ICCJ. Decizia nr. 5751/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5751/2012
Dosar nr. 1003/111/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1625/R din 21 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bihor - Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 403/C din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bihor.
Deliberând cu prioritate asupra admisibilităţii recursului, Înalta Curte retine următoarele:
Obiectul recursului, în cauza supusă analizei, îl reprezintă, decizia civilă nr. 1625/R din 21 iunie 2011, prin care Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 403/C din 29 noiembrie 2010 a Tribunalului Bihor.
Or, decizia nr. 1625/R din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia, civilă-mixtă este irevocabilă, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
În consecinţă, în considerarea principiului legalităţii căilor de atac, care presupune ca exerciţiul acestora să se realizeze conform dispoziţiilor procesual civile sau legilor speciale care instituie căi de atac, şi unicităţii unei căi de atac, recursul nu poate fi exercitat împotriva unei decizii irevocabile, fiind inadmisibil.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, în sensul admisibilităţii recursului, întrucât, Curtea de Apel Oradea, ar fi calificat greşit calea de atac, instanţa reţine că însuşi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bihor a exercitat această cale de atac a recursului, care a fost judecat ca atare, iar acest aspect al calificării căii de atac a fost ridicat, pentru prima dată, într-o cale de atac ce nu poate fi exercitată, pentru argumentele legale deja expuse.
Mai mult, se constată că, deşi recurenta invocă necesitatea existenţei dublului grad de jurisdicţie în prezenta cauză, pentru a nu fi încălcat accesul la justiţie, garantat de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, aceasta ignoră faptul că, în materie civilă, spre deosebire de materia penală (art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), existenţa dublului grad de jurisdicţie nu este obligatorie, fiind lăsată în marja de apreciere a statului, singurul în măsură să reglementeze existenţa şi modalităţile de exercitare ale căilor de atac. Or, în materia Legii nr. 10/2001, voinţa legiuitorului intern a fost suprimarea căii de atac a apelului şi instituirea unei singure căi de atac, cea a recursului, care, în cauză, a fost epuizată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bihor, împotriva deciziei nr. 1625/R din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bihor împotriva deciziei nr. 1625/R din 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5744/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5755/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
