu poate constitui motiv de nelegalitate al deciziei recurate, în condițiile în care aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de succesoare în drepturi a entității emitente a dispoziției contestate, urmare a transferului bunului care a făcut obiectul notificării.
Raportat la dispozițiile art. 2812a C. proc. civ., critica privind aspectul echivoc al dispozitivului, în sensul că nu se precizează în mod expres cine are obligația să dispună restituirea în natură a terenului este inadmisibilă, partea având posibilitatea să ceară lămurirea dispozitivului.
Criticile formulate de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu Jiu sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Invocarea de către recurentă a nelegalității deciziei prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul că instanța nu a pus în discuția părților faptul că apelantul moștenitor este de acord cu plata contravalorii acestor construcții deși nu s-a făcut nicio dovadă a proprietății, este greșită.
în prezent,, potrivit art. 105 C. proc. civ., nulitatea unui act de procedură poate fi cerută în 2 cazuri: a) necompetența judecătorului; b) nerespectarea formelor legale și necompetența funcționarului.
Reținerea instanței că apelantul moștenitor este de acord să achite contravaloarea construcțiilor nu constituie un incident procedural în soluționarea cauzei, în temeiul căruia instanța ar fi avut obligația să-l pună în discuția părților ci a constituit un argument în aprecierea posibilității de restituire în natură a terenului.
în raport de obiectul judecății și de limitele învestirii instanței se constată că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut și nici ceea ce nu s-a cerut, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. privind reținerea contradictorie a stării materiale a construcțiilor, instanța reținând că acestea se află în stare de degradare, iar faptul că în prima judecată a apelului s-ar fi reținut că acestea sunt total degradate și scoase din uz, nu poate conduce la reținerea unei motivări contradictorii, motivările fiind cuprinse în hotărâri diferite.
Deși recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunul act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare sau modificare a deciziei.
Nefondat este și motivul de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și argumentat pe faptul că în cauză nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire întrucât certificatul de moștenitor nr. x/1985 a fost anulat prin sentința civilă nr. 3172/1986 și nici dovada întinderii dreptului de proprietate al autorului reclamantei și a amplasamentului terenului pentru a se aprecia incidența dispozițiilor art. 8 și dacă există identitate între terenul ce a aparținut autorului și cel pentru care se cere restituirea în natură, concluziile experților fiind greșite.
în analiza acestui motiv de recurs, instanța nu poate verifica dacă instanța de apel a apreciat eronat probatoriul administrat, adică s-a comis o gravă greșeală de fapt, dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. fiind abrogate, argumentele în susținerea acestui motiv vizând aspecte de temeinicie a hotărârii.
Condițiile în care are loc restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv sunt legale, în sensul că ele sunt prevăzute de Legea nr. 10/2001 și numai nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a legii.
Or, dacă respectarea condițiilor în care are loc restituirea în natură poate face obiectul unor critici de nelegalitate, aprecierea judecătorilor privind posibilitatea restituirii în natură, stabilită în concordanță cu criteriile legale, constituie o problemă de temeinicie a hotărârii care, pentru considerentele de mai sus arătate,scapă controlului instanței de recurs.
în speță, sub motivul încălcării dispozițiilor art. 1-8 din Legea nr. 10/2001 se constată că se solicită în principal o reevaluare a probatoriului administrat cu consecința reținerii că reclamantul nu a Scut dovada calității de persoană îndreptățită, a întinderii dreptului, a amplasamentului li a posibilității de restituire în natură, nefiind un teren "liber" în sensul legii, deoarece există construcții pe acesta care aparțin recurentei, ceea ce nu-i este permis instanței de recurs.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., s-au respins recursurile ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5892/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5687/2012. Civil → |
|---|
