ICCJ. Decizia nr. 571/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 571/2012
Dosar nr. 22628/3/2006
Şedinţa publică de la 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta SC U.B.W. SA a chemat în judecată pe pârâta SC H.V. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 491.867,57 lei reprezentând contravaloarea ambalajelor nereturnate în temeiul de 30 de zile prevăzut în contractul de distribuţie nr. 533 din 11 martie 2004, iar, prin cererea reconvenţională, pârâta SC H.V. SRL a solicitat obligarea reclamantei SC U.B.W. SA la plata sumei de 144.800,8 lei reprezentând contravaloare garanţii nerestituite de reclamantă pentru ambalajele predate precum şi obligarea reclamantei la plata sumei de 300.510,60 lei - contravaloare garanţii nerestituite pentru ambalajele recuperate din piaţă de noii săi distribuitori.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 5983 din 15 aprilie 2009, a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC U.B.W. SA, a obligat pârâta SC H.V. SRL la plata sumei de 491.867,57 lei reprezentând contravaloare ambalaje nereturnate, a admis în parte cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 144.800,8 lei reprezentând contravaloare garanţii nerestituite pentru ambalajele predate, compensând totodată cheltuielile de judecată ale părţilor, cu motivarea că, pentru a obţine valoarea de înlocuire a ambalajelor nereturnate de pârâtă, reclamanta are dreptul de a solicita obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferenţa dintre valoarea de înlocuire a ambalajelor şi valoarea lor de garanţie (valoare ce a fost deja plătită de pârâtă), iar, cu privire la cererea reconvenţională, reclamanta avea obligaţia de a restitui pârâtei contravaloarea garanţiilor pentru ambalajele restituite, din raportul de expertiză contabilă reieşind că reclamanta datorează pârâtei suma de 145.238,47 lei reprezentând valoare garanţii pentru ambalajele restituite de pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin decizia nr. 189 de la 21 aprilie 2011, a admis apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă SC H.V. SRL, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate cu privire la cererea reconvenţională, reţinând că raportul de expertiză întocmit în apel pleacă de la premisa corectă, determinând întinderea obligaţiei apelantei-pârâte numai în funcţie de contravaloarea ambalajelor aflate în posesia sa la încetarea contractului, din comparaţia evidenţelor contabile rezultând nu numai că nu datorează nimic intimatei-reclamante, dar a şi plătit în plus suma de 139.596, 20 lei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC U.B.W. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă şi menţinerea sentinţei comerciale pronunţate de Tribunalul Bucureşti ca fiind legală şi temeinică. In argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanţa de apel şi-a întemeiat întreaga motivare de admitere a apelului H.V. pe o expertiză judiciară ale cărei obiective vizează în exclusivitate cererea reconvenţională a pârâtei, în mod greşit a înlăturat expertiza judiciară efectuată în dosarul de fond şi a considerat neaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 13.2.5. din contractul de distribuţie, în mod neîntemeiat fiind respinse susţinerile U. de reţinere a raportului judiciar întocmit de către expertul desemnat de instanţa de fond şi reţinute concluziile raportului de expertiză efectuat în faza apelului, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ.
Pârâta SC H.V. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea integrală a apelului în sensul admiterii şi a celui de-al doilea capăt de cerere din cererea reconvenţională şi obligării SC U.B.W. SA la plata sumei de 300.510,60 lei reprezentând contravaloarea garanţiilor nerestituite pentru ambalajele plătite şi recuperate de noii distribuitori de la clienţii en-detail. în motivare, pârâta a învederat că instanţa de apel a interpretat greşit corespondenţa formată din şase scrisori trimise de şase societăţi comerciale, acestea reprezentând corespondenţă comercială în sensul art. 46 C. com., constituind mijloc de probă recunoscut de acesta, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ.
Analizând excepţia nulităţii şi recursurile formulate prin prisma motivelor invocate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reţine următoarele :
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, textul impunând, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitative prevăzute de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ.
În speţă, din observarea criticilor formulate de reclamantă, înalta Curte apreciază că argumentele expuse de SC U.B.W. SA pot fi încadrate în cazurile prevăzute de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., astfel încât va dispune respingerea excepţiei nulităţii recursului.
Referitor la recursul formulat de reclamanta SC U.B.W. SA, Înalta Curte va dispune respingerea acestuia ca nefondat având în vedere următoarele considerente :
Situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond în baza probatoriului administrat, respectiv înscrisuri şi expertiză, nu poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs în cadrul controlului de nelegalitate, neputând fi contestată în această fază procesuală.
In examinarea relaţiilor contractuale dintre părţi, instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 13.2.5. din contractul de distribuţie, astfel încât acest motiv de recurs nu poate constitui o critică la adresa hotărârii recurate, ci doar o achiesare la ceea ce a stabilit instanţa de apel.
Motivul de recurs privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 punct 9 C. proc. civ. nu este fondat, deoarece instanţa a cărei hotărâre este recurată a analizat, în mod corect, raporturile dintre părţi şi a expus motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia; reclamanta nu a indicat, în cuprinsul motivelor de recurs, ce dispoziţii de drept material sau procesual au fost încălcate, limitându-se la a arăta că instanţa de fond a făcut o analiză greşită a materialului probator aflat la dosarul cauzei, susţinere ce nu atrage incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 punct 9 C. proc. civ.
Recursul formulat de pârâta SC H.V. SRL este, de asemenea, nefondat, întrucât interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 punct 8 C. proc. civ.
Nici al doilea motiv de recurs privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 punct 9 C. proc. civ. nu este fondat, deoarece criticile formulate antamează situaţia de fapt determinată de instanţa devolutivă pe baza probelor administrate, or, faţă de limitele de legalitate de care este ţinută instanţa de recurs în verificarea sa prin art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, Înalta Curte nu le poate examina, întrucât argumentele invocate în susţinerea cererii de recurs privesc temeinicia hotărârii atacate şi nu legalitatea acesteia ; interpretarea dată probelor, respectiv a corespondenţei, constituie o chestiune de fapt, instanţele de fond reţinând în mod corect faptul că aceasta reprezintă o probă extrajudiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de pârâta SC H.V. SRL. Respinge recursurile declarate de reclamanta SC U.B.W. SA Bucureşti şi pârâta SC H.V. SRL Chisoda împotriva deciziei comerciale nr. 189 de la 21 aprilie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondate.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 561/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 574/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
