ICCJ. Decizia nr. 603/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 603/2012
Dosar nr. 65843/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 2 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa - Năsăud sub nr. 1872/12/2010 reclamanţii A.V., B.M., B.S.I., B.T., B.V.S.S., B.I., C.E.L., C.C.G., C.Z., C.S., D.C., D.V., E.I., F.I., F.A., F.S., F.M., G.O.I., G.I., H.A., M.I., M.I., M.L., M.T.G., M.G., P.V., P.L., P.G., P.C., R.D.G., S.A., S.I., Ş.D., Ş.I., Ş.I., T.M., T.G., U.I., V.M., F.F., P.A.F., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere (S.C.M.D.) au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. şi Casa de Pensii a M.A.I. anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise de Casa de Pensii a M.A.I. la data de 27 decembrie 2010 şi menţinerea deciziilor privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 179/2004 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a pensiei iniţiale, suspendarea efectelor deciziei atacate.
Prin sentinţa civilă nr. 1744/ F din 26 septembrie 2011 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a cauzei invocată din oficiu de instanţă şi s-a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a acţiunii civile împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise de Casa de Pensii a M.A.I. la data de 27 decembrie 2010 în favoarea Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că în stabilirea competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, astfel că în cazul contestaţiei promovate de personalul din structurile M.A.I. împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, competenţa soluţionării revine în primă instanţă Tribunalului Bucureşti, ca instanţă în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 11028 din 06 decembrie 2011, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Bistriţa Năsăud şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Iaşi.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispoziţiile legale în vigoare la momentul introducerii acţiunii.
Art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată în alin. (1) că „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare".
Deciziile contestate în prezenta cauză au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 20 aprilie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Cum Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv la 01 ianuarie 2011, ne aflăm în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat şi se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.
Când o lege specială (nr. 19/2000),care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) şi avem o altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
Art. 727 C. proc. civ. arată că „Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc."
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulând că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţa competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Bistriţa Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 606/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 600/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
