ICCJ. Decizia nr. 5982/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5982/2012
Dosar nr. 15/1/2012
Şedinţa publică din 4 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 septembrie 2009, reclamantul G.G. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local I., Primăria I., Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri T. şi pe V.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. JJ din 2 martie 2009 şi anularea parţială a hotărârii nr. GG/2009 emise de către pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat Legea nr. 544/2004, H.G. nr. 462/2006, Legea nr. 215/2001, H.G. nr. 400/2003, modificată prin H.G. nr. 1386/2003, O.G. nr. 73/2002, art. 87 C. proc. civ., art. 22 din O.G. nr. 43/1997.
În motivarea acţiunii, a arătat că în luna martie 2009, a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. JJ din 2 martie 2009, prin care Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus exproprierea şi aprobarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în comuna I., având nr. top AA, pentru suprafaţa expropriată de 1.060 m.p., respectiv suma de 6.360 euro, pe numele lui V.I.
Suprafaţa de teren amintită mai sus este evidenţiată în CF XX, având nr. top. PP, în suprafaţă totală de 2.546 m.p. Reclamantul a arătat că este unul dintre coproprietarii acestui teren, alături de G.E. şi C.S., iar numitul V.G. nu are vreun drept de proprietate.
S-a mai învederat că pe rolul Judecătoriei Caransebeş se află Dosarul nr. 1885/208/2009, având ca obiect ieşirea din indiviziune cu privire la terenul evidenţiat în CF XX, având nr. top. PP, în suprafaţă de 2.526 m.p., respectiv terenul ce urmează a fi expropriat şi pentru care Comisia a acordat despăgubiri lui V.I.
Cu privire la hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. GG/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, reclamantul a solicitat ca instanţa să dispună anularea în parte a acesteia, deoarece suma stabilită cu titlu de despăgubire către reclamant nu corespunde suprafeţei ce urmează a-i fi expropriată din terenul evidenţiat în CF YY, nr. top RR, în suprafaţă totală de 8.632 m.p. Lunca Mehadica arabil. Reclamantul a arătat că nu este echitabil să primească aceeaşi sumă de bani ca şi numitul M.D., deoarece suprafeţele ce urmează a fi expropriate diferă şi pe rolul Judecătoriei Caransebeş se afla Dosarul nr. 1269/208/2009 având ca obiect prestaţie tabulară cu privire la terenul amintit.
Prin sentinţa civilă nr. 93 din 10 februarie.2010 Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut că, prin hotărârea nr. GG din 2 martie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri pentru terenul cu nr. top. QQ, în suprafaţă de 4.448 m.p., în cuantum de 26.688 euro, în echivalent în lei.
Terenul nr. top. QQ rezultă din dezmembrarea terenului nr. top. RR înscris în CF YY, dezmembrare efectuată de comisia de expropriere, după cum rezultă din Planul de amplasament şi delimitare a imobilului, cu propunerea de dezlipire de la dosar, dezmembrare care, însă, nu a fost operată în cartea funciară.
S-a dispus, totodată, prin hotărâre, că despăgubirea va fi consemnată astfel: cota de 24.000/72.000 parte, echivalentul a 8.896 euro, numitei M.H.; cota de 24.000/72.000 parte, echivalentul a 8.896 euro, lui M.D.; cota de 361,5/72.000 parte, echivalentul a 134,00 euro, numitei G.E.; cota de 13.727/72.000 parte, echivalentul a 5.088, 14 euro lui G.G.; cota de 3.183,5/72.000, echivalentul a 1.180,02 euro, numitei C.S.; cota de 6.728/72.000 parte, echivalentul a 2.493,84 euro, lui G.G., în cont deschis pe numele expropriatului, la unitatea Banca C., şi va fi eliberată în condiţiile legii.
Asupra terenului ce face obiectul exproprierii, conform extrasului de carte funciară depus la dosar de către reclamant în copie, în suprafaţă totală de 8.632 m.p. (din care a fost expropriată suprafaţa de 4.448 m.p.), înscris în CF YY, nr. top. RR Lunca Mehadica, arabil, sunt 5 coproprietari.
Dintre aceştia, conform extrasului de carte funciară, G.G. are asupra terenului cotele de proprietate de 13.727/72.000 şi de 6.728/72.000 (însumând 20.455/24.000), înscrise sub B3 şi B5, în timp ce M.D. are asupra terenului o cotă parte de 24.000/72.000.
Tocmai pentru aceste cote, de 13.727/72.000 şi de 6.728/72.000, s-au acordat despăgubiri reclamantului prin decizia contestată.
Lui M.D. i s-au acordat despăgubiri într-un cuantum mai ridicat, în mod întemeiat, deoarece are o cotă de proprietate mai mare, respectiv 24.000/72.000.
Aşadar, motivele de anulare a hotărârii nr. GG/2009 invocate de către reclamant sunt neîntemeiate, considerent pentru care prima instanţă a respins cererea acestuia, de anulare a hotărârii, constatând că despăgubirile s-au acordat corespunzător cotelor de proprietate pe care le avea reclamantul la momentul exproprierii.
În ceea ce priveşte hotărârea nr. JJ/2009, prima instanţă a constatat că prin aceasta s-a dispus exproprierea suprafeţei de 1.060 m.p. - imobilul nr. top. AA. În realitate, nu este vorba despre numărul topografic AA, ci despre numărul cadastral AA.
Reclamantul a susţinut că acestui număr cadastral îi corespunde numărul topografic PP - Lunca Mehadica arabil, înscris în CF XX.
Pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a putut confirma dacă terenul expropriat este identificat topografic sub nr. top. PP, însă, din planul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert tehnic T.V. în Dosar nr. 1448/208/2009 al Judecătoriei Caransebeş, rezultă că numărului cadastral AA îi corespunde nr. top. PP, aspect demonstrat şi de faptul că nr. cad. AA se învecinează cu nr. top. PP, după cum rezultă din documentaţia de dezlipire a parcelelor nr. top. AA.
Cu privire la exproprierea dispusă prin hotărârea nr. JJ/2009, nemulţumirea reclamantului constă în aceea că, în mod eronat, susţine acesta, s-au acordat despăgubiri numitului V.I., iar nu reclamantului, ţinând seama că el este proprietarul terenului înscris în CF XX, nr. top. PP.
Din extrasul cărţii funciare depus la dosar de către reclamant, rezultă că, asupra terenului înscris în CF XX, nr. top. PP Lunca Mehadica arabil, de 2.546 m.p., sunt coproprietari G.E., cu cota de 72,3/4800, G.G., cu cota de 3127/4800, C.S., cu cota de 509,45/4800 şi G.G., cu cota de 1091,2/4800.
Prima instanţă a constatat că, prin hotărârea contestată, s-a reţinut că este aparent îndreptăţit la plata despăgubirii în cuantum de 6.360 euro, în echivalent în lei, numitul V.I., pentru suprafaţa expropriată, de 1.060 m.p., persoană care s-a prezentat la încheierea procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii. Potrivit art. 2 din hotărâre, despăgubirea a fost consemnată în cont deschis pe numele expropriatului, la unitatea Banca C., urmând a fi eliberată în condiţiile legii.
Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 prevede că „Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum şi de către orice persoană care justifică un interes legitim”.
Reclamantul nu a depus cerere pentru plata de despăgubiri aferente exproprierii imobilului cu nr. cad. AA, conform art. 5 alin. (1) din lege, iar expropriatorul nu avea obligaţia de a convoca persoana îndreptăţită, cu scrisoare recomandată sau în alt mod, în lipsa unei astfel de cereri, aşa cum susţine reclamantul.
Conform susţinerilor pârâtei, singurul care a formulat cerere, în acest sens, a fost V.I., dar acesta nu a putut face dovada dreptului de proprietate, iar G.G. nu a depus cerere conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, aşa încât despăgubirea a fost consemnată doar pe numele lui V.I., urmând a fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi/sau hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din lege, „În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea şi/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor şi le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului. Despăgubirile vor fi eliberate în condiţiile prezentei legi”.
Art. 5 alin. (5) teza finală prevede că „Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi/sau hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate, dar nu suspendă transferul dreptului de proprietate către expropriator”.
În speţă, s-a constatat că, referitor la imobilele expropriate există litigii pe rolul Judecătoriei Caransebeş, ce fac obiectul Dosarelor nr. 1448/208/2009, 1885/208/2009 şi nr. 1269/208/2009, având ca obiect ieşire din indiviziune şi prestaţie tabulară.
Tribunalul a concluzionat că hotărârea nr. JJ/2009 a fost emisă cu respectarea condiţiilor cerute de Legea nr. 198/2004, iar cererea de anulare a acesteia este lipsită de interes, de vreme ce sumele consemnate pe numele pârâtului V.I. nu au fost eliberate acestuia, urmând a fi eliberate persoanelor care îşi vor dovedi dreptul de proprietate în condiţiile legii.
S-a mai reţinut că în măsura în care reclamantul nu este mulţumit de cuantumul despăgubirilor acordate, acesta are calea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004, competenţa de stabilire, în contradictoriu cu Statul Român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, a cuantumului acestora aparţinând instanţelor de drept comun, conform art. 10 alin. (1) din lege.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul G.G. solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, anulării hotărârii nr. JJ din 2 martie 2009 emisă de pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 şi anulării parţiale a hotărârii nr. GG/2009 emisă de aceeaşi pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1024 din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, „Soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa Tribunalului judeţean sau a Tribunalului Municipiului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere”.
Având în vedere că legea nu specifică secţia, ea va trebui să fie cea de drept comun, respectiv secţia civilă a tribunalului.
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 16 februarie 2011 Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că prin H.G. nr. 843 din 13 august 2008 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN6 Drobeta Turnu-Severin-Lugoj”, între km 358+000 şi km 495+800, pe teritoriul localităţilor P. şi I., s-a aprobat declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor menţionate în tabelul prevăzut în anexa nr. 2 la această hotărâre. Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. JJ/2009, s-a dispus exproprierea şi acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în comuna I., cu nr. top. AA, în suprafaţă de 1.060 m.p., iar prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. GG din 02 martie 2009 s-a dispus exproprierea şi consemnarea despăgubirii pentru terenul situat în comuna I., nr. top. QQ, în suprafaţă de 4.448 m.p.
În ceea ce priveşte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. JJ/2009, s-a constatat că pârâtul V.N. a fost identificat pe baza documentaţiei tehnico-cadastrale în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Normele metodologice din 10 iunie 2004 cu modificările ulterioare.
Din planul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert tehnic T.V. în Dosar nr. 1448/208/2009 al Judecătoriei Caransebeş, rezultă că numărului cadastral AA îi corespunde nr. top. PP, aspect demonstrat şi de faptul că nr. cad. AA se învecinează cu nr. top. QQ, după cum rezultă din documentaţia de dezlipire a parcelei cu nr. top. AA.
Cu privire la exproprierea dispusă prin hotărârea nr. JJ/2009, nemulţumirea reclamantului constă în aceea că, în mod eronat, susţine acesta, s-au acordat despăgubiri numitului V.I., iar nu reclamantului, ţinând seama că el este proprietarul terenului înscris în CF XX, nr. top. PP.
Din extrasul cărţii funciare depus la dosar de către reclamant, rezultă că, asupra terenului înscris în CF XX, nr. top. PP Luncă în Mehadia arabil, de 2.546 m.p., sunt coproprietari G.E., cu cota de 72,3/4800, G.G., cu cota de 3127/4800, C.S., cu cota de 509,45/4800 şi G.G., cu cota de 1091,2/4800.
Prima instanţa a constatat că, prin hotărârea contestată, s-a reţinut că este aparent îndreptăţit la plata despăgubirii în cuantum de 6.360 euro, în echivalent în lei, numitul V.I., pentru suprafaţa expropriată, de 1.060 m.p., persoană care s-a prezentat la încheierea procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Potrivit art. 2 din Hotărâre, despăgubirea a fost consemnată în cont deschis pe numele expropriatului, la unitatea Banca C., urmând a fi eliberată în condiţiile legii.
Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 prevede că „Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 alin. (1) se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum şi de către orice persoană care justifică un interes legitim”.
Reclamantul nu a depus cerere pentru plata de despăgubiri aferente exproprierii imobilului cu nr. cad. AA, conform art. 5 alin. (1) din lege, iar expropriatorul nu avea obligaţia de a convoca persoana îndreptăţită, cu scrisoare recomandată sau în alt mod, în lipsa unei astfel de cereri.
Singurul care a formulat cerere, în acest sens, a fost pârâtul V.I., dar, pentru că acesta nu a putut face dovada dreptului de proprietate, iar G.G. nu a depus cerere conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, despăgubirea a fost consemnată doar pe numele lui V.I., urmând a fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi/sau hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Întrucât cu privire la imobilul menţionat, în hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. JJ/2009, suma de 27.227,16 RON reprezentând contravaloarea despăgubirii este în continuare consemnată la Banca C. - Sucursala T. şi nu a fost eliberată nici pârâtului V.I. şi nici altei persoane, dreptul reclamantului G.G. la eliberarea sumei de bani, în situaţia în care se face dovada proprietăţii asupra imobilului supus exproprierii, nu a fost afectat, astfel că anularea hotărârii menţionate mai sus nu este necesară nefiind de natură a-i produce un prejudiciu.
Tribunalul a concluzionat, faţă de cele mai sus reţinute, că hotărârea nr. JJ/2009 a fost emisă cu respectarea condiţiilor cerute de Legea nr. 198/2004, iar cererea de anulare a acesteia este lipsită de interes, de vreme ce sumele consemnate pe numele pârâtului V.I. nu au fost eliberate acestuia, urmând a fi eliberate persoanelor care îşi vor dovedi dreptul de proprietate în condiţiile legii.
În ceea ce priveşte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. GG/2009, suma de 114.515,53 RON, reprezentând contravaloarea totală a despăgubirii a fost consemnată pe numele M.H., M.D., G.E., G.G., C.S., G.G. fiecărui dintre cei menţionaţi revenindu-i o sumă de bani proporţională cu cota-parte de teren prevăzută în cartea funciară (CF YY din 30 ianuarie 2009).
Au fost găsite nefondate susţinerile reclamantului conform cărora suma stabilită cu titlu de despăgubire nu corespunde cu suprafaţa ce urmează a-i fi expropriată din terenul menţionat în CF YY cu nr. top. RR, respectiv faptul că acesta şi dl. M.D. urmează să primească aceeaşi sumă de bani, deşi suprafeţele ce urmează a fi expropriate diferă.
Conform extrasului de carte funciară, G.G. are asupra terenului cotele de proprietate de 13.727/72.000 şi de 6.728/72.000 (însumând 20.455/24.000), înscrise sub B3 şi B5, în timp ce M.D. are asupra terenului o cotă parte de 24.000/72.000. Pentru aceste cote de 13.727/72.000 şi de 6.728/72.000, s-au acordat despăgubiri reclamantului prin decizia contestată. Lui M.D. i s-au acordat despăgubiri într-un cuantum mai ridicat, în mod întemeiat, deoarece are o cotă de proprietate mai mare, respectiv 24.000/72.000.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel.
În motivare, reclamantul a arătat că instanţa nu a avut în vedere probele administrate în cauză, respectiv tabelul privind exproprierea, în care la poziţiile nr. a, b şi c sunt notate suprafeţele exacte ce urmează a fi expropriate din terenul evidenţiat în CF nr. YY (actual CF nr. ZZ), nr. top RR (în suprafaţa totală de 8.632 m.p.), respectiv harta de expropriere în care se specifică exact suprafaţa care se expropriază de la fiecare coproprietar.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a ţinut seama de acest aspect şi a împărţit suma totală avansată cu titlu de despăgubire în trei părţi egale, deşi suprafeţele expropriate diferă. Potrivit hărţii menţionate, din terenul cu nr. top RR se expropriază următoarele suprafeţe: 2.132 m.p. de la G.I.; 1.448 m.p. de la B.A. şi 868 m.p. de la M.D., iar reclamantul G.G. ar trebui să primească suma de 12.792 euro, contravaloarea suprafeţei de 2.132 m.p. care i se expropriază.
Acesta este motivul pentru care a considerat ca se impune anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. GG/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, deoarece suma stabilită cu titlu de despăgubire către reclamant nu corespunde suprafeţei ce urmează a-i fi expropriată efectiv din terenul evidenţiat în CF nr. ZZ, nr. top RR, ci este calculată greşit conform cotelor-părţi din cartea funciară, deşi nu este expropriată întreaga suprafaţă de teren, ci numai 4.448 m.p., din totalul de 8.632 m.p.
Tribunalul a reţinut faptul că, în ceea ce priveşte hotărârea de expropriere nr. JJ/2009, prin care s-a dispus exproprierea şi aprobarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în comuna l., având nr. top AA (acelaşi cu nr. top PP), pentru suprafaţa expropriată de 1.060 m.p., respectiv suma de 6.360 euro, pe numele lui V.I., acesta din urmă a fost identificat pe baza documentaţiei tehnico-cadastrale.
Menţionează că, în urma succesiunii din 2008 după bunicul reclamantului, numitul G.G., coproprietari asupra terenului menţionat mai sus sunt: reclamantul G.G., G.E. şi C.S.
Din harta depusă la dosar, se poate observa greşeala făcută de către Primăria I. în momentul întocmirii documentaţiei pentru expropriere, în sensul că, la nr. top RR, apare proprietar G.I., iar la număr cadastral AA, apare proprietar V.l., deşi în mod evident persoanele menţionate nu au nici o calitate şi nici un drept de proprietate asupra terenurilor respective.
De asemenea, în tabelul ce conţine numele persoanelor expropriate, la poziţia cu nr. b şi nr. c apar G.I. şi V.l., deşi documentele doveditoare sunt foarte clare, iar aceste persoane nu au vreun drept de proprietate.
Pârâtul V.l. nu a fost niciodată proprietar sau coproprietar asupra acestui teren, conform extrasului de CF nr. XX, nr. top PP.
Judecătoria Caransebeş a pronunţat în Dosar nr. 1885/208/2009, având ca obiect partaj judiciar, sentinţa civilă nr. 1947/2010 (rămasă definitivă şi irevocabilă), prin care s-a atribuit reclamantului G.G. imobilul cu nr. top nou KK Lunca Mehadica arabil, în suprafaţa de 2.237 m.p. (nr. cad. MM) din terenul evidenţiat în CF nr. XX, nr. top PP în suprafaţă totală de 2.546 m.p. Terenul susmenţionat face obiectul hotărârii de expropriere nr. JJ/2009 emisă pe numele lui V.I., nr. cad. MM (nr. cad. NN) este unul şi acelaşi cu nr. top PP, după cum rezultă din dispozitivul sentinţei civile nr. 1947/2010 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosar nr. 1885/208/2009, reţinându-se că pârâtul V.I. nu a fost niciodată proprietar sau coproprietar asupra acestui teren.
Reclamantul a mai arătat că despre faptul că urmează a fi expropriate suprafeţe de teren în zona unde deţinea şi reclamantul în proprietate cote-părţi, a aflat de la alţi consăteni în anul 2008, iar în luna mai a aceluiaşi an, a solicitat Primăriei I. informaţii în acest sens. I s-a adus la cunoştinţă că există un tabel cu suprafeţele ce vor fi expropriate, dar printre acestea nu figurează şi terenurile sale, concluzionând că terenul cu nr. top PP nu va fi expropriat.
Tribunalul Caraş-Severin a reţinut în mod greşit în cuprinsul sentinţei apelate faptul că: „Reclamantul nu a depus cerere pentru plata de despăgubiri aferente exproprierii imobilului cu nr. cad. AA, conform art. 5 alin. (1) din lege”.
Reclamantul a arătat că nu i s-a comunicat niciuna dintre hotărârile emise.
Aspectul că reclamantul nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor aferente exproprierii terenului nr. top PP se datorează faptului că nu i s-a adus la cunoştinţă că este îndreptăţit să formuleze o astfel de cerere, iar în momentul în care a aflat întâmplător despre acest lucru, era prea târziu, deoarece pârâtul V.I. formulase deja cererea în nume propriu, deşi nu era titularul vreunui drept real asupra imobilului şi cu atât mai puţin, nu putea justifica un interes legitim.
Pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a avut în vedere la emiterea hotărârii nr. JJ/2009 un act sub semnătură privată prezentat de V.I. şi cererea formulată de acesta, fără a mai verifica înscrierile din CF cu nr. top PP, unde apar de fapt proprietarii terenului respectiv, adică exact titularii drepturilor reale, îndreptăţiţi conform legii să primească suma aferentă exproprierii.
Faptul că suma reprezentând contravaloarea despăgubirilor conform hotărârii nr. JJ/2009 este în continuare consemnată la Banca C.- Sucursala T. şi nu a fost eliberată încă pârâtului V.I. nu are nicio relevanţă, fiind evident faptul că hotărârea menţionată este emisă greşit pe numele lui V.I., şi pe cale de consecinţă, se impune anularea acesteia.
Prejudiciul suferit de reclamant, constă tocmai în faptul că a fost emisă în mod greşit hotărârea nr. JJ/2009 de acordare a despăgubirilor pe numele pârâtului V.I. şi, mai mult, a fost consemnată suma de 6.360 euro pe numele acestuia.
Tribunalul a reţinut în mod eronat faptul că nemulţumirea sa cu privire la hotărârea de expropriere constă în aceea că, prin hotărârea de expropriere nr. JJ/2009 s-au acordat despăgubiri unui neproprietar, respectiv lui V.I., deoarece nemulţumirea sa constă în aceea că hotărârea susmenţionată a fost emisă pe numele unei persoane care nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului respectiv şi, mai mult, suma aferentă a fost consemnată pe numele persoanei respective.
Cu privire la hotărârea nr. GG/2009 emisă de către pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care s-a decis exproprierea suprafeţei de 4.448 m.p. din terenul evidenţiat în CF nr. YY (actual CF nr. ZZ), nr. top RR (în suprafaţă totală de 8.632 m.p.), învederează că în harta de expropriere se specifică exact suprafaţa care se expropriază, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a ţinut seama de acest aspect şi a împărţit suma totală avansată cu titlu de despăgubire în trei părţi egale, deşi suprafeţele expropriate diferă.
Reclamantul G.G. ar trebui să primească suma de 12.792 euro, contravaloarea suprafeţei de 2.132 m.p. care i se expropriază, conform tabelului privind exproprierea, în care la poziţiile nr. a, b şi c sunt notate suprafeţele exacte ce urmează a fi expropriate din terenul cu nr. top RR, motiv pentru care a considerat că se impune anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. GG/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, deoarece suma stabilită cu titlu de despăgubire către acesta nu corespunde suprafeţei ce urmează a-i fi expropriată efectiv din terenul evidenţiat în CF nr. ZZ, nr. top RR, ci este calculată greşit, conform cotelor-părţi din cartea funciara, deşi nu este expropriată întreaga suprafaţă de teren.
Instanţa a reţinut faptul că prin hotărârea susmenţionată a fost consemnată pentru fiecare coproprietar o sumă de bani proporţională cu cota-parte de teren prevăzută în cartea funciară, deşi la data emiterii acestei hotărâri, terenul se afla în indiviziune, deci nu se ştia care porţiune din teren urmează să fie atribuită fiecăruia dintre coproprietari, aspect deosebit de important, deoarece din terenul evidenţiat în CF nr. YY (actual CF nr. ZZ), nr. top RR (în suprafaţa totală de 8.632 m.p.), urma să fie expropriată doar o parte, nu întreaga suprafaţă.
Abia după sistarea stării de indiviziune se putea şti ce porţiune din teren este atribuită foştilor coproprietari, iar, în funcţie de acest aspect, aceştia aflau şi ce suprafaţă în m.p. este expropriată de la fiecare.
Tribunalul Caraş-Severin, în Dosar nr. 1448/208/2009, soluţionat prin decizia civilă nr. 475/R din 9 decembrie 2010, a hotărât sistarea stării de indiviziune asupra terenului evidenţiat în CF nr. YY (actual CF nr. ZZ), nr. top RR (în suprafaţă totală de 8.632 m.p.), prin atribuirea către reclamantul G.G. a suprafeţei de 2.452 m.p. Ceilalţi coproprietari au rămas în continuare în indiviziune.
În această situaţie, reclamantul ar trebui să primească suma de 12.792 euro, contravaloarea suprafeţei de 2.132 m.p. care i se expropriază din acest teren, conform tabelului privind exproprierea, în care la poziţiile nr. a, b şi c sunt notate suprafeţele exacte ce urmează a fi expropriate.
În fine, se arată că în cuprinsul sentinţei civile apelate nr. 151 din 16 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 2656.1/115/2009 nu se regăsesc şi concluziile procurorului, numele şi semnătura acestuia, deşi participarea sa era obligatorie, având în vedere motivul de casare reţinut de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 1024 din 6 octombrie 2010 pronunţată în dosarul cauzei.
Prin decizia nr. 1046 din 18 octombrie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins apelul.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut în ceea ce priveşte susţinerea reclamantului, în sensul că, în cuprinsul sentinţei, nu se regăsesc concluziile procurorului, numele şi semnătura acestuia, deşi participarea acestuia era obligatorie, rezultă că prezenţa procurorului şi concluziile acestuia au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 9 februarie 2011, când Tribunalul a rămas în pronunţare, pronunţare care a fost amânată la 16 februarie 2011. Această încheiere face parte integrantă din sentinţa pronunţată, în cuprinsul căreia nu se putea consemna numele procurorului, pentru că părţile nu se citează pentru amânarea pronunţării. De asemenea, hotărârea pronunţată nu se semnează şi de procuror, art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevăzând în mod expres că hotărârea se semnează de către judecători şi grefier.
În ceea ce priveşte renunţarea reclamantului G.G. la judecarea petitului privind anularea hotărârii nr. JJ/2004 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 1198/2004, exprimată prin notele scrise depuse la data de 11 octombrie 2011, s-a apreciat că nu se poate lua act în acest stadiu a procesului de această manifestare de voinţă.
Art. 246 alin. (4) C. proc. civ., condiţionează eficacitatea renunţării la judecată, în situaţia în care părţile au intrat în dezbaterea fondului (situaţie existentă în cauză, faţă de faptul că declaraţia de renunţare la judecată s-a făcut în faţa instanţei de apel), de învoirea celeilalte părţi. Din tehnica legislativă folosită rezultă că această condiţie este obligatorie iar, în speţă, niciunul dintre pârâţi nu şi-a exprimat acordul ca instanţa de apel să ia act de renunţarea reclamantului la judecarea acestui petit.
Cu privire la această cerere, de altfel, apelantul nu mai are un interes juridic, legitim şi actual în reformarea sentinţei atacate deoarece acesta, afirmând că a încasat deja drepturile băneşti cuvenite cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat, înscris în CF nr. XX, nr. top PP.
Cu privire la solicitarea reclamantului G.G. de anulare în parte a hotărârii nr. GG/2009 şi obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 la emiterea unei noi hotărâri s-a reţinut:
Temeinicia şi legalitatea actului contestat se impun a fi verificate şi apreciate la momentul emiterii sale şi nu la un moment ulterior, cum pretinde reclamantul. Hotărârea a fost emisă cu respectarea legii şi a cotelor de proprietate evidenţiate în cartea funciară la data emiterii sale, respectiv în luna martie 2009, iar decizia judecătorească de sistare a stării de indiviziune asupra terenului expropriat este ulterioară, fiind pronunţată la 9 decembrie 2010. Şi sentinţa Judecătoriei Caransebeş de sistare a indiviziunii este ulterioară (13 aprilie 2010), din cuprinsul deciziei rezultând că Judecătoria Caransebeş a fost învestită cu soluţionarea acestei cereri la data de 28 mai 2009, ulterior emiterii deciziei contestate şi în deplină cunoştinţă de existenţa şi efectele acestei, respectiv, ieşirea imobilului din patrimoniul coindivizărilor, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 republicată.
Părţile din acel dosar aveau cunoştinţă de exproprierea terenului, astfel că hotărârea nr. GG/2009 a fost emisă cu respectarea legii şi a situaţiei de carte funciară existentă la acel moment, neputând fi anulată, părţile urmând să se desocotească între ele potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei decizii reclamantul G.G. a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor se arată că a încasat drepturile băneşti cuvenite cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat înscris în CF nr. XX, nr. top PP în baza hotărârii de acordare a despăgubirilor nr. JJ/2009.
Se solicită anularea în parte a hotărârii nr. GG/2009 şi obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se acorde o despăgubire de 12.792 euro pentru terenul expropriat în suprafaţă de 2.132 m.p., deoarece suma este calculată greşit conform cotelor părţi din cartea funciară.
Instanţa de apel a reţinut greşit că reclamantul a solicitat verificarea temeiniciei şi legalităţii hotărârii nr. GG/2009 „la o dată ulterioară”, după pronunţarea sentinţelor civile de ieşire din indiviziune.
Greşit a reţinut instanţa de apel faptul că hotărârea a fost emisă cu respectarea legii şi cotelor de proprietate evidenţiate în cartea funciară la data emiterii sale.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nu a ţinut seama de harta de expropriere, în care se specifică suprafaţa ce se expropriază. Comisia a împărţit suma reprezentând despăgubirea în trei părţi egale, deşi suprafeţele expropriate diferă. Faţă de acest aspect nu au nicio relevanţă cotele-părţi evidenţiate în cartea funciară pe anul 2009.
Criteriile în raport cu care se stabileşte cuantumul despăgubirilor sunt prevăzute în art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Reclamantul mai susţine că au fost încălcate prevederile art. 7 din Legea nr. 198/2004, art. 12 din Legea nr. 33/1994 şi art. 10 din H.G. nr. 941/2004 potrivit cărora hotărârile de stabilire a despăgubirilor se comunică de expropriator celui expropriat, arătând că hotărârea nu i-a fost comunicată. Acesta este motivul pentru care nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor aferente exproprierii terenului nr. top PP.
În temeiul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 198/2004 expropriatorul trebuia să notifice reclamantului suma propusă pentru plata despăgubirilor şi să o consemneze pe numele său într-un cont bancar.
Recursul nu este fondat.
Prin H.G. nr. 843 din 13 august 2008 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN6 Drobeta Turnu-Severin-Lugoj”, între km 358+000 şi km 495+800, pe teritoriul localităţilor P. şi I., s-a aprobat declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor menţionate în tabelul prevăzut în anexa nr. 2 la această hotărâre.
Hotărârea nr. GG din 2 martie 2009 emisă în temeiul Legii nr. 198/2004 şi urmare H.G. nr. 843/2008 prevede la art. 7 că „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8 din lege precum şi orice altă persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 843/2008 sau în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire”.
În art. 9 din Legea nr. 198/2004 se dispune: „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (...).”
Din coroborarea acestor texte rezultă că recurentul reclamant a formulat cererea de chemare în judecată (înregistrată la data de 3 septembrie 2009) în intervalul celor 3 ani prevăzuţi în art. 7 de Hotărârea nr. GG/2009, consecinţa fiind soluţionarea tuturor nemulţumirilor sale pe cale judecătorească, context în care devine lipsit de importanţă faptul că nu i s-a comunicat hotărârea comisiei sau că nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor privind nr. top RR. Sub acest aspect criticile de încălcare a prevederilor art. 5 alin. (4), art. 7 din Legea nr. 198/2004, art. 12 din Legea nr. 33/1994 şi art. 10 din H.G. nr. 941/2004 se privesc a fi nefondate şi vor fi înlăturate ca atare.
Hotărârea nr. GG a fost emisă la data de 2 martie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 respectând dispoziţiile legale, criteriile stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi cotele de proprietate evidenţiate în cartea funciară la data emiterii, cum corect a reţinut instanţa de apel.
Acţiunea a fost introdusă la data de 3 septembrie 2009, iar sentinţa civilă nr. 1012 din 13 aprilie 2010 a Judecătoriei Caransebeş şi decizia civilă nr. 475 R din 9 decembrie 2010 a Tribunalului Caraş Severin (Dosarul nr. 2656/115/2009 Tribunalul Caraş-Severin), prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune, sunt evident ulterioare datei de 3 septembrie 2009, context în care nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant, fiind cert că acesta a solicitat verificarea legalităţii hotărârii nr. GG/2009 anterior pronunţării acestor hotărâri judecătoreşti şi, aşa cum am arătat mai sus, hotărârea nr. GG/2009 a respectat evidenţele cărţii funciare la data emiterii, contravaloarea despăgubirilor fiind corespunzătoare cotelor de proprietate deţinute la momentul exproprierii.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva deciziei civile nr. 1046 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5981/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5983/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
