ICCJ. Decizia nr. 5658/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5658/2012
Dosar nr. 7610/1/2011
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. 4790/197/2008, reclamanta SC C.A.A. SRL Braşov a solicitat, în contradictoriu cu paratele SC F.Z.B.O.D. SA şi SC G.S.C. SRL Paşcani, să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 şi radierea din CF a acestui antecontract în privinţa imobilelor cu nr. top. x şi nr. y, teren în suprafaţa de 1.925 mp şi respectiv, 575 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 297/2009, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea, a dispus radierea din CF Braşov a imobilelor A+25 - teren în suprafaţă de 1925 mp şi A+53 - teren în suprafaţă de 575 mp, proprietatea reclamantei de sub B55, a notării antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 de B.N.P. – M., M.M., M.I.T.; a respins restul pretenţiilor ca nefondate; a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată şi a fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC G.S.C. SRL a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 43/ AP din 13 aprilie 2010, a admis apelul declarat de pârâta SC G.S.C. SRL Paşcani împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în totalitate acţiunea, a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a obligat-o pe intimata reclamantă la plata sumei de 115.411 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 5 lei neachitate la instanţa de fond, şi la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1.504,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Radierea notării din CF se dispune în temeiul actelor doveditoare care atestă stingerea împrejurării care a determinat înscrierea notării, respectiv, aceasta are loc când au încetat efectele notării.
Prin urmare, aceleaşi formalităţi care au stat la baza notării, trebuie să existe şi la data radierii, ambele operaţii de carte funciară efectuându-se cu acordul tuturor părţilor, respectiv, în speţă, cu acordul vânzătorului şi al cumpărătorului.
În cauză, lipseşte acordul cumpărătorului promitent, aşa cum în mod corect s-a reţinut prin încheierea de CF din 02 aprilie 2007, prin care s-a respins cererea de radiere a antecontractului de vânzare cumpărare.
De asemenea, s-a mai reţinut că nu se impune radierea notării antecontractului de vânzare cumpărare, întrucât, potrivit situaţiei de fapt şi de drept reţinută corect de prima instanţă, cu privire la considerentele pentru care aceasta a respins petitul privind constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare, nu au încetat efectele notării.
Tot astfel, instanţa de apel a apreciat că motivarea instanţei de fond, în sensul că notarea antecontractului de vânzare cumpărare grevează imobilul proprietarului actual, nu este de să impună radierea notării şi înlăturarea efectelor antecontractului de vânzare cumpărare care nu a fost desfiinţat.
Reţinându-se culpa procesuală în sarcina intimatei reclamante, în baza art. 274 C. proc. civ., aceasta a fost obligată la plata sumei de 1.504,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, către apelanta pârâtă. Totodată, constatându-se că reclamanta nu a achitat corespunzător la fond taxele judiciare de timbru, în baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, aceasta a fost obligată la plata sumei de 115.411 lei, taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C.A.A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-o primă critică, recurenta-reclamantă a susţinut că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 39 şi 40 din Legea nr. 7/1996, în ceea ce priveşte respingerea cererii de radiere a notării de sub B + 49 din CF 13808 Braşov, a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 de B.N.P. - I.M., M.M. şi M.I.T., încheiat între pârâta SC F.Z.B.O.D. SA şi SC G.S.C. SRL Paşcani, sub numerele de ordine A + 52 şi A + 53, deşi atât reclamanta cât şi pârâta SC F.Z.B.O.D. SA au fost de acord pentru radierea notării antecontractului, încheind o convenţie în acest sens.
Printr-o altă critică recureta reclamantă a reproşat instanţei de apel că în mod greşit a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a suplimenta taxa de timbru şi timbrul judiciar în situaţia în care aceasta a achitat taxele judiciare în cuantum fix, determinate potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a)1 din Legea nr. 146/1997
Prin decizia nr. 5052 din 9 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul şi a obligat-o pe recurenta reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut, în ceea ce priveşte prima critică redată mai sus, faptul că deşi reclamanta şi pârâta SC F.Z.B.O.D. SA au fost de acord pentru radierea notării antecontractului, încheind o convenţie în acest sens, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale sus-menţionate, deoarece, pe de o parte, atât din încheierea care a ordonat înscrierea, din 20 noiembrie 2006 emisă de Oficiul de cadastru şi publicitate Braşov, cât şi în înscriere nu au fost arătate anul, luna şi ziua în care notarea îşi pierde efectul, iar pe de altă parte, nici recurenta-reclamantă nu a formulat susţineri în acest sens, prin cererea sa de recurs.
Aceeaşi instanţa de recurs a reţinut că deşi în promovarea acestui petit al acţiunii, recurenta-reclamantă a invocat convenţia intervenită între aceasta şi pârâta SC F.Z.B.O.D. SA, în mod corect instanţa de apel a motivat că, atâta vreme cât nu s-au depus acte doveditoare care să ateste stingerea împrejurării care a determinat înscrierea notării, cât şi în lipsa acordului tuturor părţilor care au determinat notarea, nu se poate dispune radierea acesteia, considerent cuprins şi în încheierea de CF din 2 aprilie 2007, prin care s-a respins cererea de radiere a antecontractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte cea de a doua critică formulată de recurenta-reclamantă, instanţa de recurs a reţinut că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulţumită poate face numai cerere de reexaminare, în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, republicată, ce constituie normă cu caracter special, astfel că nu se poate contesta modul de stabilire a cuantumului taxei de timbru şi a timbrului judiciar pe calea recursului, sancţiunea fiind aceea a neanalizării criticilor formulate de reclamantă pe acest aspect.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 26 septembrie 2011 SC C.A.A. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
în motivarea contestaţiei, se susţine că instanţa de recurs din eroare a considerat că nu poate analiza criticile vizând greşita stabilire de către instanţa de apel în sarcina reclamantei a obligaţiei de a suplimenta taxa de timbru şi timbrul judiciar pe considerentul că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulţumită poate face numai cerere de reexaminare, în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
A mai susţinut că necercetarea acestui motiv este rezultatul unei greşeli, întrucât stabilirea taxei de timbru nu s-a făcut în condiţiile art. 18 din Legea nr. 46/1997 în raport de care funcţiona instituţia cererii de reexaminare, ci în condiţiile art. 20 din aceeaşi lege, în calea de atac a apelului. Contestatoarea a mai susţinut că instituţia cererii de reexaminare nu mai este prevăzută de lege pentru situaţia în care taxa judiciară datorată la fond este stabilită într-o cale de atac, prin dispozitivul hotărârii care poate fi atacat doar printr-o cale de atac prevăzută de lege, în speţă, recursul.
Examinând hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., calea extraordinară a contestaţiei în anulare specială se poate exercita numai împotriva hotărârilor pronunţate în recurs şi are în vedere două situaţii distincte - când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, această din urmă ipoteza fiind indicată de contestatoare.
Analizând decizia contestată în speţă se constată că instanţa de recurs a fost chemată să se pronunţe cu privire la două motive de recurs.
Din cuprinsul deciziei atacate se constată că înalta Curte, analizând primul motiv de recurs prin care s-a susţinut nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 39 şi 40 din Legea nr. 7/1996 în ceea ce priveşte cererea de radiere a notării de sub B+49 în CF Braşov a antecontractului de vânzare cumpărare, autentificat din 16 noiembrie 2006, a constatat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale menţionate.
Referitor la motivul al doilea de recurs, care a vizat stabilirea în mod greşit în sarcina reclamantei a obligaţiei de a suplimenta taxa de timbru şi timbrul judiciar în situaţia în care aceasta a achitat taxele judiciare în cuantum fix, determinate potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a)1 din Legea nr. 146/1997, instanţa, motivând că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulţumită poate face numai cerere de reexaminare, în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, astfel că, modul de stabilire a cuantumului taxei de timbru şi a timbrului judiciar nu poate fi contestat pe calea recursului, situaţie în care recurenta reclamantă a fost sancţionată cu neanalizarea criticilor pe acest aspect.
Faţă de cele reţinute mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a analizat motivul de casare al cărui omisiune de cercetare se reclamă prin formularea contestaţiei în anulare, în contextul art. 318 C. proc. civ., instanţa învestită cu soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac de retractare nefiind în măsură să cenzureze legalitatea analizei realizate de instanţa de recurs.
În consecinţă, contestaţia în anulare formulată, neîntrunind condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.A.A. SRL împotriva deciziei nr. 5052 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5657/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5659/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
