ICCJ. Decizia nr. 595/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 595/2012
Dosar nr. 1644/54/2011
Şedinţa publică din 2 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 15 februarie 2011, reclamanta SC V.P. SRL Slatina a chemat în judecată pe pârâta SC P.C. SRL Slatina, solicitând instanţei ca pe baza hotărârii ce o va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 43 din 16 aprilie 2007 şi evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat în baza acestui contract.
Prin sentinţa nr. 677 din data de 23 martie 2011, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Slatina, aducând ca argument faptul că, valoarea patrimonială a unui litigiu privind rezilierea unui contract de închiriere se stabileşte prin raportare la valoarea folosinţei curente a bunului, respectiv a chiriei curente pe lună, iar în cauză valoarea este sub 100.000 lei, respectiv 720 euro/ lună.
Judecătoria Slatina a pronunţat la data de 24 iunie 2011 sentinţa civilă nr. 7229, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Slatina, invocată de pârâtă, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova, îndreptăţită să hotărască asupra conflictului.
S-a constatat că respectivul contract de închiriere cu nr. 43 din 16 aprilie 2007, a fost prelungit până la data de 16 aprilie 2017, iar perioada rămasă până la încetarea contractului de 72 luni, va fi avută în vedere la calculul chiriei, însumând 51.840 euro, reprezentând în moneda naţională 214.270,27 lei.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., referitoare la competenţa materială de soluţionare a litigiului comercial, respectiv tribunalul.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1644/54/2011 pe rolul Curţii de Apel Craiova, fiind repartizat Secţiei I Civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, care prin încheierea din 07 septembrie 2011 a înaintat-o Secţiei Comerciale, spre competentă soluţionare.
S-a avut în vedere faptul că litigiul are o natură comercială, iar obiectul cererii este evaluabil în bani, conflictul vizând aspectul dacă valoarea pretenţiilor depăşeşte sau nu suma de 100.000 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Slatina, valoarea pretenţiilor fiind sub 100.000 lei.
Se reţine, în lumina deciziei nr. 32/2008 pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în recursul în interesul legii, prevederile de la art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. (a), precum şi art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., se vor interpreta în sensul că, în privinţa instanţei ori în căile de atac, sunt evaluabile în bani, litigiile civile şi comerciale având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial, constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturile patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anterioare.
Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel în raport de prevederile art. 20 pct. 2, art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Slatina.
Împotriva sentinţei nr. 79 din 28 septembrie 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a declarat recurs SC P.C. SRL Slatina care a susţinut următoarele motive de nelegalitate.
Hotărârea atacată este insuficient motivată şi lipsită de temei legal, fiind dată şi cu încălcarea art. 4 C. civ., întrucât aceasta se întemeiază exclusiv pe jurisprudenţă, iar jurisprudenţa nu constituie izvor de drept în sistemul de drept român.
Se mai susţine că, hotărârea atacată este nelegală, întrucât ignoră valoarea dreptului de creanţă protejat prin acţiunea reclamantei, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 şi a art. 5 alin. (1) din Normele metodologice din 22 aprilie 1999 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa nu a aplicat prevederile art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997, care se impuneau în raport cu natura patrimonială a actului juridic a cărui reziliere este cerută prin acţiune. Instanţa a ignorat astfel atât criteriul obiectiv al naturii litigiului, cât şi importanţa interesului în litigiu, respectiv valoarea economică a acestuia.
În alt treilea rând, se susţine că hotărârea recurată este nelegală, întrucât a ignorat şi Decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că litigiul este patrimonial ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanţial, dedus judecăţii, intră un drept patrimonial, real sau de creanţă.
Se întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să nu cuprindă motivele pe care se sprijină sau să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. prevăd care sunt elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.
În acest sens, pct. 5 al textului menţionat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea clară, convingătoare şi pertinentă a hotărârii constituie o garanţie pentru părţile din proces din faţa eventualului arbitrariu şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, iar nerespectarea dispoziţiilor legale arătate face ca hotărârea să fie nelegală.
În speţă, instanţa de apel a respectat aceste dispoziţii legale, a făcut o analiză efectivă a motivelor de apel invocate în cauză, neputând fi primite criticile recurentului sub aspectul motivării deciziei recurate.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie lipsită de temei legal sau să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii.
În speţă, Curtea de Apel Craiova prin sentinţa civilă nr. 79 din 28 septembrie 2011, a stabilit în mod just că aparţine Judecătoriei Slatina competenţa de soluţionare a cauzei ce face obiectul acţiunii formulate de SC V.P. SRL Slatina, împotriva pârâtei SC P.C. SRL.
Criticile formulate de recurenta - pârâtă SC P.C. SRL sub acest aspect sunt nefondate.
Obiectul acţiunii pendinte îl constituie rezilierea contractului de închiriere nr. 43 din 16 aprilie 2007 şi evacuarea pârâtei din spaţiul ocupat de aceasta în temeiul contractului, competenţa de soluţionare a acestei acţiuni revenind Judecătoriei Slatina, în baza prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Aşa cum s-a statuat şi prin Decizia civilă nr. 32/2008 pronunţată deSECŢIILE UNITEal Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii privind evaluarea în bani a litigiilor având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial constatarea nulităţii, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 2, pct. 1 lit. a) şi b) şi art. 2821 alin. (1) din C. proc. civ. se interpretează în sensul că aceste litigii sunt evaluabile. Interpretarea acestor dispoziţii s-a realizat în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi a căilor de atac în astfel de cauze, astfel că nu se pot reţine criticile recurentei sub aspectul ignorării de către instanţă a acestei decizii.
În mod just Curtea de Apel Craiova a statuat că valoarea patrimonială a unui litigiu având ca obiect rezilierea unui contract de închiriere se va stabili prin raportare la valoarea folosinţei cuvenite a bunului, a chiriei lunare, stabilindu-se că, raportat la valoarea litigiului, aceasta nu depăşeşte 100.000 lei, fiind competentă material să soluţioneze litigiul dedus judecăţii, Judecătoria Slatina.
Nefiind incidente alte motive de nelegalitate care să atragă modificarea sau casarea sentinţei recurate, se va respinge recursul ca nefondat, şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine sentinţa civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.C. SRL împotriva sentinţei nr. 79 din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 602/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 592/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
