ICCJ. Decizia nr. 602/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 602/2012
Dosar nr. 47489/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 2 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 1872/99/2011, reclamantul Ş.M.D. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N. - direcţia financiar contabilă, contestând modul de punere în plată a pensiei recalculate în aplicarea Legii nr. 119/2010 prin Decizia nr. 59514 din 31 decembrie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 889 din 13 aprilie 2011 Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei către Tribunalul Bucureşti, reţinând că, în speţa de faţă, contestatorul nu se judecă nici cu C.N.P.A.S. - ul şi nici cu casa teritorială de pensii, ci cu M.A.N. - direcţia financiar contabilă, cu sediul în Bucureşti, astfel încât cererea sa se încadrează în teza a II-a a art. 156 din Legea nr. 19/2000, respectiv la situaţia celorlalte cereri care se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8223 din 30 septembrie 2011, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, fiind înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Iaşi.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispoziţiile legale în vigoare la momentul introducerii acţiunii.
Art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată în alin. (1) că „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare".
Decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 8 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Cum Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv la 01 ianuarie 2011, ne aflăm în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat şi se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.
Când o lege specială (19/2000),care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă, este înlocuită cu o altă lege ( 263/2010) şi avem o altă lege specială ( 119/2010) care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
Art. 727 C. proc. civ. arată că „Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc."
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulând că prevederile legii, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţa competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 595/2012. Civil → |
|---|
