ICCJ. Decizia nr. 5970/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5970/2012
Dosar nr. 9844/3/2009
Şedinţa publică din 4 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1637 din 10 noiembrie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii I.S.E.R., I.S.S. şi P.A., în baza Legii nr. 10/2001 şi a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru apartamentele nr. 3 şi 4 situate în imobilul aflat în Bucureşti, cu cota aferentă acestora din spaţiile comune şi din terenul în suprafaţă de 305 m.p.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în afară de apartamentele care au fost deja restituite în natură, reclamanţii au dovedit că numai apartamentele cu nr. 3 şi 4 se aflau în proprietatea autoarei lor la data naţionalizării. Apartamentele menţionate au fost înstrăinate în baza Legii nr. 4/1973, ceea ce exclude posibilitatea legală a restituirii în natură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de apel formulată de apelanţii-reclamanţi I.S.E.R., I.S.S. şi P.A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Având în vedere că, potrivit art. 18 din Legea nr. 10/2001 imobilul în litigiu a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, reclamanţii au dreptul numai la măsuri reparatorii în echivalent, iar instanţa civilă este competentă numai pentru stabilirea dreptului la măsuri reparatorii şi nu pentru evaluarea imobilului, deoarece potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 – art. 16 alin. (5) – evaluarea imobilului se realizează în cadrul unei proceduri specifice, în baza legii menţionate, privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Este adevărat că singura soluţie în măsură să facă dreptate este acordarea unor despăgubiri băneşti, astfel cum au susţinut apelanţii în motivele de apel, dar acordarea unor despăgubiri băneşti se realizează în condiţiile legii speciale şi nu în baza dreptului comun, invocat de reclamanţi în cererea de apel.
Instanţa de apel nu a stabilit dreptul reclamanţilor la despăgubiri pentru apartamentele nr. 6, 11 şi 14 din imobilul în litigiu, deoarece, potrivit adresei emise de SC C. SA, apartamentele nr. 6 şi 14 nu au aparţinut autorilor reclamanţilor înainte de naţionalizare, iar pentru apartamentul nr. 11 nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
De altfel, chiar reclamanţii şi-au precizat cererea în faţa instanţei de fond şi au solicitat despăgubiri numai pentru apartamentele nr. 3 şi 4 şi pentru terenul în suprafaţă de 372 m.p.
Pentru suprafaţa de teren menţionată, reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate, al lor sau al autorului lor, astfel că, în mod legal, dreptul de proprietate asupra apartamentelor restituite a fost stabilit în cota parte, aferentă acestora, din suprafaţa de teren totală.
Împotriva deciziei civile au declarat recurs reclamanţii I.S.E.R., I.S.S. şi P.A., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Este nelegală susţinerea instanţei precum că, terenul în suprafaţă de 305 m.p. ar fi fost înstrăinat către „chiriaşi”, deoarece, aşa cum rezultă din probele dosarului, imobilul în litigiu nu a fost trecut în proprietatea statului în mod legal, ci a fost luată doar posesia acestuia. Numai construcţia a fost trecută în proprietatea statului.
- Soluţia instanţei de apel este greşită şi în ce priveşte neacordarea de despăgubiri pentru apartamentele 6, 11, 14, pe considerentul că apartamentele respective nu au aparţinut autoarei reclamanţilor, respectiv I.S.R.
- Greşit instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond, în sensul acordării de despăgubiri în echivalent şi nu băneşti, devreme ce Fondul Proprietatea a fost declarat funcţional.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate, urmând să fie respinse pentru următoarele considerente:
Imobilele în litigiu au fost preluate în mod abuziv de stat, astfel cum legiuitorul a declarat în art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, iar în ceea ce priveşte măsurile reparatorii este aplicabilă legea specială, respectiv decizia nr. 33/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii. Tocmai de aceea nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 480 şi 998 C. civ., iar pentru acordarea despăgubirilor, reclamanţii trebuie să urmeze procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare.
Având în vedere că, potrivit art. 18 din Legea nr. 10/2001, imobilul în litigiu a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, reclamanţii au dreptul numai la măsuri reparatorii în echivalent, iar instanţa civilă este competentă numai pentru stabilirea dreptului la măsuri reparatorii şi nu pentru evaluarea imobilului, deoarece, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 16 alin. (5), evaluarea imobilului se realizează în cadrul unei proceduri specifice în baza legii menţionate, privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În mod judicios, instanţa de apel a reţinut că singura soluţie în măsură să satisfacă cele solicitate de reclamanţi este acordarea unor despăgubiri, în condiţiile speciale şi nu în baza dreptului comun, aşa cum au susţinut reclamanţii.
În faza de apel, în mod corect nu s-a stabilit dreptul reclamanţilor la despăgubiri pentru apartamentele nr. 11 şi 14 din imobilul în litigiu, deoarece, potrivit adresei emise de SC C. SA, apartamentele nr. 6 şi 14 nu au aparţinut autorilor reclamanţilor înainte de naţionalizare, iar pentru apartamentul nr. 11 nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
De altfel, însuşi reclamanţii şi-au precizat cererea în faţa instanţei de fond, în sensul că au solicitat despăgubiri numai pentru apartamentele nr. 3 şi 4 şi pentru terenul în suprafaţă de 372 m.p.
Pentru suprafaţa de teren menţionată, reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii I.S.E.R., I.S.S. şi P.A. împotriva deciziei civile nr. 803A din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5969/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5971/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
